Învățământul românesc a ajuns într-o fundătură, conservator, nereformat, ineficient, neadaptat. El era oricum într-o criză profundă, însă pandemia asta l-a făcut să devină ridicol. Absurditatea acestei instituții este probată de înfloritoarea industrie a meditațiilor, de numărul imens de analfabeți funcționali cu diplome, de haosul generalizat privind nivelul diferit al școlilor, al claselor, în care părinții trebuie să se descurce cu dibăcie. Suntem aici pentru că am avut miniștri lipsiți de voință, de viziune, de competență. Este de neînțeles cum eterna doamnă Andronescu tot revine cu încăpățânare în scaunul de ministru al educației, în condițiile în care rezultatele sunt catastrofale.
Zilele trecute am discutat cu un liceean de clasa a 9-a. Din curiozitate, dar și din rutină l-am întrebat „cum merge școala”. Mi-a spus că pe semestrul al doilea nu au făcut nimic, iar mediile au fost dublate ca să le poată fi încheiată situația școlară. Bunica unui școlar de clasa a doua mi-a spus că învățătoarea a făcut un grup pe care a intrat de câteva ori să transmită diverse teme pe care le-au rezolvat părinții. În mediul rural, situația e cu mult mai rea, iar mediul rural reprezintă 50% din populația României, nu există mijloace pentru învățământul on-line.
Am învățat, încă de pe vremea când făceam eu școală, că există un triunghi care contribuie la bunul mers al procesului, elev, profesor și părinte. În situația actuală fiecare își vede propriul interes, elevul să nu meargă la școală, profesorul să-și încaseze salariul fără efort, iar părintele să-și vadă diploma copilului emisă. Dacă privești din afară fenomenul îți dai seama că fiecare își poate realiza scopurile fără a face exact activitatea pentru care ei se întâlnesc în instituția de învățământ, să învețe.
Profesorii au rămas acasă încă de la începutul pandemiei, din martie, salariile au fost încasate integral inclusiv bonificațiile pentru ore suplimentare (!) și ulterior au fost mărite. Vor mai rămâne acasă cel puțin până în septembrie. Copiii au rămas acasă de capul lor, supravegheați sau nu, fără nicio direcție. Părinții au propus în mai multe rânduri ca diplomele să fie acordate fără examen, slavă Domnului că totuși nu s-a ajuns la așa ceva.
Au apărut în spațiul public tineri care au ieșit din școala românească și au expus argumentat critici pe care eu le consider constructive. În principal e vorba de corpul profesoral, conservator, inadaptat, comod, lipsit de motivație profesională, nepregătit. Iar acum se vorbește de învățământ on-line. Cum să cred eu că profesorii care până mai ieri înfierau copiii care stau la calculator și vedeau în calculator o pierdere de timp se vor întoarce acum chiar către obiectul pe care îl detestau profund ? E posibil, ca printr-o minune, să se asigure logistica necesară pentru toată lumea, însă nu cred sub nicio formă că profesorii sunt pregătiți să predea on-line.
Am tras cu ochiul pe un grup de cadre didactice și am reperat o nemulțumire postată acolo „cine îmi plătește mie internetul ?’’ spunea cineva. Adică după ce că din martie nu prestează nimic și încasează salariile mărite plus ore suplimentare (!) o profesoară se impacienta că o să falimenteze bugetul personal din cauza abonamentului la internet.
Doamna Anisie este profesoară de română, se vede de la o poștă, se vede după cum se îmbracă, după cum dictează comunicările la televizor ca pe comentarii, se vede după cum se tunde. Doamna Anisie nu o să fie capabilă niciodată să reformeze învățământul românesc, ea este reprezentanta profesorilor și va rămâne apărătoarea intereselor acestora. Or reforma presupune exact spulberarea mentalităților, regulilor de castă, cutumelor scrise și nescrise din breasla asta. Ar trebui să facă o evaluare a întregului corp profesoral cel puțin la nivelul de exigență cerut astăzi la examenele de titularizare.
Nu e normal să ceri un nivel de pregătire la intrarea în învățământ în timp ce în interior cei care populează catedrele au un nivel mult mai jos. Care rămâne, rămâne, care nu, pleacă, este o selecție ce funcționează în orice domeniu profesionist. Nu e normal să avem de-a face cu salariați neevaluați sau evaluați formal, de zeci de ani de zile. În momentul acesta dacă un tânăr foarte bine pregătit, dinamic, adaptat, dornic de afirmare, cu dragoste de copii, vrea să între în sistem, nu are loc. Locurile sunt ocupate de rinoceri.
Pe vremea când am făcut eu școală se organizau inspecții, inspecții de grad sau lecții deschise. Era o regie, repetam o săptămână înainte, fiecare știa ce să răspundă, la ce întrebare, etc. După, urma protocolul, o masă dată de profesorul examinat. Am auzit că și astăzi e la fel.
Între timp fabricile de diplome funcționează, examenele se iau, mediile se dublează, țărișoara râde la soare. Profesorii, părinții și elevii sunt fericiți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O mizerie!
Eu sunt un profesor de română și am de spus următoarele:
1. De când am salariul mărit, nu fac pregătiri. (Ipocrit nu sunt să spun că nu am făcut înainte.)
2. Am refuzat tichetele de vacanță de la un guvern PSD. (Aș vrea să fiu apolitic, dar cu PSD în țara asta, nu se poate.)
3. În vremea pandemiei, am stat în casă și am muncit de la 07.30, la 16 cel puțin.
4. Am dat teste și la ora 18.00 când erau părinții acasă ca să supravegheze elevii.
5. Am lucrat și sâmbăta.
6. Am verificat fiecare răspuns al fiecărui elev de două ori în fiecare zi, am trimis feedback elevilor și părinților.
7. M-am perfecționat și autoperfecționat pentru online.
8. Am corectat un manual de la EDP și l-am trimis editurii pentru a îi bate obrazul. (Fosta directoare ar putea să confirme.)
9. Am scris actualului ministru pentru a cere lămuriri în legătură cu calitatea manualului de a VI-a la Limba română.
10. Am cerut să mi se taie din salariu pentru că nu am ținut o oră online, fiindcă nu au fost prezenți copiii. (Verificați la școala „G. Bacovia” din Bacău.)
11. Am început școala online de pe 11 martie.
Concluzia dv. mi se pare cel puțin bizară și lipsită de logică. Eu sunt unul care vă contrazice concluzia. Eu nu sunt un profesor fericit! De aceea gânduri de părăsire a sistemului mă cam năpădesc mai des decât altădată.
Am un copil care a avut examen anul acesta, deci elevă. Nici ea nu e fericită de sistemul de învățământ, deși nu a făcut nicio oră de pregătire.
Poate că membrii fondatori ai „Republica” ar trebui să fie mai atenți la cum sunt scrise unele articole. Nu e de ajuns să fie pline de critică.
La clasa a V-a, manualul de istorie propune un titlu ca PERCEPŢIA TIMPULUI ŞI SPAŢIULUI ISTORIC (sau cam aşa ceva).
După o explicaţie de vreo jumătate de oră, puştiul mai mişcă câte ceva la capitolul "spaţio-temporalitate în istorie", dar a doua zi a uitat complet.
"ât despre demonstraţie, poate fi făcută de oricine care are un copil de vârsta respectivă" -adica absolut orice parinte poate face o demonstratie stiintifica in domeniul psihopedagogiei? Mai sa fie!
Evident ca nu ajunge, dupa cum nici "luarile de pozitie" din media nu ajung. Demonstratiile nu se fac pe pareri personale.
De unde rezulta ca programa, sau pedagogia, sau sistemele de evaluare nu poate fi îmbunătățite?
Nu e de mirare că suntem taman în fundul clasamentelor PISA. O simplă comparaţie între programele de educaţie europene şi mizeria predată la noi e clară:
- la noi se predă dublul materiei din alte sisteme europene
- gradul de dificultate e devansat cu doi ani (clasa V-a este în sistemul european clasa a VII-a).
-procedeul de învăţare e bazat pe memorizare seacă şi o algoritmizare tâmpă, un rest al experimentelor deconstructiviste începute în anii 60 şi abandonate ulterior.
Programe încărcate, unele cu greşeli care n-ar avea ce căuta într-un document presupus academic, predare îmbătrânită, profesori nepregătiţi pentru lumea în care trăiesc.
"procedeul de învăţare e bazat pe memorizare seacă şi o algoritmizare tâmpă" - de unde rezulta ca asta ar fi cazul general?
Nu, programele nu sunt incarcate, iar greseli vor aparea oriunde, in orice sistem/manual/etc. Daca ati sesizat asa ceva, anuntati-i pe cei care se ocupa de asta.
Au si ei "olimpicii" lor (care chiar castiga nobele si fields, spre deosebire de ai nostri care se "fasaie" devreme) insa media e mai scazuta decat a majoritatii tarilor comparabile (gen OSCE).
"de numărul imens de analfabeți funcționali cu diplome" - OK, de rezultatele de la PISA s-a tot vorbit, insa de numarul analfabetilor functional care au si diplome mai putin. Cam care ar fi acest numar si la ce fel de diplome va referiti? De licenta? De... sfarsit de clasa a 8-a, de bac?
"Este de neînțeles cum eterna doamnă Andronescu tot revine cu încăpățânare în scaunul de ministru al educației, în condițiile în care rezultatele sunt catastrofale." - un anumit segment de populatie continua sa voteze PSD, drept care PSD face ce doreste. Probabil si madam Abramburica e "neconflictuala".
"Au apărut în spațiul public tineri care au ieșit din școala românească și au expus argumentat critici" - exemple de astfel de tineri?
"În principal e vorba de corpul profesoral, conservator, inadaptat, comod, lipsit de motivație profesională, nepregătit." - judecati destul de aspru intregul corp profesoral. Banuiesc ca va bazati pe mai mult decat cele cateva exemple pe care le-ati expus in acest articol, nu?
"Doamna Anisie este profesoară de română, se vede de la o poștă, se vede după cum se îmbracă, după cum dictează comunicările la televizor ca pe comentarii, se vede după cum se tunde. Doamna Anisie nu o să fie capabilă niciodată să reformeze învățământul românesc, ea este reprezentanta profesorilor și va rămâne apărătoarea intereselor acestora." - si ati tras concluzia asta folosindu-va de... modul in care se imbraca si tunsoare? Cum era cu judecatul unei carti dupa coperta? Apropo, ati fost prezent la vreo ora de romana predata de ea?
De acord ca inspectiile ar trebui facute corect, ca lipsa de infrastructura e o problema mare si ca profesorii nu ar trebui platiti daca nu fac nimic.
Bine, se putea comenta ca ce se facea la clasa la mate-info nu era suficient pentru admiterea la medicina.
Insa nu era boala noastra, a elevilor, era boala parintilor. Nu cred ca din gasca mea avea cineva nevoie de meditatii pentru Poli sau ASE... Am avut doi ciudati la medicina, o tipa si mai ciudata care a vrut la arhitectura, ba chiar pe cineva care a dat la regie de film, si la ei da, poti sa zici ca era nevoie de extra.
Insa parintii erau cu obsesia ca toata lumea face meditatii, deci si tu trebuie sa faci, ca altfel venea sfarsitul lumii, si astfel devenea o cursa de trap toata tarasenia. Intr-a XII-a am avut (si nu numai eu!) patru meditatori, doi la fizica, doi la mate - doi pentru BAC, doi pentru Poli era logica alor mei, ahem. Pentru ca am facut o criza de isterie (controlata, ce-i drept) nu am avut meditator la romana, si mama era atat de intim convinsa ca voi pica BAC-ul ca a plans toata saptamana inainte de examen...
Unul dintre cei doi de la fizica era un tip atat de misto incat l-a sunat pe tata sa-i spuna: Domnule Zamfir, fata stie fizica, de somn are nevoie! dar tata, nu si nu, ca el nu ma vede invatand, si treaba cu trimisul la meditatii il asigura macar ca mai si muncesc :P
Pai cand, Doamne iarta-ma era tata sa ma vada invatand, daca eu eram sapte ore la scoala, si dupa aceea inca trei ore pe zi, in fiecare zi, la meditatii :P Cred ca era posibil ca in conditiile astea sa nu ma vada deloc.
Exista, si exista o industrie, acum, din nefericire intinsa si la materiile 'secundare', dar n-are legatura cu nevoile elevilor. Are de-a face cu temerile sau orgoliile parintilor, si de rapacitatea unor profesori - nu o majoritate, dar existau.
Si pun pariu ca printre tinerii la care se refera domnul Morar se gaseste Selly. Mie nu imi place personajul, dar OK, sa zicem ca are un talent. Exceptiile nu confirma insa regula, si nu cred ca avem nevoie de ore speciale in care sa ii invatam pe tineri cum sa se faca vloggeri sau influenceri, chestii care par, in mintea unora ca meserii de mare viitor...
Ce este trist, din punctul meu de vedere este faptul ca li se da atata atentie incat multi adolescenti zapaciti chiar cred ca se transforma peste noapte in masini de produs bani pe YouTube sau Instagram. Ca si cand fiecare fata care se fataie in fata oglinzii de la baie cantand cu tubul de spray de par pe post de microfon va deveni Beyonce, sau fiecare pustoaica cu botic de rata pe Instagram va deveni Eugenie Bouchard. Ori Olivia Steer, pe care sigur o asculta toata lumea pentru ca e de o inteligenta sclipitoare :)
Eu as pune întrebarea invers. Câți dintre aia cât de cât mai educați NU au făcut meditații (incluzând aici cele făcute cu părinții sau cu câte o ruda apropiata) ? Ca sa vedem cât e meritul sistemului public și cât al celui "paralel"
In schimb, ca s-o spun si pe asta, anul trecut am avut intalnirea de 25 de ani de la terminarea facultatii - am terminat matematica si destui colegi s-au profilat pe meditatii, renuntand complet la invatamant. Adica si-au deschis firme cu care dau doar meditatii. Eu nu mai predau de 22 de ani, deci pierdusem total legatura cu sistemul, dar se pare ca abia acum a devenit cu adevarat o industrie povestea asta. Desi imi amintesc ca si in facultate mai predam in particular (sa-mi completez bursa) si aveam un baiat de-a sasea, dintr-o familie foarte buna din Cluj (cu casa si gradina in centru), foarte istet si simpatic pe care parintii il chinuiau cu o gramada de meditatii - inclusiv de istoria artei!!! (in clasa a sasea!). Deci pe undeva e si "meritul" parintilor pentru felul in care a inflorit industria asta.
Am sentimentul ca dumneavoastra ati fost o exceptie. Una norocoasa, dar o exceptie.
O statistică, în cazul în care s-ar putea face, ar fi de folos doar la școlile/ liceele de la un anumit nivel în sus: părinții elevilor de la școlile nu așa de bine cotate și dezirabile nu prea își bat capul cu meditațiile copiilor...
Însă părinții nu își asuma riscurile și prefera sa deconteze, pentru ca "toată lumea" in frunte cu profesorimea ii încurajează sa o facă și le baga în cap că fără ele n-ai șanse.
Nu se toceste doar materia, se tocesc grilele. Acum câțiva ani (mai multisori, asa) la aceeași întrebare la drept la Cluj și la Iași răspunsurile corecte erau diferite. Iar tu trebuie sa răspunzi corect conform grilei, nu a adevărului.
Și eu am dat meditații in studenție. Mana a doua. Marele prof medita toată clasa, și la meditații erau câte 15 odată. Asa ca părinții prevăzători mai plateau și cate un student ca mine ca să mai facă o ora în plus individual, și fără sa se teama ca fata sau băiatu ' e intimidat de marele prof și de presiunea celorlalți 15. Pentru ca cei care aveau goluri nu aveau curaj sa pună întrebări nici la meditație (pentru că-și luau înjurături de la ăilalți care voiau sa plece acasă, pentru ca riscau ca profu' sictirit sa le spună părinților ca e un bou puturos care nu înțelege nimic, etc. Toate defectele din clasa erau repetate și la prega).
Cu astea nu se lauda nimeni, în curtea scolii toți sunt lei paralei, nimeni nu vine sa se laude cu cât a tocit și cu câte ore pierd cu prega.
In colectivul meu nu se sfiau sa zica "da, uite fac meditatii, m-a pus mama/tata" de exemplu. Se intampla in clasa a 8-a sau a 12-a de obicei, dar nu totdeauna. In plus nu ma refeream la ce se intampla in facultati.
În perioada pandemică, mi-a fost confirmat faptul că oameni serioși, profesorii juști, au desfășurat activitatea didactică chiar și în situația nou creată de existența virusului. Lăudăroșii cu pretenții de tătuci, ca și prof. de matematică, a lăsat materia nepredată, dispărând pur și simplu; chiar dacă a încasat salariul; sunt convins.
Din experiența personală a ultimilor 18-20 de ani, am priceput că boala politrucilor este prima cauză a existenței generațiilor slab pregătite, iar cea de a doua este reprezentată de ascunderea abuzurilor, mușamalizarea faptelor ilegale din școli, dar și promovarea și conservarea șpăgăriilor, inclusiv prin fabricarea așa-ziselor asociații ale părinților (în cazul meu) conduse de către dascăli întreprinzători - care și-au dus odraslele, pe banii altora, la cursuri de înot, în excursii etc Grija pentru binele altora și interesul crescut pentru fondurile claselor/școlilor a transformat instituțiile școlare în sereleuri popești, neimpozitate și neverificate. Toate sunt în afara legislației, dar procurorii nu se deranjează să trimită în judecată infractorii care condiționează actul de învățământ, pentru că leafa lor uriașă merge oricum.
Recunosc, în clasa întâi a primului copil, ”am pus botul” la solicitarea uneia dintre cățelușele d-nei învățătoare și am dat câțiva lei, pentru că ”s-a hotărât”. Ulterior, la vreo câteva săptămâni, văzând că merge, am fost anunțat că trebuie să dăm câteva zeci de lei ( acum 17 ani) pentru că este ziua doamnei și trebuie să-i cumpărăm niște bijuterii. A fost momentul când m-am revoltat, am refuzat să mai dau șpagă, iar copilul a avut de suferit; fiind maltratat fizic și psihic de către dascăl și colegii asmuțiți împotriva lui.
Am refuzat să dau șpagă, chiar și pentru meditații cu profesorul de la clasă, iar împotrivirea mea a iscat aversiunea cățelușilor susținători ai fraudelor. Cu toate acestea, împotriva notelor din catalog, copilul meu a avut nota cea mai mare la evaluarea națională, iar la liceu a avut cel puțin media 9,5; doar pe baza pregătirii de acasă... Sigur, este mult de muncă. Complicii corupției generalizate, care ”ajută„ părinții să dea șpaga, sunt chiar cei care produc legislația, pentru că notele umflate artificial, pe baza contribuției șpăgărești, contează la nota finală pentru admiterea în liceu - chiar dacă așa ajung și analfabeții acolo. Ce contează? gașca și-a perpetuat interesele...
Inspectorii sunt complicii profesorilor abuzatori, iar reprezentanții guvernului te trimit la plimbare, înapoi la inspectorii locali; constatând că lupta cu morile de vânt este o realitate.
În opinia mea, evaluările trebuie să fie foarte bine supravegheate și notate, iar cei care nu fac față să urmeze cursuri intensive, alternative, nu la grămadă. Pentru asta, asigurarea fondurilor suficiente devine obligatorie, pe lângă excluderea politrucilor din școală, dar și asigurarea unor evaluări ale dascălilor de către beneficiarii direcți și părinți. Rezultatele mincinoase ale evaluărilor, de 30 de ani, ne tot arată că furatul căciulii nu mai poate fi admisă; țara se prăbușește peste noi, iar rânjetele din fotografiile politrucilor și sloganurile cu mândria națională sunt doar confirmări ale dezastrului urmărit. Ce să mai spun despre agramați ajunși miniștrii, ori condamnați ajunși între primii trei oameni din stat?!
Schimbarea învățământului nu poate să vină de la aceeași oameni. Schimbarea trebuie impusă prin înlocuirea celor de care a depins. Ministerul este plin de cozile de topor ale politrucilor, ca și inspectoratele și conducerile școlilor. Ajunge! Politizarea trebuie să rămână la nivelul secretarilor de stat. Ce descentralizare este aceea în care, spre exemplu, inspectorul școlar general este schimbat de către partidul care guvernează?! Părerea mea!
Un prim pas ar trebui sa fie transformarea evaluarii continue intr-un proces real. La noi, odata titularizat pe post, un profesor nu mai are nicio motivatie decat sa obtina niste grade care sa-i aduca mariri de salarii. Gradatii care vin, dupa cum spuneti, dupa niste inspectii lipsite de consistenta. Exista si o evaluare care tine cont de performanta (se acorda premii pentru rezultate bune ale elevilor la concursuri scolare, de pilda) dar e foarte putin motivanta. Mai intai ca e mica in valoare fata de celelalte beneficii si apoi ca, pentru un profesor care preda la o scoala periferica, cu elevi slabi, obtinerea de performanta inseamna de multe ori transformarea acelor elevi din corigenti de facto in candidati cu sanse la o admitere sau un bac. Si un profesor care reuseste asta munceste mult mai mult decat un profesor care are elevi cu rezultate olimpice, elevi care insa ar fi avut rezultatele respective cu orice alti profesori (de multe ori!). Adica, daca s-ar trece la un sistem care sa evalueze activitatea profesorilor plecand de la situatia concreta, nu de la niste criterii fixate arbitrar indiferent de conditii, motivatia lor ar fi mai mare. Aproape pariez ca vom avea mult mai putine scoli cu 0% procent de promovabilitate la BAC. Nu e adevarat ca elevii aceia sunt definitiv pierduti. Am predat matematica 4 ani de zile la un liceu de tipul acela si stiu ce vorbesc. Dar trebuie munca multa cu ei pentru a=i scoate din zona in care sunt.
Si, evident, astea sunt doar cateva solutii posibile.
Din curiozitate aveti date concrete, statistici referitor la prima afirmatie? Apoi aveti date care sa lege performantele lor direct de sistemul de stat? Daca acesti copii sunt la capatul curbei lui Gauss si pe deasupra s-au pregatit intens individual, nu putem concluziona ca sistemul actual are o baza solida. El poate fii putred pana la radacini in ciuda celor cateva sute de elevii care ajung la Universitati de top straine.
Asta in conditiile in care cifra celor inscrisi la BAC anul trecut era de cca 130000, iar promovabilitatea undeva la 60%. https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-23181502-bacalaureat-2019-peste-130-mii-absolventi-liceu-inscris-prima-sesiune-bacalaureatului.htm
Cum studentii romani din strainatate provin din circa 3 pana la 5 generatii se poate trage concluzia ca cca 10% dintre absolventii cu BAC ai liceelor noastre merg afara.
Dar dumneavoastra ce stiti despre curba lui Gauss? Si la care va referiti? La cea care distribuie elevii din Romania dupa media de la BAC? Dupa media anilor de scoala? Dupa inaltime, greutate,etc.? Ca daca va referiti la distributia dupa media de la BAC nu ma pot abtine sa nu remarc ca vorbim de o evaluare facuta de un sistem putred pana la radacini, nu? Ne putem baza pe asa evaluare? Si inca o intrebare: cu ce va ocupati?
Iar dacă din aia 8000 ii excluzi pe cei care esueaza, pe cei care stau acolo pe banii părinților, sau care fac doar anul 1 sau 2 (la care se poate înscrie absolut oricine) și apoi schimba și fac aceeași ani în alta parte și tot asa pana la 35 ani, fără sa devina profesioniști în nimic, etc, de fapt procentul de *vârfuri "nu e atât de mare. Plus ca nu toate universitățile străine sunt neapărat Princeton.
Și in plus, câți dintre aia sunt "produși" de sistemul public, și câți de eforturile familiilor?
Pe de alta parte insa e drept ca nu doar cei care studiaza afara sunt buni. Exista unii buni care studiaza si in tara. Cati, nu as sti sa zic. Insa nu toti sunt boi, la fel cum nu toti care invata afara sunt straluciti.