Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Bullying-ul între elevi. Și agresorul are o suferință

Bullying în școală

Foto: Getty Images

Bullying-ul este un termen care stă aproape pe buzele tuturor. Am auzit, am citit, am văzut, am dezbătut. Un termen care deși este obosit și aproape epuizat, cauzează încă probleme majore în ambele tabere.

Este de vină mereu agresorul?

Știm că avem agresor și agresat. Părinții sunt bulversați, profesorii nu știu ce abordare să adopte, consilierea nu este atât de bine propagată în rândul copiilor și suntem puși cu toții în fața unui mare semn de întrebare: ce facem?

Pot începe prin a spune ce nu facem. Nu luăm în calcul și persoana care agresează. Un elev împlinit, echilibrat nu este capabil de astfel de gesturi. Rădăcina problemei este mult mai adâncă și chiar dacă nu ne interesează, pentru că suntem victime, am putea fi cât de cât echilibrați.

De ce fac copiii bullying?

Copiii care agresează, fizic sau verbal, fie au văzut asta în familie, fie sunt nefericiți cu viața de familie. Părinții nu petrec suficient timp cu ei, nu au limite, dar li se aplică pedepse, iar comunicarea autentică lipsește cu desăvârșire.

Suferința agresorului este la fel de importantă ca cea a persoanei agresate. Ne punem mâinile în șold și judecăm ceva ce nu știm. Firește că a fi victima unui astfel de abuz este revoltător și nu putem tolera un comportament care ne pune copiii în pericol.

Părinții elevilor care agresează alți elevi ar trebui să-și schimbe optica. În loc să-l certe, să-l pedepsească, să-l pună la colț, poate ar fi mai bine să poarte o discuție sinceră și autentică despre ce lipsuri are. Astfel vor afla cu uimire că problemele sunt în familie, nu doar la copil. Nemulțumirile și nefericirea lor în cămin se reflectă în comportamentul elevului care ajunge într-un mediu în care nu este pe deplin controlat. Se dezlănțuie. Este normal? Da! 

Ce face școala?

Școala din România nu este pregătită mereu pentru astfel de situații. Generațiile de profesori nu s-au confruntat în trecut cu acest exces de informație la care sunt supuși copiii. Terminologia este deseori greoaie, așa că cei mai mulți despart elevii care se batși se jignesc, sună părinții, îi ceartă, iar problema e ca și rezolvată, nu?

„Nu sunt un copil rău, dar sunt tristă iar mama mereu nervoasă” - mi-a mărturisit o elevă

Aproape toți elevii cu care am lucrat și care au devenit, la un moment dat, agresori, mi-au spus că sunt nefericiți. Mi-au mai spus că au tot ce își doresc, jocuri, device-uri, mâncare, dar le lipsește timpul petrecut cu familia. Părinții muncesc din greu, vor să nu le lipsească nimic și este de înțeles. Doar că le lipsește acest element cheie pentru stabilitatea emoțională a copilului.

Poziția de victimă este una agreabilă pentru cei mai mulți dintre noi, dar riscăm să pierdem esența și să nu rezolvăm problema. Echilibrul și comunicarea sunt soluția celor mai multe dintre probleme.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Teodora check icon
    Știm toți că agresorul copil are și el o problemă emoțională și că e treaba părinților să îl echilibreze. Dar cu afirmația: "Poziția de victimă este una agreabilă pentru cei mai mulți dintre noi." nu înțeleg ce vreți să spuneți. Nu e pentru nimeni agreabil să fie victimă. Chiar dacă un copil agresor este, la rândul lui, victima altcuiva, tot agresor rămâne, iar copilul agresat tot victimă rămâne, fără să agreeze deloc acest statut.
    • Like 0


Îți recomandăm

CTP--

Grindeanu îi cere demisia lui Gheorghiță Vlad, șeful Armatei, când niciun capăt de dovadă în legătură cu acuzația că și-ar fi folosit funcția ca să bage niște fete de generali în Armată nu a apărut. Sussemnatul nu știu dacă generalul e vinovat sau nu. Dar faptul că Peștele Panglică se dă la el mă liniștește oarecum: G. Vlad nu face parte dintre numeroșii ofițeri românoși auristo-pesediști, cu Ceaușescu și Ion Antonescu în cap. Cu NATO în gură și Putin în suflet.

Citește mai mult

Vlad Gheorghita

În timp ce în online se discută intens dacă putem sau nu putem doborî drone, dacă avem sau nu cu ce, la peste 4 ani de la începerea războiului la granița, în Ucraina, noi aflăm cǎ șefii Armatei Române erau mai preocupați în a-și angaja copiii în structurile armatei, în a-i scuti de taxele de la Universitatea de Educație Fizică. Astea sunt găinării! (În imagine, generalul Vlad Gheorghiță / sursa foto: Profimedia )

Citește mai mult

Florin Negrutiu new

Să-l dai jos pe Bolojan, ca să-l pui după o lună de criză pe Tomac, e curat meșteșug de tâmpenie. Sper ca președintele N. Dan să renunțe la „soluția tehnocrată” pe care o tot pritocește, după ce va calcula consecințele dezastruoase asupra actului de guvernare ale unei astfel de propuneri.

Citește mai mult

echipa Matricia Solutions

Un caiet de sarcini care în mod normal ar fi avut 90 de criterii ajunge, generat cu AI, la 450. Destinatarul, copleșit, îl trimite și el unui AI să îl parcurgă. Nimeni nu mai citește. Nimeni nu mai gândește. (În imagine, de la stânga la dreapta: Andrei Negulescu – Director of Strategy, Matricia Solutions, Horia Negulescu – Managing Partner, Matricia Solutions, Diana Lungulescu – Managing Partner, Matricia Solutions și Cătălin Safta – CTO, Matricia Solutions)

Citește mai mult