Călătorind adesea prin lume și prin țară am înțeles că frumusețea unei călătorii nu stă doar în atingerea obiectivului stabilit, ci mai ales în descoperirile pe care le faci pe parcurs atunci când, lăsându-te ispitit de frumusețea locurilor străbătute, descoperi noi povești despre locuri și oameni.
Când am hotărât ca drumul din acest an spre Băile Herculane, să urmeze cursul Dunării nu mi-am închipuit ce surpriză frumoasă îmi era rezervată. De la București la Băile Herculane, trecând prin Alexandria, Caracal, Corabia, Calafat, Craiova și Orșova, am traversat cinci județe pe un traseu ce ne-a purtat prin locuri pitorești, fiecare având povestea sa.
Surpriza din acest an a călătoriei noastre a fost Cetatea Sucidava, singurul sit arheologic din această parte a țării situat între râurile Olt și Jiu, astăzi parte a cartierului Celei din orașul Corabia, județul Olt.
Cine decide să se abată din drum spre situl arheologic nu va regreta nicio clipă petrecută aici căci frumusețea locurilor, munca de restaurare a echipei de arheologi, lucrările de amenajare pentru vizitarea sitului, entuziasmul celor care au în custodie în acest moment ansamblul arheologic și bogăția informațiilor ce vă vor fi oferite, sunt neprețuite. Am vizitat câteva astfel de situri arheologice din țara noastră aflate la Istria, Enisala, Capidava, Carsium, Adamclisi, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar pot spune că doar la Muzeul arheologic de la Adamclisi, am mai întâlnit un ghid care să pună atâta pasiune în prezentarea sa, ca doamna Ionica, care ne-a însoțit prin cetatea Sucidava.
Lucrările de restaurare a Cetății Sucidava permit vizitarea acesteia în condiții foarte bune și dacă vor fi încheiate la timp lucrările, ar fi posibil ca acesta să fie deschis oficial în cursul lunii septembrie.
Pe teritoriul actualului cartier Celei din orașul Corabia, se găsește cetatea Sucidava, important centru militar și economic al tribului geto-dacic, sucii. În urma cucerii romane, în apropierea asezării civile, în timpul împăratului Aurelian a fost ridicat castrul ce a servit doar ca garnizoană militară. Ulterior, împăratul Constantin cel Mare a refăcut fortăreața și a legat cele două maluri ale Dunării printr-un pod de piatră de aproape 2,5 km lungime, dând astfel posibilitatea de mișcare trupelor romane, între cetatea Sucidava și cetatea Romula aflată pe malul bulgăresc de astăzi al Dunării. Podul ce depășea cu mult în lungime podul contruit la Severin de Apolodor din Damasc în timpul înpăratului Traian, a fost distrus în timpul năvălirii hunilor, pentru a împiedica astfel mișcarea trupelor romane între cele două cetăți în vederea susținerii efortului militar comun. Astăzi nu departe de castru, mai există doar ”picior” al podului ce unea odată cele două maluri ale Dunării.
Începem vizitarea castrului roman pășind de-alungul zidurilor de piatră cu grosimi ce ajung la 2 m, având din loc în loc, turnuri de apărare cu secțiune în arc de cerc dar și cu secțiune pătrată și urmând traseul amenajat și pătrundem în cetate prin poarta de vest descoperită în cursul săpăturilor arheologice din anul 1977. În piatra zidurilor se pot vedea și astăzi, urmele canaturilor porților și adânc săpate în piatra de pavaj, urmele lăsate de roțile carelor de luptă.
Este impresionat să vezi, cum, după sute de ani, cărămida arsă și cimentul folosit de romani la construcția castrului, au rezistat trecerii timpului fără a-și dezvălui cercetătorilor secretul. Așa cum ne explica ghidul nostru, vechea cetate își păstrează încă secretele de construire, compoziția liantului folosit la ridicarea masivelor ziduri nefiind nici astăzi cunoscută, astfel încât în porțiunile de zid restaurate se poate distinge clar materialul folosit.
În cuprinsul castrului roman sunt restaurate principalele obiective descoperite în cursul diverselor etape de săpături arheologice: complexul gospodăresc (extrem de important căci atestă trăirea pe aceste meleaguri de mai bine de 5000 de ani), bazilica paleobizantină, fântâna secretă, clădirea cu hyipocaust, fiecare dintre ele aducând la lumină frânturi din viața garnizoanei romane cantonate aici.
Complexul gospodăresc descoperit ce este atribuit culturii celei, cuprinde o vatră de foc din pietriș de râu și argilă în care se mai văd urmle unor recipiente de lut lucrate direct în pământ în care se păstrau provizii, precum și diverse unelte de gospodărie. Descoperirea acestui complex este foarte importantă, datarea sa fiind din perioada de trecere dintre neolitic și epoca bronzului. Deasemenea, descoperirea între obiectele găsite în complexul gospodăresc a unui fragment dintr-o țesătură de in, reprezintă un unicat în Europa.
Însă, principala atracție a sitului arheologic rămâne fără îndoială ”Fântâna secretă”, a cărui ingeniozitate constructivă o face unică în Europa, construită în timpul Împăratului Iustinian. Răspunzând nevoii de asigurare cu apă a castrului, în caz de război, într-o zonă în care solul nisipos nu permitea săparea fântânilor la adâncimea la care se găsea apa, fântâna secretă, este de un puț aflat la 18 m adâncime, situat la 14 m în afara zidurilor castrului, la care se putea ajunge coborând pe o scară de lemn construită în plan înclinat cu o lungime de 26 m. Descoperită în anul 1958, din lipsa fondurilor, fântâna a fost zăvorâtă și abia în anul 1968 a fost restaurată. Astăzi, accesul se face pe trepte de beton și piatră ce înlocuiesc treptele construite inițial din lemn și cărămidă, din loc în loc, fiind zidite și fragmente din cărămizile originale. Afară, pot fi văzute încastrate în treptele restaurate, fragmente din pietre de râșniță dar și cărămizi descoperite în cetate pe care se poate vedea înscris semnul peștelui, vechi simbol al creștinismului.
Coborând și urcând scara spre fântână nu știi ce să admiri mai mult: ingeniozitatea celor ce au realizat fântâna sau minuțiozitatea cu care a fost restaurată? Migala cu care este realizat tunelul, spirala dantelată a bolții scării de acces și zidăria turnului interior, vorbesc despre tehnica de construire dar și despre dăruirea cu care s-a lucrat la refacerea ansamblului.
Traseul de vizitare ne poartă mai departe spre ”clădirea cu hypocaust” sau mai simplu spus, cu încălzire prin pardoseală. Sistemul constructiv extrem de ingenios, era compus dintr-un cuptor în care se făcea focul, fumul cald circulând apoi printre niște turnuri de cărămidă așa numitele ”pilae” ce susțineau pardoseala camerei, încălzind-o. Se presupune că aceasta a aparținut unuia dintre comandanții garnizoanei.
Anul 1977 a fost se pare un an în care săpăturile arheologice au scos la iveală multe din secretele castrului, căci tot atunci a fost descoperită și Bazilica paleobizantină. Ansamblul este compus dintr-o navă dreptunghiulară și un altar, în interiorul său fiind găsite șase morminte. Interesant este faptul că în într-unul dintre aceste morminte a fost descoperit un schelet având 1.97 m, o înălțime considerabilă pentru acele timpuri.
Lăsăm în tăcerea amiezii bătrînul castru și ne îndreptăm spre ieșire, urmând conturul zidurilor castrului roman în piatra cărora, sunt zidite din loc în loc, spre neuitare și bună păstrare, fragmente de coloane și cărămizi în carnea cărora timpul sapă nemilos. Parcă dorind să ne arate că mai sunt multe întrebări rămase fără răspuns, câteva capiteluri, pietre de râșniță și fragmente de coloane bogat ornamentate, așteaptă cuminți sub umbra pomilor, mâinile pricepute ale arheologilor ce le vor găsi cândva locul din care s-au desprins. Istoria, ne vorbește prin mii de semne, dar puțini sunt cei care au și pricepere și chemare spre a le dezlega și de aceea lor, celor care se apleacă spre a ei cercetare, merită să le mulțumim ori de câte ori, trecem prin astfel locuri.
Plec din cetatea Sucidava, cu multă bucurie că am găsit nu numai un sit arheologic frumos pus în valoare, foarte accesibil publicului dar mai ales oameni pasionați, pentru care rolul de reprezentat al muzeului nu este doar un serviciu, ci o vocație.
Vizita nu ar fi fost completă fără vizitarea micului muzeu în care sunt prezentate obiectele descoperite pe parcursul săpăturilor arheologice: vase de ceramică, vase de cult, opaițe, greutăți pentru războiul de țesut, unelte de piatră, podoabe, fusaiole, fragmente de conducte de lut.
Chiar dacă mai sunt multe de făcut până la definitivarea ansamblului arheologic căci demersul arheologic este de durată și necesită fonduri considerabile, consider că merită apreciată munca celor care au făcut posibilă această incursiune în istorie și vă invit să nu ezitați să-i treceți pragul.
Și pentru că se tot vorbește despre patriotism, nu pot părăsi Cetatea Sucidava și Cartierul Celei, fără a vă spune că în imediata apropriere a intrării în castrul roman se află bustul revoluționarului pașoptist Radu Popa Șapcă. Trebuie să veniți să vizitați cetatea Sucidava și să-l ascultați și pe nea Gică Șapcă ”a șasea generație de la Popa Șapcă”, vorbind despre aceste locuri și despre faptele înaintașului său. Ascultându-l, înțelegi că patriotismul este un sentiment pe care îl porți în suflet și îl picuri în fiecare cuvânt cu care spui povestea locurilor în care trăiești.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.