Liceul la care am învăţat se afla vizavi de una dintre cele mai mari biserici din oraşul Giurgiu. Ocazional, liniştea din timpul orelor era întreruptă de câte un şofer sau motociclist care, în lipsa unui ţel mai înalt, ambala motorul zgomotos, încercând, probabil, să atragă atenţia precum unele patrupede în sezonul împerecherii. De asemenea, există categoria aparte de şoferi sau pietoni pentru care ascultarea manelelor la maximum pe stradă reprezenta delectarea supremă. Iar printre manele şi motoare, constant, la anumite ore, liniştea era iar întreruptă de cântări bisericeşti ce răzbăteau până la noi prin mega-difuzoarele montate în exteriorul bisericii. Noi ne hlizeam, profesorul trântea geamul exasperat şi, foarte curând, mai ales spre finalul primăverii, sala de curs se transforma într-o saună, cu muzică ambientală evlavioasă, că pe vremea aia liceul nu era dotat cu geamuri termopan.
În urmă cu nici măcar o lună, asociaţia Sfântul Mitropolit Dosoftei, cu sprijinul BOR, a încercat anularea concertului trupei Dark Funeral din cadrul Bucovina Rock Castle. Pentru a-i împăca pe respectivii creştini lezaţi de exprimarea artistică a trupei, Consiliul Judeţean Suceava a trimis un comunicat de presă către această asociaţie, asigurându-i că, la următoarele ediţii va avea loc o triere atentă a trupelor ce vor evolua în cadrul acestui proiect, fără a aduce atingere valorilor creştin-ortodoxe ale poporului român, conform Monitorului de Suceava. Problema este una gravă pe care mult prea puţini au sesizat-o.
Acum ceva timp, Patriarhul Daniel strângea semnături pentru modificarea Constituţiei României, ca exprimarea din lege să fie foarte clară în ceea ce priveşte căsătoria şi familia, deoarece Constituţia este mult mai greu de modificat decât legea civilă. Dacă, Doamne fereşte, vreun cuplu de oameni gay scapă într-o primărie, dobândesc un act de căsătorie şi astfel, condamnă la flăcările Iadului etern, evlaviosul popor roman? S-au strâns semnături din uşă în uşă, s-au strâns semnături şi prin şcoli, iar, ulterior, aceste semnături au fost depuse la Parlament în luna mai a acestui an. Nu ştiu care este stadiul proiectului acum, pentru că, momentan, există doar tăcere din partea Parlamentului.
O altă chestiune interesantă s-a întâmplat vineri, în Piatra Neamţ, acolo unde comisia de urbanism de pe lângă Consiliul Local Piatra Neamţ a respins planul urbanistic referitor la construirea unei biserici pe un spaţiu verde, aflat între blocuri. Povestea este mai veche de atât şi a început undeva prin 2011, atunci când s-a decis construirea lăcaşului de cult. Primăria a concesionat terenul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru edificarea acestei biserici, dar a impus acordul vecinilor ca o condiţie necesară demarării lucrărilor de construcţie. Din varii motive, o mare parte a locuitorilor nu a fost de acord cu lăcaşul de cult dintre blocuri. În momentul în care oamenii care aparţin parohiei nu sunt de acord cu edificarea bisericii, logic şi decent ar fi să se ţină cont de părerea lor pentru, în definitiv, acea construcţie este ridicată pentru ei. În realitate, însă, nu s-a întâmplat aşa. Pentru că au refuzat să-şi dea acordul, oamenii au fost daţi în judecată de către Parohia Acoperământul Maicii Domnului Precista, iar preotul a demarat o campanie agresivă de discreditare ce a inclus un pliant transmis prin cutiile poştale ale enoriaşilor în care era scris că „dracul şi-a băgat coada” din cauza celor care nu şi-au dau acordul pentru construcţia bisericii.
Dintr-un punct de vedere pur personal, a da în judecată enoriaşii pentru că nu îşi doresc o biserică între blocuri, a face propagandă împotriva unor oameni, a încerca să cenzurezi manifestări artistice sau să modifici legi ale ţării sunt chestiuni care nu au absolut nicio legătură cu rolul, codul de conduită sau principiile unei instituţii religioase. Dacă eliminăm crucea şi patrafirul din ecuaţie şi facem abstracţie, pentru un moment, că ştim că este vorba despre religia creştin-ortodoxă, la fel de bine am putea spune că avem de-a face cu manifestări ale radicalismului islamic. Sigur, nu am ajuns la decapitări şi execuţii cu pietre, dar agresiunea fizică este întotdeauna precedată de o agresiune la nivel ideologic şi legislativ. Or, exemplele de mai sua arată că exista o agresiune din partea BOR îndreptată asupra tuturor celor care pun sub semnul întrebării practicile Bisericii.
La fel cum se întâmplă în orice altă instituţie, oamenii au dreptul să critice şi să chestioneze. Mai mult, au această obligaţie, deoarece doar prin implicarea civică cu funcţia de control poate fi legitimată autoritatea cuiva. Nu ai cum să fii o instituţie legitimă dacă nu te expui criticilor şi laudelor deopotrivă. Şi, să ne înţelegem, Biserica nu este deasupra judecăţii critice. Este o instituţie care promovează un set de valori şi credinţe, care funcţionează în interiorul unui stat cu legi şi reguli şi care este validată de oameni, indiferent că sunt sau nu adepţii săi.
Personal, nu intru în această categorie, dar asta nu înseamnă că nu pot să înţeleg logica şi necesitatea Bisericii, la fel cum pot să înţeleg existenţa şi necesitatea cursurilor de dezvoltare personală, chiar dacă nu cred în ele. Ei bine, în acelaşi mod, dacă o instituţie care oferă cursuri de dezvoltare personală m-ar obliga să le ascult involuntar, m-ar da în judecată şi m-ar insulta dacă nu sunt de acord ca sediul lor să fie în scara mea de bloc sau ar încerca să cenzureze ce scriu pe motiv că nu este în acord cu valorile lor, atunci pentru mine, acea instituţie ar deveni nu doar nelegitimă, ci şi periculoasă. Desigur, atât BOR, cât şi asociaţiile religioase au dreptul la liberă exprimare. Problema intervine atunci când acea exprimare este luată în serios de către administraţia publică şi când, subtil sau mai puţin subtil, Biserica ajunge să intervină în conducerea unui stat. Dacă nu sunt speriate de DNA şi de armate de procurori, autorităţile sunt terifiate de Biserică. De aceea, aprobă tacit cenzurarea libertăţii de expresie artistică (să ne amintim şi de distrugerea picturii murale din Piaţa Sfântul Gheorghe pe motivul că ar conţine elemente sataniste), emit comunicate de presă absolut aberante şi se sfiesc în a refuza politicos Biserica în demersurile sale homofobe.
Este dreptul Bisericii să decidă ce se întâmplă în interiorul lăcaşului de cult, dar nu şi în interiorul Primăriei
Vorbim despre autonomia Bisericii, nu despre suzeranitatea sa. Este la fel de neconceput ca un preot să fie obligat să ţină o slujbă de cununie pentru un cuplu gay, cum este ca o instituţie a statului să fie constrânsă de către Biserică pentru a nu permite semnarea actului de căsătorie între doi oameni de acelaşi sex. Mergând mai departe, vă invit să facem un exercițiu de imaginaţie şi să presupunem că o trupă rock cere unui consiliu judeţean să cenzureze cântarea Prohodului, pentru a nu leza valorile fanilor. Iar ca răspuns la solicitare primesc un comunicat în care li se spune „da, aveţi dreptate, promitem că la viitoarele Sărbători Pascale vom avea o persoană dedicată care va analiza versurile şi le va cenzura pe cele care nu se potrivesc valorilor dumneavoastră”.
Credinţa ar trebui să fie ceva intim, neforţat şi netrâmbiţat. A avea difuzoare montate în exteriorul bisericii pentru ca orice trecător, fie că vrea sau nu, să poată auzi slujba, este nepotrivit, la fel cum este şi amestecul Bisericii în conducerea statului. Iar toţi aceia care susţin, fără excepţie, acţiunile BOR ar trebui, în primul rând, să sesizeze incompatibilitatea dintre principiile de toleranţă, modestie şi acceptare propovăduite de religia lui Isus şi acţiunile Bisericii Ortodoxe Române.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Scoala, spitalul, azilul pentru batrani si nevoiasi, sprijinul pentru cei defavorizati, regulile convietuirii intre oameni ( cele 10 porunci biblice ), sprijinul pentru arta si cultursa s-au nascut in sanul Bisericii; aparitia Statului laic modern nu a facut decat sa preia si sa legifereze ceea ce Biserica a inceput cu vreo doua mii de ani in urma.
Din aceasta perspectiva, negarea rolului civilizator al Bisericii este re-realista si nedreapta si va conduce la erodarea societatii.
Acelasi rol civilizator istoric l-au avut si moscheile si sinagogile. Sa nu uitam ca in urma cu peste o mie de ani, Orientul islamic era o oaza de civilizatie si de tolerantza, unde medicina, cultura, scolarizarea si respectul pentru alte confesiuni erau la mare cinste, prin comparatie cu Europa feudala aflata pe atunci in ghearele Inchizitiei.
Petele negre din istoria Bisericii sunt reale, istorice: Inchizitia, Cruciadele, colaborationismul Vaticanului catolic cu nazistii, colaborationismul Bisericii Ortodoxe cu comunistii in estul Europei, etc.
In anul de gratie 2017, putem constata:
1. Ateizarea accelerata a societatii occidentale; bisericile raman cu tot mai putini enoriasi;
2. Invadarea lumii vest-europene de catre milioane de "refigiati musulmani", care au ca unic scop distrugerea lumii occidentale din interior; neputand invinge militar crestinatatea, islamicii utilizeaza propaganda islamica intensa si atentate salbatice ca principale modalitati de a supune democratiile crestine occidentale.
Corectitudinea politica inoculata populatiei vest europene ii face orbi si surzi pe liderii occidentali fafza de pericolul letal pe care astazi il reprezinta Islamul fatza de valorile fundamentale ale democratiei si civilizatiei crestine.
3. Acceptarea pe scara tot mai larga a pretentiilor homosexualilor, inclusiv dreptul la casatorie oficiala si la adoptia de copii este un alt pericol major care submineaza din interior democratiile occidentale.
Astazi, homosexualii nu mai sunt persecutati de nimeni, insa au devenit o minoritate "privilegiata" si tot mai agresiva in raport cu majoritatea cetatenilor.
Nu le mai ajunge parteneriatul civil, din motive care imi scapa; legalizarea casatoriilor va duce in derizoriu institutia mariajului care este inca fundamentul convietuirii in societatea noastra.
Iata de ce BOR, in ciuda colaborationismului istoric cu regimul comunist si in pofida opulentei sfidatoare a unora dintre Inaltii ei ierarhi in frunte cu IPS Daniel, ar trebui sa ramana o institutie fundamentala a societatii romanesti, daca vrem sa ne pastram specificitatea si demnitatea ca natiune.