Ați auzit de Don Corleone, Don Gambino, Don Giancana. Nu știu ce mănâncă Yakuza, dar în japoneză, Don înseamnă bol

Când spunem Don, ne zboară gândul la cei care zburau creierii: Don Corleone, Don Gambino, Don Giancana. Fanii Mozart se vor gândi la Don Giovanni, iar fanii FCSB, la alți doni: machi-doni, care și ei se visează mafioți. Nu știu ce mănâncă Yakuza, dar în japoneză, Don înseamnă bol și denumește acele feluri de mâncare servite pe un pat de orez. 

Gyu Don – Bol cu vită, Buta Don – Bol cu porc, Ten Don - Bol cu Tenpura și așa mai departe. Azi vom face Soboro Don. În limba japoneză, Soboro înseamnă zdreanță, zdrențe, sau când vine vorba de carne, tocătură. Înainte de rețetă, un mic test. Cui aparține citatul ”M-am certat cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat”? Dacă nu știți, n-ați pierdut nimic. Dimpotrivă.

Ingrediente

(pentru 4 porții )

• [1] Carne tocată de pui/ porc/ vită (în funcție de preferință) – 400 de grame

• Sos [1]:
• Sos de soia – 2 linguri
• Sake – 4 linguri
• Apă – 4 linguri
• Zahăr – 4 lingurițe rase
• Ghimbir ras – 20 grame
• (opțional) Miso – 2 lingurițe

• [2] Ouă – 4
• [2] Sare un vârf de cuțit
• [2] Zahăr – o lingură
• [3] Spanac – 2 legături
• [3] Sos de soia, două lingurițe

Sau

• [3] fasole verde 400-500 grame
• [3] sare – un vârf de linguriță
• Gari (Ghimbir murat pentru sushi), pentru impresia artistică

• Orez, 4 porții, pentru fundație

Vom începe cu sfârșitul, cu [3], partea verde adică. Dacă e spanac, atunci să fie tânăr, pentru că nu-l fierbi decât două-trei minute, apoi îl scufunzi în apă cu gheață să i se păstreze culoarea și îl scurgi bine de apă. Înainte de a-l așeza în treimea lui pe orez, îl tai în bucăți de câțiva centimetri și îl stropești cu cele două lingurițe de sos de soia.

Dacă alegi fasole verde, atunci trebuie fiartă al dente într-o apă cu sare, scufundată și ea în apă cu gheață să nu-și piardă culoarea și scursă bine de apă. Nu încerca să-i dai prea mult gust, în Soboro don, partea verde, fie ea spanac sau fasole verde e partea din întreg care are misiunea de a fi mai discretă, de a nu avea gust intens sărat, sau dulce, sau iute, ci pur și simplu gust de spanac, sau de fasole verde.

Ne întoarcem la [1]. Punem într-o tigaie puțin ulei spre deloc (pentru cei care vor să mănânce ultrasănătos) la foc mediu împreună cu carnea de pui. În Japonia se folosesc trei bețișoare de mâncat pentru a amesteca, eu zic să nu te chinui, merge la fel de bine și cu o paletă de bambus cu dinți. Dacă ai pus ulei, călești tocătura până când își schimbă culoarea apoi torni sosul compus din: sos de soia, apă, zahăr, sake, ghimbir ras și dacă ai, miso. Se amestecă continuu timp de cinci minute, cât să mai scadă din zeamă, oprim focul, punem capacul și uităm de el cinci minute.

[2] Batem ouăle bine, cu sarea și zahărul. Încingem puțin ulei într-o tigaie la foc mediu și turnăm amestecând continuu ca mai sus, cu o paletă cu dinți, până ce oul se face cam ca puriceii de mămăligă, adică pe romgleză: ceva mai mărunt ca la scrambled eggs.

Cam asta a fost, a mai rămas doar îmbinarea. Punem o porție de orez într-un bol, apoi deasupra, ca un cadran de ceas împărțit în trei: carnea de pui, suculentă și fragedă, oul puricei, spanacul sau fasolea verde, iar în centru, o grămăjoară de ghimbir murat.

*

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/ Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp