Foto: Guliver Getty Images
Îmi plac mult concertele de Crăciun, dar nu cele care se desfășoară în cadrul târgurilor, în aer liber. Mie îmi place atmosfera caldă, intimă și relaxată a concertelor din cluburi mici, unde poți să savurezi muzica fără teama că vei fi îmbrâncit, călcat pe picioare sau că nu vezi nimic. Așa că am fost fericit când am găsit un concert de Crăciun cântat de Ruxandra Zamfir, Mihai Iordache (saxofon) și Sorin Romanescu (chitară).
Am fost aseară plăcut impresionat exact de atmosfera liniștită, caldă, cu decorațiuni de bun gust, cu lumânări pe mese. Exact ceea ce căutam - atmosfera necesară pentru un Concert de Crăciun Jazz Do It for Christmas!
Ceea ce a urmat a depășit însă orice limită a nesimțirii!
A început și concertul... Vocea caldă, vibrantă a Ruxandrei Zamfir ne-a învăluit, chitara lui Sorin Romanescu inducea acea senzație de melancolie meditativă, iar de saxofonul lui Iordache, ce să mai zic, parcă erai la New York și cineva cânta doar pentru tine. Atmosfera plăcută a durat cam jumătate de melodie, pentru că cei 8 -10 băieți de la masa vecină și-au dat brusc seama că nu se cântă colinde populare sau manele și au început să vorbească tare și să hăhăie cu voioșia celui care a băut destul de multă bere. Auzeam invitabil frânturi de conversație: - Bă, mai cere o bere! - Bă, vrei Stella? - Ia mai bine Silva, mă! - Cum era aia? - Ce craci avea! - Și Becali?
Era evident că pe băieți a început să îi deranjeze muzica, cred că voiau, de fapt, să acopere muzica, pentru că nu puteau discuta în liniște!
Și dacă tot era gălăgie, au început să vorbească și cei de la masa din dreapta despre revoluția ficală.
La un moment dat, nu mai conta nimic, nu mai conta faptul că eram cu toții la un concert! A început să îmi fie rușine de comportamentul publicului și de lipsa totală de respect față de muzicienii de fața noastră. La naiba cu Chet Baker și Gershwin!
Nesimțirea unei anumite părți a publicului a fost prezentă la aproape toate concertele la care am fost anul acesta. Concertul Hiromi – Castaneda a fost la Ateneu. Când am intrat în sală, am crezut că sunt la prezentare de tricouri bărbătești, nu la un concert în cea mai bună sală din țară. Tricouri tărcate, colorate, mov, roz colorau sala Ateneului. Pe rândul din fața noastră era un iubitor de rock cu tricou negru cu mâneci tăiate, care își ținea iubita după gât și ne expunea părul de la axilă în toată splendoarea lui. Și ce au mai vorbit cei doi iubiți, tot concertul s-au amuzat, au chicotit, au râs pe înfundate. Fetelor din stânga și din lateral au început să le sune telefoanele și au început conversații pe sms. În spate era o mamă cu un copilaș adorabil care la intervale de 5 minute întreba: - Mami, ce face? - Mami, ce face?
Sărăca Hiromi! O doamnă elegantă făcea poze, chiar dacă am fost anunțați că nu se poate!
La concertul Ara Malikian, o doamnă a început să facă poze cu blitz-ul și avea un aparat vechi, cu un blitz mare! Băiatul de lângă noi a început să mănânce Pringles! Ca să nu mai zic că toată lumea ținea morțiș să înregistrez tot concertul, cu toate că era intezis.
O altă față a nesimțirii unora a fost la Golden Horn Brass de la Teatrul Național. A fost o pereche a vorbit pe parcursul primei părți a concertului. La pauză le-am atras atenția și răspunsul lor a fost incredibil, au răspuns cu seninătate: - Schimbam și noi impresii! În timpul concertului?! Lipsa de educație, nesimțirea, prostia pot îmbrăca forme infinite!
Păi dacă la Ateneul Român, la Sala Palatului, la Teatrul Național unii se comportă astfel, ce așteptări să mai ai de la un concert de jazz pentru Crăciun dintr-un club?
Cam așa e spiritul contemporan al Crăciunului, cu gust de fiere de la produsele așa zis tradiționale făcute în străinătate și vândute la suprapreț prin târguri, cu miros de isterie, cu trafic blocat, cu îmbrânceli, cu aglomerație, cu coșuri de cumpărături umplute până la refuz, cu cadouri nepotrivite, cu îmbufnări nedeslușite, cu supărări nespuse. Cât despre concertul de Crăciun, ce să mai zic, am plecat la pauză cu o tristețe inexplicabilă în suflet!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vioara aia nu suna nici a Untold sau Neversea... deci?
Iar aici sunt alte două părți. În primul rând, organizatorii. De cele mai multe ori, ei trebuie să se asigure că sonorizarea din clubul respectiv este suficientă pentru a acoperi larma. Dacă asiguri un sistem de 20W într-un club de 200 de persoane, nu poți da vina pe public că face gălăgie. Pe urmă, trupa. Dacă ai un concert de Crăciun, indiferent că ești trupă de jazz sau de blues, păi ar fi bine să te asiguri că ai în repertoriu niște muzică specifică, pentru a putea atrage atenția publicului. Dacă vin la tine, la concert de jazz de crăciun, iar tu îmi cânți Take Five, n-o să prea stau să te ascult mai mult.
p.s. Nu bag mana in foc pentru Germania. Tot ce e posibil sa fie la fel si acolo.
Avem ceva cltura, ne lipseste civilizatia.
Să scap berea din mână de surprins ce-am fost!
Sorry, daca ti-ai imaginat asta.
De aici si diferenta dintre artistii care canta in cluburi si cei care canta in teatre (voiam sa scriu "pe scena" dar unele cluburi improvizeaza si o scena asa ca am renuntat)
De acord ca nu exista o cultura a specatcolului la noi dar toate sunt legate de momentul artistic si de valoarea pe care si-o dau singuri artistii.
Uite - ai fi putut face o statistica (asa, de amorul artei)- cate mese au fost ocupate in club la acest eveniment. Din ele - la cate s-a vorbit in timpul concertului (sa nu uitam ca in club mergi sa :bei, mananci, distrezi). Ei- proportional - cam atatia ereu interesati de distractie (asa cum e ea inteleasa de "masele largi" (vorba unuia care a fost impuscat acu' 28 de ani. Restul au vrut un concert la care sa si "rontaie" ceva.
In rest...de acord - educatia e praf. Daca intelegi asta- nu stiu de ce te mai revolti.
PS- Hiromi... chiar pentru cunoscatori. Cred ca as fi mancat si eu Pringles ...
p.s.2 Iti recomand cu caldura sa renunti la Pringles anyway... Chiar si in spirit de fronda! ;)
p.s.3 https://www.youtube.com/watch?v=rfST9jtzrA4 asculta asta (stii vorba aia: Ai reusit ? Continua! Nu ai reusit ? Continua! )
Oricum am crescut cu alti artisti (si, de atunci, m-am "culturalizat" geometric). Incearca tu un chick Corea, un diMeola, un Herbie Hanckock, si apoi discutam despre rasa galbena intoarsa cu cheița! (Vorba profei de pian a copilului meu!)
Dar...fiecare cu ce a putut sa-si cladeasca. Bine ca nu mi-ai dat link la vreun adi de la valcea... :-))