Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Atenție, de data asta chiar o să vă afectăm emoțional!

Imagini care vă pot afecta emoțional

Foto: ProTV

„Vă avertizăm că urmează imagini cu un puternic impact emoțional.”

Aceasta este azi cheia succesului de televiziune. Acesta este secretul unor știri reușite. Primele știri din calupul principal al zilei au aproape toate acest avertisment. Și după el, urmează cruzime, căderi în gol, sânge, accidente, violențe. Peste tot, telefoane și camere de vederi ce surprind „evenimente care pot deveni știri”. Și nu orice fel de știri, ci din acelea cu puternic impact emoțional. Martori oculari devenind reportezi de teren, martori-complici ai violenței distribuite aleatoriu în societate.

Așa arată rezumatul unei zile pe toate canalele de știri: ceea ce este demn de reținut din acea zi este doar ceea ce te poate afecta emoțional. E ca într-un soi de înțelegere ipocrită făcută de televiziuni cu regulile bunei cuviințe: „știm că nu trebuie să promovăm imagini ale violenței și ale suferinței, știm că nu e în regulă să facem apologia cruzimii și a brutalității, știm că aduce atingere demnității umane să vedem răniți sau morți la locul unui accident, dar nu-i nimic, noi vă prevenim că nu e bine să vă uitați la asta, deși știm că tocmai asta vă atrage, pe voi, telespectatorii, crescuți cu sânge și cu suferințe, dependenți ca niște hiene de senzații tari și corpuri bătute sau strivite”.

Într-o societate în care reglajul media se face în funcție de anumite valori și norme ale coexistenței, imaginile cu puternic impact emoțional trebuie să fie rare, chiar excepționale (prin frecvența lor). Numai atunci când într-adevăr înțelegerea unui eveniment pertinent pentru cât mai mulți dintre noi, pentru noi toți ca societate, obligă la adăugarea unor asemenea imagini, ei bine, numai atunci ar trebui ca asemenea imagini, puține la număr și nerepetate, ar trebui să fie transmise. Dar nu, la noi programele de știri sunt succesiuni nesfârșite de asemenea relatări ale violenței, relatări construite ele însele violent, iar printre ele se strecoară, arareori, câte o știre banală, despre lucruri care par să nu intereseze pe nimeni. 

Într-un program de știri în care primele patru sau cinci asemenea știri sunt toate cu impact emoțional (atenție, un impact care este mereu negativ. Nu am văzut până acum nicio știre cu impact emoțional pozitiv), nu doar frecvența lor agresează psihicul uman, ci și repetarea în buclă a acelorași violențe. Pe toată durata „știrii” despre accident, vedem repetându-se obsesiv, câteodată de zeci de ori, impactul, căderea, explozia, ciocnirea etc. Iar asta iese clar din termenii acelei înțelegeri ipocrite pe care instanțele de reglementare media au impus-o televiziunilor. O înțelegere pe care stăpânii media se prefac că o respectă doar pentru a evita amenzile, desigur, nicidecum din respect pentru demnitatea sau suferința umană.

Pentru atâția dintre concetățenii noștri, privitori de televizor și fără surse alternative de informare, România zilnică de la știri pare un șir de operațiuni militare sau teroriste, un teatru de război presărat cu crime și accidente a căror frecvență și repetare induce fără îndoială frica, dar și neîncrederea în autorități, irelevanța lor. O populație fragilizată emoțional, înspăimântată și debusolată, a cărei unică șansă – așa cum insistent ne conving aceleași televiziuni – este să dea iama fie în farmacii, pentru a cumpăra medicamentele prezentate drept adevărate miracole, fie în sălile de jocuri de noroc, pentru a paria pe viitor.

Căci, nu-i așa, când arde țara, numai medicamentele împotriva diareii și păcănelele ne mai pot salva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Explicatia la tema avansata imi pare a fi destul de simpla. Televiziunile trebuie sa castige bani pentru a exista, iar pentru asta au nevoie de audienta cat mai mare. S-au prins de mult ca pentru a avea audienta trebuie sa stimuleze emotiile privitorilor-adevar elementar. Emotiile negative asociate cognitiilor cu caracter negativ sunt mai usor de stimulat (nu doar pentru ca exista un bogat astfel de istoric in Romania, 30 de ani nu reprezinta deloc putin!). Studii psihologice serioase afirma ca timpul pe care il petrecem “gandind negativ” este mult mai mare decat cel petrecut “gandind pozitiv”, terenul este deci fertil si accesibil. Furia, indignarea, frustrarea sunt mai simplu de stimulat decât empatia, generozitatea, compasiunea. Iar fara emotii, fie ele si negative, nu existam. Iată!...
    • Like 1
  • De fapt, problema e mai adâncă și mai complexă. Televiziunile nu sunt nici școală, nici familie. Teoretic, cel puțin, educația nu se face la televizor. Televiziunile ajung să țină loc de școală și de familie din cauza demisiei cvasigeneralizate a acestora. Motivele sunt multe, de la birocrația care toacă nervii la faptul că nu avem un proiect de țară și că, odată intrați în UE și NATO, nu prea am mai știut să construim și să „vindem” vreun proiect. Au trecut 14 ani de la intrarea în UE, e timpul să ne întrebăm - încotro? Mă uit puțin la televizor și cel mai mult mă uit când vin acasă. De mulți ani am zis, mai în glumă, mai în serios, că România este „țara lui Breakin' news”. Orice, dar absolut orice, poate deveni, la o televiziune română „breaking news”; ceea ce este îndeobște o tehnică de comunicare, la noi vine și acaparează ecranele, ca o specie invazivă, de care ne protejează doar alte specii televizuale invazive - talk-showul și telenovela, Problema nu e doar că telespectatorul devine addicted la breaking news, sânge, violență, telenovele, antagonism politic. Problema este că, oferta devenind, cum spuneam, invazivă, psihologic vorbind, pragul de sensibilitate al telespectatorului devine tot mai ridicat, până când violența și brutalitatea se topesc în peisaj și devin peisajul. Telespectatorul nu mai e uimit de ceea ce se vede pe micul ecran, el este uimit doar când mai este uimit. De aceea oferta de „imagini cu puternic impact emoțional” crește pe zi ce trece, în absența unor mari catastrofe, se compensează prin cantitate. Imaginile de pe ecran devin realitatea, harta devine teritoriul. Impactul emoțional este un câmp electric aleatoriu pentru spectatorii costumați în electroni debusolați, Dar televiziunile însele nu ar trebui sa fabrice realitate, rolul lor ar trebui să rămână oglindirea realității. Nu televiziunile ar trebui să facă educație, să se îngrijească de bunăstarea mentală a populației - de altfel, nici nu o fac. Aștept de mulți ani să bată acel vânt al responsabilității și al competenței care să creeze o nouă realitate, care, prin ricoșeu, să multiplice un cerc virtuos pe ecranele aprinse seara în atâtea și atâtea case. Încă nu știu cum am putea ajunge acolo.
    • Like 6
    • @ Daniela Simionescu
      Delia MC Delia MC check icon
      Excelent în conținut și formă. De savurat.
      Totuși. Când marea majoritate au gusturi îndoielnice, să nu spun sub orice nivel, cineva ar trebui să se ocupe de educarea lor. Sau măcar o televiziune de stat care sa furnizeze calitate celor care vor, și nu programe tabloide. Eu văd în asta o prioritate. Altfel se dă breaking news non stop (serios, termenul e absolut fals utilizat ) unora care nu înțeleg că breaking news real se întâmplă de 2 ori pe an maxim și cer într-una circ și senzațional. E o anestezie a simțurilor și evident cine vrea și primește asta mereu e și pradă ușoară manipulărilor de tot felul.
      Alt aspect, e o brambureală de nedescris, nimeni nu mai distinge știrile reale de faptul divers. De altfel acestea sunt lacunare căci predomină senzaționalul umflat cu pompa și dat spre consum la orice oră.
      Și nu cred că așa că "așa se vrea" (un truism excesiv folosit) ci că presa și televiziunea în goană după rating dau circ pe pâine fiindcă " se cere ". Dar un bastion a informării și programelor de calitate ar trebui să existe, pentru cei cărora le repugnă circul și ca mijloc de educare a celorlalți.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Inca un argument in favoarea raspunsului meu la comentariul pertinent al dvs. la articolul „Drăcoaice fără sutiene” din 2021-02-23, referitor la actualitatea filmului Idiocracy (2006)...
      • Like 0
  • Eu am renuntat de mult la televizor, oricum am o slujba care ma obliga sa stau cu ochii in doua monitoare de calculator 8 ore pe zi asa ca nu mai vreau si alt ecran. Si nici nu merita.... Uneori ma gandesc ca astfel de media ar merita sa i se restranga timpul de emisie la doua ore pe zi, ca in vremea impuscatului - asta pana cand isi vor insusi cat de cat o deontologie profesionala, pe care momentan nu o poseda.
    • Like 5


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult