În urmă cu mai bine de trei ani, în timp ce fetița mea, pe atunci în vârstă de trei ani, dormea, am început o joacă în versuri. O poezie despre o vacă nițel ciudată, care se trezește într-o dimineață în sudori reci, în plină criză existențială. O întrebare nu îi dă pace: Care lapte e mai bun?
De la o simplă joacă, după ce a ajuns la niște prieteni și, prin ei, la o artistă care face și ilustrații, poemul meu s-a transformat, de pe o zi pe alta, într-un text mai amplu, dornic să se așeze într-o cărticică ilustrată pentru prichindei.
Deși textul a fost scris pentru minunea mea, Ilinca, în ziua în care am hotărât să îl transform într-o carte mi-am spus că nu i-l voi citi decât atunci când voi avea în mâini primul exemplar ieșit din tipografie. Iar acest lucru s-a întâmplat pe 3 octombrie, anul acesta.
A durat ceva, dar s-a întâmplat. Acum Ilinca știe răspunsul la întrebarea care a devenit titlul unei cărți scrise pentru ea: „Care lapte e mai bun?”. Și ne pregătim pentru lansare.
Călătoria a fost anevoioasă. Am încercat, de-a lungul timpului, să iau legătura cu oameni care lucrează în domeniu, să trimit textul către mai multe edituri, mai mari sau mai mici, să găsesc îndrumare și câteva indicatoare utile pe drumul acesta necunoscut. Au fost încurajări și descurajări. Au fost căutări de mâini dibace care să imagineze povestea, dar în lipsa unui buget destul de consistent, să scrii o carte din pasiune, tu, om fără experiență bâjbâind pe căi întortocheate, e destul de greu.
Așa că am lăsat, pentru o vreme, textul într-un sertar și gândurile la decantat. Am vorbit cu ilustratori, cu oameni care au scos, la rândul lor, cărți de copii, unii dintre ei autori destul de cunoscuți, alții tot novice, ca mine. M-am trezit în unele dimineți resemnată cu gândul că textul acela va trebui citit așa cum e, în cele din urmă, căci Ilinca mea crește și povestea mea se prăfuiește așteptând să primească sens.
Într-o zi, o prietenă care se distra descifrând viitorul în cărți de tarot proaspăt primite cadou, mi-a citit destinul la telefon. Mi-a spus ceva despre un viitor frumos cu vaca mea anxioasă, trebuie doar să am răbdare și să las lucrurile să se întâmple. Am zâmbit. Ce copilărie, dar ce bine prind uneori copilăriile astea.
Anul trecut, printr-o întâmplare bucuroasă, textul a ajuns la o puștoaică de 13 ani, foarte talentată, care a fost de acord să ilustreze povestea. Când mi-a trimis primul desen, am știut că este „începutul unei frumoase prietenii”. Raisa era în ultimul an de gimnaziu și se pregătea intens pentru admiterea la liceu. Am lăsat-o să lucreze în ritmul ei și am primit ultimul desen în urmă cu câteva luni. Apoi i-am trimis entuziasmată textul și desenele fratelui meu, grafician, ca să înceapă să îi dea formă cărticelei.
Puțini oameni din jur au știut despre „caznele” acestei călătorii. Chiar și atunci când am găsit editura, am păstrat tăcerea. După atâta timp, nici nu îmi venea să cred că, în sfârșit, se întâmplă. Am crezut cu adevărat atunci când am dat primit mostra de la tipografie și am dat bunul de tipar. Atunci le-am pus cartea în față și Ilincăi, și părinților mei. Ilinca a citit pe litere titlul, apoi autorul. Şi a râs cu bucurie, apoi m-a îmbrăţişat. Iar acum deschidem acest prim exemplar aproape în fiecare seară și, când uităm, o aud cum începe să recite pe întuneric, înainte de somn. „Într-o dimineaţă rece/ S-a trezit vaca deodată/ Ciufulită, transpirată/ Cuprinsă de-o spaimă mare/ Născută de-o întrebare/ Care lapte e mai bun?”.
La început, a fost o poveste nostimă pentru pici. Despre o vacă niţel ciudată și ograda agitată de întrebarea sa fundamentală. Apoi a devenit și o carte pentru mame. Dar, în esență, cred că e o carte pentru copii până la 99 de ani, atâta timp cât copilul din noi încă mai e dispus să se amuze și să se bucure. Și e disponibilă deja în librării online pentru oameni din toată ţara. Ce vis!
Mulțumesc, Raisa Bunăiașu, Victor Șoșea, Anton Chiazna, Diana Tăutan.
Și oare.... Care lapte e mai bun?
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.