Andrew Solomon, unul dintre cei mai respectați profesori de psihologie clinică din lume: „Chiar dacă Iulia Marin a pierdut lupta, e un fapt cert că a oferit lumii întregi dovezi care vor salva viețile altora”

Foto; Annie Leibovitz via Facebook Humantas

Andrew Solomon, unul dintre cei mai respectați profesori și autori de psihologie clinică din lume, îi aduce un omagiu jurnalistei Iulia Marin, într-un articol de opinie transmis prin intermediul Editurii Humanitas și publicat de Libertatea. Iulia Marin a murit la doar 32 de ani, după o luptă curajoasă și plină de sinceritate cu o afecțiune psihică gravă.

„Ca jurnalist care am suferit eu însumi de depresie severă, aș vrea să îi aduc un omagiu Iuliei Marin, care și-a expus cu atâta curaj propria luptă cu suferința, documentând, în același timp, problemele acestei lumi, dezvăluind prin investigațiile sale corupția și greutățile care ne înconjoară. Or, iată că un grup de jurnaliști de la România TV au pus la îndoială capacitatea ei de a relata obiectiv, spunând că dizabilitățile ei o descalificau pentru a-și face meseria”, scrie autorul cărții „Demonul amiezii, anatomia unei depresii”, cu care a fost finalist al premiului Pulitzer în 2002.  Andrew Solomon, profesor de psihologie clinică la Universitatea Columbia și lector în psihiatrie la Universitatea Yale, a vorbit despre felul în care demersul curajos al Iuliei de a scrie despre boala de care suferea oferă dovezi care vor salva alte vieți.

A-i discredita munca sau a-i invalida perspectiva asupra propriei afecțiuni și asupra realității lumii ar fi o dovadă că suntem orbi în fața unei adevărate surse de inspirație, că abandonăm o introspecție cu adevărat profundă în numele bigotismului.

„Iulia Marin a scris și despre afecțiunea ei bipolară, și despre provocările asociate perioadelor dificile caracteristice acestei boli, ajutând astfel, spun eu, nu puțini dintre români să iasă din închisoarea rușinii și a stigmatizării, să își recunoască dificultățile, să caute ajutor și să găsească înțelegere din partea mai multor oameni care au aflat doar de puțin timp despre afecțiunile psihice. Demersul ei a fost curajos și inspirator. Și, chiar dacă Iulia a pierdut lupta, e un fapt cert că a oferit lumii întregi dovezi care vor salva viețile altora.

A-i discredita munca sau a-i invalida perspectiva asupra propriei afecțiuni și asupra realității lumii ar fi o dovadă că suntem orbi în fața unei adevărate surse de inspirație, că abandonăm o introspecție cu adevărat profundă în numele bigotismului.

A privi doar din perspectiva așa-numitei „sănătăți mintale” într-o lume tot mai haotică, în care oamenii „sănătoși” distrug ecosistemul sau cad pradă autocrației, pare aproape absurd, dar tot e mai puțin absurd decât să presupunem că o persoană care se confruntă cu propriile greutăți nu poate avea o părere validă, valoroasă despre lume.

Despre persoanele cu dizabilități Hitler susținea că nu pot aduce nici o contribuție și că ar trebui eliminate. Trebuie, totuși, să sperăm că înțelegerea noastră asupra umanității a evoluat de atunci. Iulia Marin ar trebui plânsă ca o adevărată eroină”, scrie Andrew Solomon în articolul tradus de Karina Han.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp