Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Am scos o carte pentru copii. Experiența unei călătorii întortocheate pe tărâmul autorilor noi

Care lapte e mai bun

În urmă cu mai bine de trei ani, în timp ce fetița mea, pe atunci în vârstă de trei ani, dormea, am început o joacă în versuri. O poezie despre o vacă nițel ciudată, care se trezește într-o dimineață în sudori reci, în plină criză existențială. O întrebare nu îi dă pace: Care lapte e mai bun?

De la o simplă joacă, după ce a ajuns la niște prieteni și, prin ei, la o artistă care face și ilustrații, poemul meu s-a transformat, de pe o zi pe alta, într-un text mai amplu, dornic să se așeze într-o cărticică ilustrată pentru prichindei.

Deși textul a fost scris pentru minunea mea, Ilinca, în ziua în care am hotărât să îl transform într-o carte mi-am spus că nu i-l voi citi decât atunci când voi avea în mâini primul exemplar ieșit din tipografie. Iar acest lucru s-a întâmplat pe 3 octombrie, anul acesta. 

A durat ceva, dar s-a întâmplat. Acum Ilinca știe răspunsul la întrebarea care a devenit titlul unei cărți scrise pentru ea: „Care lapte e mai bun?”. Și ne pregătim pentru lansare.

Călătoria a fost anevoioasă. Am încercat, de-a lungul timpului, să iau legătura cu oameni care lucrează în domeniu, să trimit textul către mai multe edituri, mai mari sau mai mici, să găsesc îndrumare și câteva indicatoare utile pe drumul acesta necunoscut. Au fost încurajări și descurajări. Au fost căutări de mâini dibace care să imagineze povestea, dar în lipsa unui buget destul de consistent, să scrii o carte din pasiune, tu, om fără experiență bâjbâind pe căi întortocheate, e destul de greu.

Așa că am lăsat, pentru o vreme, textul într-un sertar și gândurile la decantat. Am vorbit cu ilustratori, cu oameni care au scos, la rândul lor, cărți de copii, unii dintre ei autori destul de cunoscuți, alții tot novice, ca mine. M-am trezit în unele dimineți resemnată cu gândul că textul acela va trebui citit așa cum e, în cele din urmă, căci Ilinca mea crește și povestea mea se prăfuiește așteptând să primească sens.

Într-o zi, o prietenă care se distra descifrând viitorul în cărți de tarot proaspăt primite cadou, mi-a citit destinul la telefon. Mi-a spus ceva despre un viitor frumos cu vaca mea anxioasă, trebuie doar să am răbdare și să las lucrurile să se întâmple. Am zâmbit. Ce copilărie, dar ce bine prind uneori copilăriile astea.  

Anul trecut, printr-o întâmplare bucuroasă, textul a ajuns la o puștoaică de 13 ani, foarte talentată, care a fost de acord să ilustreze povestea. Când mi-a trimis primul desen, am știut că este „începutul unei frumoase prietenii”. Raisa era în ultimul an de gimnaziu și se pregătea intens pentru admiterea la liceu. Am lăsat-o să lucreze în ritmul ei și am primit ultimul desen în urmă cu câteva luni. Apoi i-am trimis entuziasmată textul și desenele fratelui meu, grafician, ca să înceapă să îi dea formă cărticelei.

Puțini oameni din jur au știut despre „caznele” acestei călătorii. Chiar și atunci când am găsit editura, am păstrat tăcerea. După atâta timp, nici nu îmi venea să cred că, în sfârșit, se întâmplă. Am crezut cu adevărat atunci când am dat primit mostra de la tipografie și am dat bunul de tipar. Atunci le-am pus cartea în față și Ilincăi, și părinților mei. Ilinca a citit pe litere titlul, apoi autorul. Şi a râs cu bucurie, apoi m-a îmbrăţişat. Iar acum deschidem acest prim exemplar aproape în fiecare seară și, când uităm, o aud cum începe să recite pe întuneric, înainte de somn. „Într-o dimineaţă rece/ S-a trezit vaca deodată/ Ciufulită, transpirată/ Cuprinsă de-o spaimă mare/ Născută de-o întrebare/ Care lapte e mai bun?”.

La început, a fost o poveste nostimă pentru pici. Despre o vacă niţel ciudată și ograda agitată de întrebarea sa fundamentală. Apoi a devenit și o carte pentru mame. Dar, în esență, cred că e o carte pentru copii până la 99 de ani, atâta timp cât copilul din noi încă mai e dispus să se amuze și să se bucure. Și e disponibilă deja în librării online pentru oameni din toată ţara. Ce vis!

Mulțumesc, Raisa Bunăiașu, Victor Șoșea, Anton Chiazna, Diana Tăutan.

Și oare.... Care lapte e mai bun?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult