Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Am intrat mai târziu pe Facebook și habar n-am avut că s-a dat film la căminul cultural și s-a luat lumea la bătaie la ieșire

Team building

Spiritele se încing mai abitir seara. După o zi întreagă de apărat împotriva pericolelor reale, dar mai dihai, ălora imaginare, creierul nostru vede în tot și în toate un atac direct. La lăsarea întunericului, în case, la șpriț sau pe internet, orice părere inofensivă, dar de sens opus, devine amenințare de moarte.

Între România și Japonia e o diferență de șase ore vara și șapte ore iarna. Cam pe când începe România să dea în clocot și jumătate din ea să se certe cu cealaltă jumătate, eu dorm. E o plăcere pe care o recomand din tot sufletul, zic unii că face bine la pace, dezleagă cununii, aduce oamenii împreună, vezi vise. Când mă trezesc, după ce-mi încep ziua, îmi arunc un ochi pe internet să văd ce mai face România. Dacă în loc de una, văd două, certate una cu cealaltă, nu-i a bună. 

Uneori îmi pare că locuiesc cu un cuplu care se ceartă după ce mă duc eu la culcare și când mă trezesc, găsesc pe frigider bilete cu părerea fiecăruia despre subiectul pe care s-au certat azi-noapte, semnate neapărat cu părerea fiecăruia despre celălalt.

Din ce naiba s-au mai luat de data asta, îmi ziceam și mă jucam un pic de-a ghicitul, după care am observat că indiferent de subiect, patosul, intensitatea, scârba, superioritatea, ura atingeau de fiecare dată aceleași cote înalte. E bâlci, țațo, e bâlci, nene, hai să mergem să ne măsurăm forțele, hai să dăm cu ciocanul, să sară indicatorul în sus până dă cu capul de clopot ding! ding! ding! s-a atins paroxismul, suntem cei mai tari, dreptatea noastră e cea mai dreaptă.

Ce nu înțeleg e de unde nevoia asta disperată de a avea dreptate cu orice preț, de un narcisism pur, de manual, de a-și pune mâinile la urechi și a urla ca să nu mai audă părerea celuilalt? De unde nevoia de autovalidare prin desființarea adversarului? De unde vine gândirea asta de tip ”cine nu-i de acord cu noi e împotriva noastră, să moară, deci, proștii dracului și să rămânem noi, cei inteligenți, în vârful mormanului de leșuri ale dușmanilor pe care i-am răpus cu aroganța noastră justificată și i-am străpuns cu inteligența noastră sclipitor de ascuțită”?

Îmi scrie o prietenă recent re-mutată în țară după niște ani buni în Germania: ”Dar cel și cel mai trist aici sunt ipocrizia, dublul standard, agresivitatea și egoismul înfiorător. Zău dacă nu am început să cred că ăsta e un popor de bipolari cu oleac de Munchausen syndrome by proxy și oleac de narcisism) . Sub masca asta de popor friendly, colcăie un egoism de te sperii.”

Azi voiam să întreb: voi cum faceți supa de ceapă, după ce o căliți cu făină, o pasați la blender, sau o treceți prin sită, dar de unde naiba să știu că s-a dat film la căminul cultural și s-a luat lumea la bătaie la ieșire.

Am tăcut, că vorba bancului cu ăla care cere un foc în avion, ce... scărmăneală și-a luat... (în traducere irinamargaretanistoriană, să nu roșească cititorii prea pudibonzi). 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Ha, nu este o cronică cinematografică - cum am crezut inițial - ci o TEMĂ a filmului. O problemă pusă de respectiva peliculă. Deocamdată Teambuilding are deja două articole pe Republica. Republica, nu un simplu bloguleț!
    Filmul tinde să devină un etalon. Poate că nu ne plac rezolvările găsite, dar problemele puse sunt foarte actuale.
    În defintiv, rolul unui film nu este să ofere răspunsuri, ci întrebări.
    • Like 0
  • DanT check icon
    Pentru cati bani se lauda ca au facut cu filmul, m-as fi asteptat sa iasa cu bataie literalmente dupa vizionarea la cinema, nu dupa ce s-a dat la (aproape) gratis la (tot o) corporatie. Trist e ca, la succesul fulminant avut inainte de a intra in online, trebuie că publicul care l-a vazut cu bilet intreg sa fi fost interesat mai degraba de limbajul suburban excesiv (care place, ca doar toti oamenii vorbesc cu organele in gura, nu-i asa?) si de caterinca la corporatie (unde oricum nu lucreaza pentru ca acolo sunt sunt numa’ alcoolici, obsedati sexual si alt sociopati care fac chestii plictisitoare pe care ei, dacii liberi, nu le inteleg si care corporatisti oricum sunt vanduti strainilor). Pana la urma traim in tara in care 11 milioane de oameni nu prea au treaba cu munca din diverse motive. Iar cei 11 milioane au foarte mult timp de caterinca. Vorba genialului: Bravo natiune! Halal sa-ti fie!
    • Like 2
    • @ DanT
      "Aprob pozitiv monser". Ma intreb: oare si dupa un episod din "Las Fierbinti" se iau la bataie?
      • Like 0
    • @ DanT
      Valentin check icon
      Numărul celor care au văzut filmul nu este singurul criteriu. Sociologii ar pune accent mai mult pe COMPONENȚA publicului. Avem deja doi redactori Republica și cu siguranță că mai există și alte cronici. Și nu, nu limbajul suburban este cel care asigură succesul filmului.
      Pentru cine nu a înțeles, filmul e o OGLINDĂ. E drept, una caricaturizată - cum era sala oglinzilor din târgurile de altă dată -, însă ăsta e rolul caricaturii.
      Cine a citit Gargantua și Pantagruel a lui Rabelais în varianta NECENZURATĂ (în care autorul descrie foarte colorat anumite organe) sau Decameronul, (unde se vorbește pe față despre piuliță și șurubel) s-ar putea să înțeleagă mai mult.
      Și da, genialul e bine citat. Bravos națiune!
      FUN FACT: Nimeni nu prea dădea doi bani pe genial la început. Piesele sale erau considerate suburbane. Nimic înălțător. Cârnățari cu șorț murdar de grăsime, jandarmi corupți, dame ușurele... Cu nimic diferit de fauna și flora din film. În definitiv suntem rupți din Caragiale.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult