Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Am ieșit de la filmul „Joker” cu un profund sentiment de milă

Joker

Foto Warner Bros

Am ieșit de la filmul Joker cu un profund sentiment de milă. Milă în cel mai curat și mai ne-peiorativ sens. O milă sfâșietoare. 

Sună ciudat ce spun, dar Joker este probabil cel mai acut strigăt al umanului pe care l-am auzit/văzut în ultimii ani.  

Așa cum „The last Temptation of Christ” este cel mai profund manifest al creștinismului, așa Joker este declarația disperării unui clovn trist. Și abuzat. Și bolnav.

Boala lui Joker vine din ne-iubire

O mamă, bolnavă și ea de aceeași suferință, își neglijează fiul, îl lasă a fi abuzat și lovit de iubiții ei, boala lui mentală fiind rezultatul unei violente lovituri la cap primite în timpul acestor abuzuri.

Joker suferă de o manifestare nervoasă care îl face să râdă atunci când suferă - și nu cred că am auzit vreodată până acum un râs atât de dureros, mai trist decât orice plâns, un râs nervos, disperat, un râs care m-a făcut să plâng sfâșiată de milă, de compasiunea cea mai umană și mai adâncă.

Joaquin Phoenix face un rol de Oscar, și dacă ar exista un premiu mai sus de Oscar, probabil că ar trebui să-l primească și pe acela. Filmul este, pe scurt, viața lui Joker înainte de a deveni cel rău, ticălosul pe care îl cunoaștem din poveștile benzilor desenate.

Dar Joker nu a fost așa mereu. El devine, din abuz, din ignorare, din izolare, din nepăsarea celorlalți, un criminal. Joker își dorește să devină un comedian, pentru că i s-a spus de mic un lucru pe care îl tot repetă, că a fost născut să aducă zâmbete. De aceea, când nu are succes în cluburile de stand up, pentru că nu e amuzant - cum ar putea fi? - în mintea lui realitatea se schimbă și devine exact inversul, arătându-ți ce ar fi putut deveni Joker, dacă lucrurile ar fi stat altfel.

Dar nu au stat.

Thomas Wayne, tatăl perfect al lui Bruce, cel ce avea să devină Batman mai târziu, spunea, atunci când și-a anunțat candidatura la Primăria orașului Gotham că: „Noi, cei care am realizat ceva în viața noastră, ne uităm la cei care nu au făcut-o, ca la niște clovni”.

Asta, după ce Joker, deghizat în clovn, fiind bătut cu brutalitate în metrou de 3 bărbați, întâmplător angajați în compania lui Wayne, îi împușcă pe aceștia.

„Noi, cei care am reușit, ne uităm la cei care nu au făcut-o ca la niște clovni...”

Cât de adevărat! Cât de actual! Așa încât orașul se umple de clovni, de oameni care își pun măști și care se adună în mase revoltate, ajungând la huliganism și haos.

Pentru că noi, cei care suntem de succes, îi disprețuim pe cei care nu sunt…

Joker ajunge deci un criminal, îl omoară inclusiv pe Murray Franklin (Robert De Niro), vedeta unui late night show care îl invită în emisiunea lui pentru... a râde de el.

„Capeți ceea ce meriți”, îi spune Joker, împușcându-l în direct.

Pe străzi lumea urlă „capeți ce meriți”. Joker este arestat, mașina de poliție în care este dus este lovită, este scos de clovnii înmulțiți în oraș și purtat pe brațe, adulat, în sfârșit aplaudat. Nebunia este aplaudată, deraierea este înțeleasă, așa cum suferința nu i-a fost.

Cristian Tudor Popescu spunea că filmul este antiuman, eu spun că filmul este profund uman. Vorbește exact despre iadul prin care trecem și în care rămânem dacă nu iubim. Iubirea aceea care ne face empatici, buni, toleranți. Filmul vorbește despre lipsa lui Dumnzeu, despre lipsa verticalei ca axă altminteri obligatorie a vieții noastre de vrem a fi împlinite.

Joker este despre ceea ce putem deveni noi și ceilalți, dacă nu iubim, despre ce pot face cei neiubiți, izolați și marginalizați de către societatea care, dacă mai crede că trebuie să se uite la cei care nu au reușit de la înălțimea sucesului, să nu se mire când cei ignorați vor deveni o masă critică, nebună și alienată, care îi vor ucide pe cei ce nu i-au lăsat să trăiască.

Nebunia poate deveni contagioasă, acesta este unul dintre mesajele filmului. Iar ea nu poate fi vindecată, sau mai exact, estompată, decât prin implicare, grijă și empatie. În afara acestora nu rămâne decât iadul.

Citeste mai mult pe cristinastanciulescu.ro

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Stimată doamna Voiculescu,ați scris despre film în așa fel încât m-ați făcut curioasă să îl văd.
    Recunosc că până acum nu l-am luat în seamă,considerându-l doar un personaj din ciclul Batman,iar eu nu prea dau „bani” mulți pe benzile desenate...
    • Like 0
  • Teoretic aveti dreptate. Insa cea mai mare parte din aceste mase de saraci, neajutorati, sclavi ai capitalistilor, au ajuns paraziti profesionisti. Chiar din grija societatilor civilizate, au ajuns, cu intentie, sa fraudeze sistemele de asigurari sociale, sa râda de cei care muncesc sau realizeaza ceva, sa isi aleaga politicienii care le dau gratis de la cei ce muncesc.. si nu e corect.. azi, lumea civilizata este practic distrusa de cei carora le tot plangeti de mila.
    • Like 1
  • Am o nedumerire: iubirea -ca trăire- e obligatoriu metafizică, monopolul unui (Dumne)zeu?
    • Like 0
  • Foarte generos punct de vedere.
    • Like 0
  • Ar fi trebuit sa pui linga titlu si remarca "Spoiler Alert!". Si nu-l stim pe Joker din povestile benzilor desenate, poate americanii, ci din filmele cu Batman.
    • Like 0
  • Filmul nu poate fi ca fiind "bun" sau "rău", ci mai degrabă ilustrează o realitate, o posibilitate în care poate aluneca psihicul uman când rezonează cu astfel de suferințe. Mai exact Arthur a găsit alinare în crimă, chiar extaz, pentru ca nu mai era un nimeni o data ce a ucis. În absenta totală a iubirii oamenii sunt confuzi și renunță cu ușurință la Dumnezeu. Nu este un film idealist care arata ascensiunea spirituală a personajului prin (datorita?) suferinței, ci cazul cel mai întâlnit al omului care cunoaște doar durere și învață să o dea mai departe. Jokerul este un personaj puternic, dar care a fost învățat toată viata doar acest mod de a gestiona condiția lui precară.
    • Like 0
    • @ Alex Popândău
      Interpretarea din articol este mult mai subtilă și valabilă...
      • Like 0
  • Alex G Alex G check icon
    Un film genial care reflecta realitatea nevăzută de majoritatea oamenilor superficiali. Majoritatea celor care afirma ca acest film este inuman sau ca instiga la violenta, sunt aceiași oameni care sparg semințe uitându-se la Insula Iubirii sau Capatos. Însă filmul acesta nu este pentru ei, nu pentru oamenii prinși în matrix și nu pentru oi condiționate social.
    • Like 5
  • Nu am văzut încă filmul, abia mâine îl voi vedea, însă, până acum, analiza dvs. m-a convins mai mult decât analiza lui CTP.
    • Like 3
    • @ Horia Pelle
      Din pacate articolul povesteste cele mai importante faze din film, ceea ce nu e frumos deci ti-a stricat intereaul. :o)))
      • Like 0
    • @ Adrian Bertea-Toth
      Fals !
      • Like 0
  • Crabu check icon
    Delirezi, doamna!
    Pai, cate persoane neiubite, marginalizate, abuzate, izolate, etc. au fost invitate pe la Maruta, sau alte emisiuni care comercializeaza suferinta umana, hm! O gramada. Pai, ce trebuiau sa faca, sa fie umani?! Pac, Pac, nu?
    • Like 0
    • @ Crabu
      Maruta nu dar cred ca ai uitat de Kapatos.
      Si e doar un film inspirat din fapte...
      fictive ,in caz ca nu ti-ai dat seama!
      • Like 0
  • CTP are dreptate. Si mai e ceva fanii genului (cum sunt ai eu nu pot rezona cu acest film. Oamenii care au creat acest film s-au folosit de imaginea creata in timp de personajul Joker si au folosit-o pentru o poveste cu un om cu probleme psihice. Filmul e o pilda frumoasa si foarte reala dar suntem trisati. PERSONAJUL NU E JOKER. Punct.
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vlad Petreanu_

În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon „La bani mărunți” cu Sergiu Manea, CEO BCR. Podcast amplificat de Republica

Sergiu Manea, care a preluat în urmă cu cinci ani conducerea celei mai mari bănci din România, a povestit că primul său salariu, o sumă echivalentă cu mai puțin de 80 de dolari, l-a primit în septembrie 1994. Se angajase înainte de terminarea facultății pe o poziție entry level, ca referent, la Banca Română pentru Dezvoltare, la Biroul de bănci corespondente, care azi se cheamă „financial institutions”.

Citește mai mult

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult