Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am scos o carte pentru copii. Experiența unei călătorii întortocheate pe tărâmul autorilor noi

Care lapte e mai bun

În urmă cu mai bine de trei ani, în timp ce fetița mea, pe atunci în vârstă de trei ani, dormea, am început o joacă în versuri. O poezie despre o vacă nițel ciudată, care se trezește într-o dimineață în sudori reci, în plină criză existențială. O întrebare nu îi dă pace: Care lapte e mai bun?

De la o simplă joacă, după ce a ajuns la niște prieteni și, prin ei, la o artistă care face și ilustrații, poemul meu s-a transformat, de pe o zi pe alta, într-un text mai amplu, dornic să se așeze într-o cărticică ilustrată pentru prichindei.

Deși textul a fost scris pentru minunea mea, Ilinca, în ziua în care am hotărât să îl transform într-o carte mi-am spus că nu i-l voi citi decât atunci când voi avea în mâini primul exemplar ieșit din tipografie. Iar acest lucru s-a întâmplat pe 3 octombrie, anul acesta. 

A durat ceva, dar s-a întâmplat. Acum Ilinca știe răspunsul la întrebarea care a devenit titlul unei cărți scrise pentru ea: „Care lapte e mai bun?”. Și ne pregătim pentru lansare.

Călătoria a fost anevoioasă. Am încercat, de-a lungul timpului, să iau legătura cu oameni care lucrează în domeniu, să trimit textul către mai multe edituri, mai mari sau mai mici, să găsesc îndrumare și câteva indicatoare utile pe drumul acesta necunoscut. Au fost încurajări și descurajări. Au fost căutări de mâini dibace care să imagineze povestea, dar în lipsa unui buget destul de consistent, să scrii o carte din pasiune, tu, om fără experiență bâjbâind pe căi întortocheate, e destul de greu.

Așa că am lăsat, pentru o vreme, textul într-un sertar și gândurile la decantat. Am vorbit cu ilustratori, cu oameni care au scos, la rândul lor, cărți de copii, unii dintre ei autori destul de cunoscuți, alții tot novice, ca mine. M-am trezit în unele dimineți resemnată cu gândul că textul acela va trebui citit așa cum e, în cele din urmă, căci Ilinca mea crește și povestea mea se prăfuiește așteptând să primească sens.

Într-o zi, o prietenă care se distra descifrând viitorul în cărți de tarot proaspăt primite cadou, mi-a citit destinul la telefon. Mi-a spus ceva despre un viitor frumos cu vaca mea anxioasă, trebuie doar să am răbdare și să las lucrurile să se întâmple. Am zâmbit. Ce copilărie, dar ce bine prind uneori copilăriile astea.  

Anul trecut, printr-o întâmplare bucuroasă, textul a ajuns la o puștoaică de 13 ani, foarte talentată, care a fost de acord să ilustreze povestea. Când mi-a trimis primul desen, am știut că este „începutul unei frumoase prietenii”. Raisa era în ultimul an de gimnaziu și se pregătea intens pentru admiterea la liceu. Am lăsat-o să lucreze în ritmul ei și am primit ultimul desen în urmă cu câteva luni. Apoi i-am trimis entuziasmată textul și desenele fratelui meu, grafician, ca să înceapă să îi dea formă cărticelei.

Puțini oameni din jur au știut despre „caznele” acestei călătorii. Chiar și atunci când am găsit editura, am păstrat tăcerea. După atâta timp, nici nu îmi venea să cred că, în sfârșit, se întâmplă. Am crezut cu adevărat atunci când am dat primit mostra de la tipografie și am dat bunul de tipar. Atunci le-am pus cartea în față și Ilincăi, și părinților mei. Ilinca a citit pe litere titlul, apoi autorul. Şi a râs cu bucurie, apoi m-a îmbrăţişat. Iar acum deschidem acest prim exemplar aproape în fiecare seară și, când uităm, o aud cum începe să recite pe întuneric, înainte de somn. „Într-o dimineaţă rece/ S-a trezit vaca deodată/ Ciufulită, transpirată/ Cuprinsă de-o spaimă mare/ Născută de-o întrebare/ Care lapte e mai bun?”.

La început, a fost o poveste nostimă pentru pici. Despre o vacă niţel ciudată și ograda agitată de întrebarea sa fundamentală. Apoi a devenit și o carte pentru mame. Dar, în esență, cred că e o carte pentru copii până la 99 de ani, atâta timp cât copilul din noi încă mai e dispus să se amuze și să se bucure. Și e disponibilă deja în librării online pentru oameni din toată ţara. Ce vis!

Mulțumesc, Raisa Bunăiașu, Victor Șoșea, Anton Chiazna, Diana Tăutan.

Și oare.... Care lapte e mai bun?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Alexandra Căpitănescu finala Eurovision / sursa foto: Profimedia

Alexandra Căpitănescu și trupa ei au obținut rezultat istoric la Eurovision 2026. Cifrele arată așa: locul 3 în clasamentul final, locul 2 la televot în finală, locul 2 în semifinală. Însă, în spatele acestora, se ascunde povestea unei fete de 22 de ani, care urmărește Eurovision de când era mică, și care a ajuns acum să-și transmită mesajul pe scena mult visată, în văzul a peste 160 de milioane de telespectatori.

Citește mai mult

Alexandra Căpitănescu Eurovision / sursa foto: Profimedia

Alexandra a fost înainte de toate mare fană Eurovision, urmărind concursul încă de când era copil. La unele ediții, poate a și adormit înainte de miezul nopții. Sâmbătă, cam pe la aceeași oră, va rupe scena cu „Choke me” și vreo 170 de milioane de oameni o vor privi. Piesa e despre luptele noastre interioare. Și, iată, despre cum le dăm afară în văzul tuturor.

Citește mai mult

bulgaria - profimedia

Românii sunt pasionali și impulsivi când vine vorba de politică. Ne-am obișnuit să fie o caracteristică pe care o justificăm cu originea noastră latină, însă e un aspect negativ. Am observat evoluția vecinilor noștri de la sud, de-a lungul anilor și cu predilecție în ultima perioadă. Cu toate că au avut o instabilitate politică — între 2021 și 2026 au avut loc 8 alegeri pentru diferite structuri de putere și s-au schimbat 10 guverne, iar în aprilie 2026 au ales un pro-rus să facă guvernul — Bulgaria a aderat la moneda euro și a rămas o țară stabilă economic foto: Profimedia

Citește mai mult

Biserica cu Moartea / sursa foto: Google Maps

Ceea ce face Biserica cu Moartea unică – și ceea ce, consider, a popularizat acest nume pentru ea, chiar și printre localnici, unii dintre ei chiar necunoscând faptul că numele oficial al bisericii este “Sf. Nicolae” – este multitudinea de evenimente stranii și tragice ce s-au desfășurat în jurul ei. foto Google Maps

Citește mai mult