Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Am scos o carte pentru copii. Experiența unei călătorii întortocheate pe tărâmul autorilor noi

Care lapte e mai bun

În urmă cu mai bine de trei ani, în timp ce fetița mea, pe atunci în vârstă de trei ani, dormea, am început o joacă în versuri. O poezie despre o vacă nițel ciudată, care se trezește într-o dimineață în sudori reci, în plină criză existențială. O întrebare nu îi dă pace: Care lapte e mai bun?

De la o simplă joacă, după ce a ajuns la niște prieteni și, prin ei, la o artistă care face și ilustrații, poemul meu s-a transformat, de pe o zi pe alta, într-un text mai amplu, dornic să se așeze într-o cărticică ilustrată pentru prichindei.

Deși textul a fost scris pentru minunea mea, Ilinca, în ziua în care am hotărât să îl transform într-o carte mi-am spus că nu i-l voi citi decât atunci când voi avea în mâini primul exemplar ieșit din tipografie. Iar acest lucru s-a întâmplat pe 3 octombrie, anul acesta. 

A durat ceva, dar s-a întâmplat. Acum Ilinca știe răspunsul la întrebarea care a devenit titlul unei cărți scrise pentru ea: „Care lapte e mai bun?”. Și ne pregătim pentru lansare.

Călătoria a fost anevoioasă. Am încercat, de-a lungul timpului, să iau legătura cu oameni care lucrează în domeniu, să trimit textul către mai multe edituri, mai mari sau mai mici, să găsesc îndrumare și câteva indicatoare utile pe drumul acesta necunoscut. Au fost încurajări și descurajări. Au fost căutări de mâini dibace care să imagineze povestea, dar în lipsa unui buget destul de consistent, să scrii o carte din pasiune, tu, om fără experiență bâjbâind pe căi întortocheate, e destul de greu.

Așa că am lăsat, pentru o vreme, textul într-un sertar și gândurile la decantat. Am vorbit cu ilustratori, cu oameni care au scos, la rândul lor, cărți de copii, unii dintre ei autori destul de cunoscuți, alții tot novice, ca mine. M-am trezit în unele dimineți resemnată cu gândul că textul acela va trebui citit așa cum e, în cele din urmă, căci Ilinca mea crește și povestea mea se prăfuiește așteptând să primească sens.

Într-o zi, o prietenă care se distra descifrând viitorul în cărți de tarot proaspăt primite cadou, mi-a citit destinul la telefon. Mi-a spus ceva despre un viitor frumos cu vaca mea anxioasă, trebuie doar să am răbdare și să las lucrurile să se întâmple. Am zâmbit. Ce copilărie, dar ce bine prind uneori copilăriile astea.  

Anul trecut, printr-o întâmplare bucuroasă, textul a ajuns la o puștoaică de 13 ani, foarte talentată, care a fost de acord să ilustreze povestea. Când mi-a trimis primul desen, am știut că este „începutul unei frumoase prietenii”. Raisa era în ultimul an de gimnaziu și se pregătea intens pentru admiterea la liceu. Am lăsat-o să lucreze în ritmul ei și am primit ultimul desen în urmă cu câteva luni. Apoi i-am trimis entuziasmată textul și desenele fratelui meu, grafician, ca să înceapă să îi dea formă cărticelei.

Puțini oameni din jur au știut despre „caznele” acestei călătorii. Chiar și atunci când am găsit editura, am păstrat tăcerea. După atâta timp, nici nu îmi venea să cred că, în sfârșit, se întâmplă. Am crezut cu adevărat atunci când am dat primit mostra de la tipografie și am dat bunul de tipar. Atunci le-am pus cartea în față și Ilincăi, și părinților mei. Ilinca a citit pe litere titlul, apoi autorul. Şi a râs cu bucurie, apoi m-a îmbrăţişat. Iar acum deschidem acest prim exemplar aproape în fiecare seară și, când uităm, o aud cum începe să recite pe întuneric, înainte de somn. „Într-o dimineaţă rece/ S-a trezit vaca deodată/ Ciufulită, transpirată/ Cuprinsă de-o spaimă mare/ Născută de-o întrebare/ Care lapte e mai bun?”.

La început, a fost o poveste nostimă pentru pici. Despre o vacă niţel ciudată și ograda agitată de întrebarea sa fundamentală. Apoi a devenit și o carte pentru mame. Dar, în esență, cred că e o carte pentru copii până la 99 de ani, atâta timp cât copilul din noi încă mai e dispus să se amuze și să se bucure. Și e disponibilă deja în librării online pentru oameni din toată ţara. Ce vis!

Mulțumesc, Raisa Bunăiașu, Victor Șoșea, Anton Chiazna, Diana Tăutan.

Și oare.... Care lapte e mai bun?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult