Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Bullying-ul între elevi. Și agresorul are o suferință

Bullying în școală

Foto: Getty Images

Bullying-ul este un termen care stă aproape pe buzele tuturor. Am auzit, am citit, am văzut, am dezbătut. Un termen care deși este obosit și aproape epuizat, cauzează încă probleme majore în ambele tabere.

Este de vină mereu agresorul?

Știm că avem agresor și agresat. Părinții sunt bulversați, profesorii nu știu ce abordare să adopte, consilierea nu este atât de bine propagată în rândul copiilor și suntem puși cu toții în fața unui mare semn de întrebare: ce facem?

Pot începe prin a spune ce nu facem. Nu luăm în calcul și persoana care agresează. Un elev împlinit, echilibrat nu este capabil de astfel de gesturi. Rădăcina problemei este mult mai adâncă și chiar dacă nu ne interesează, pentru că suntem victime, am putea fi cât de cât echilibrați.

De ce fac copiii bullying?

Copiii care agresează, fizic sau verbal, fie au văzut asta în familie, fie sunt nefericiți cu viața de familie. Părinții nu petrec suficient timp cu ei, nu au limite, dar li se aplică pedepse, iar comunicarea autentică lipsește cu desăvârșire.

Suferința agresorului este la fel de importantă ca cea a persoanei agresate. Ne punem mâinile în șold și judecăm ceva ce nu știm. Firește că a fi victima unui astfel de abuz este revoltător și nu putem tolera un comportament care ne pune copiii în pericol.

Părinții elevilor care agresează alți elevi ar trebui să-și schimbe optica. În loc să-l certe, să-l pedepsească, să-l pună la colț, poate ar fi mai bine să poarte o discuție sinceră și autentică despre ce lipsuri are. Astfel vor afla cu uimire că problemele sunt în familie, nu doar la copil. Nemulțumirile și nefericirea lor în cămin se reflectă în comportamentul elevului care ajunge într-un mediu în care nu este pe deplin controlat. Se dezlănțuie. Este normal? Da! 

Ce face școala?

Școala din România nu este pregătită mereu pentru astfel de situații. Generațiile de profesori nu s-au confruntat în trecut cu acest exces de informație la care sunt supuși copiii. Terminologia este deseori greoaie, așa că cei mai mulți despart elevii care se batși se jignesc, sună părinții, îi ceartă, iar problema e ca și rezolvată, nu?

„Nu sunt un copil rău, dar sunt tristă iar mama mereu nervoasă” - mi-a mărturisit o elevă

Aproape toți elevii cu care am lucrat și care au devenit, la un moment dat, agresori, mi-au spus că sunt nefericiți. Mi-au mai spus că au tot ce își doresc, jocuri, device-uri, mâncare, dar le lipsește timpul petrecut cu familia. Părinții muncesc din greu, vor să nu le lipsească nimic și este de înțeles. Doar că le lipsește acest element cheie pentru stabilitatea emoțională a copilului.

Poziția de victimă este una agreabilă pentru cei mai mulți dintre noi, dar riscăm să pierdem esența și să nu rezolvăm problema. Echilibrul și comunicarea sunt soluția celor mai multe dintre probleme.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Teodora check icon
    Știm toți că agresorul copil are și el o problemă emoțională și că e treaba părinților să îl echilibreze. Dar cu afirmația: "Poziția de victimă este una agreabilă pentru cei mai mulți dintre noi." nu înțeleg ce vreți să spuneți. Nu e pentru nimeni agreabil să fie victimă. Chiar dacă un copil agresor este, la rândul lui, victima altcuiva, tot agresor rămâne, iar copilul agresat tot victimă rămâne, fără să agreeze deloc acest statut.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult