Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Busola pierdută a omenirii

oameni - blurred

Foto Getty Images

Crizele devin noua normalitate. După pandemia de coronavirus care a pus pe pauză tot globul aproape doi ani, o țară a invadat peste noapte altă țară. Puțini ne-am fi așteptat ca tancurile „eliberatoare" să-și facă simțită prezența undeva, aproape de Europa.

Statele Unite sunt în criză. După invadarea Casei Albe, sunt epicentrul unei crize de sistem. Economic mai ales. Președintele Biden a șters din pix datorii de miliarde ale studenților americani. Sună a economie de piață? Nicidecum.

Inflația își face simțită prezența peste tot. Lumea arabă capitalizează prețurile mari ale țițeiului. O lume, în esența ei, ancestrală și nedemocratică.

În Europa pestriță a orgoliilor naționale, se judecă cu dublă măsură. Cămașa e mai aproape de piele decât haina, restul sunt amănunte de adormit copiii.

Eu nu văd în momentul în care scriu acest lucru niciun reper de normalitate. Niciunul. Nicăieri. Evit să mai menționez și România aici. Nu mai pot. Și nu mai vreau.

Omenirea se scufundă, iar mie mi se pare că factorul declanșator, mama tuturor crizelor, sanitare, umanitare, politice, militare, economice are un singur nume: dispariția moralității.

Vrem mult. Tot mai mult. Vrem repede. Tot mai repede.

Iar pentru aceste „idealuri" ne vindem, unii mai scump, alții mai ieftin. Ne vindem țara, ne vindem credința, ne vindem viitorul. Ne vindem istoria.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din contră, nu prea mai vrem nimic, nici măcar să ne reproducem. Asta la modul general, în temă cu subiectul. Ca de obicei, ocoliți elitele, care știu foarte bine ce vor, înlocuind morala cu știința și generând mai multă energie decât cea folosită: ignition.
    • Like 0
  • Ce mai pui ca dispare si eticheta cand se intalnesc fiintele astrale cu cele subacvatice.
    • Like 0
  • Sunt de acord cu autorul articolului. Am și eu același sentiment că totul în jur se dezintegrează, se scufundă într-o mlaștină pestilențială. E clar sfârșitul unei lumi și nu se simte că vine alta mai bună, dimpotrivă. Acum când scriu nu știu ce ne va rezerva viitorul. Poate că după o așa mizerie economică, socială, morală și spirituală, va răsări din nou soarele, într-un mod neașteptat. Sau poate că asistăm deja la începutul sfârșitului. Nu știu, vom vedea. Cert e un lucru: nu poate să mai dureze prea mult până la capătul drumului, oricare ar fi acela. Nu vom sta o viață întreagă în incertitudine și așteptare. Să ne rugăm și să sperăm la un final bun, oricând va fi să fie.
    • Like 0
  • Da nu te obliga nimeni sa vrei. Solutia este sa nu mai vrei, Pana oameni nu vor mai vrea tot vor veni crize deastea.
    • Like 1
    • @ ControlTheNarrative
      Stimabile Comentator,
      Trec peste gramatica sub nivelul apei marii pe care o folosesti si mi permit sa te intreb: matale, ai scrijelit pe peretele pesterii intelepciunea asta? N ai cumva un laptop cumparat recent? Mai performant? Sau un mobil cu camera foto de 1000 mpixeli? Dormi pe pat de scanduri? Matale vrei mai putin? Cat fariseism ai in tine....
      • Like 0
    • @ Eduard Dinu
      check icon
      De ce fariseism? Dl. CTN are dreptate (eu i-am dat like).
      Însă dvs. omiteți cealaltă posibilitate onestă: să vrei mai mult dar să nu te plîngi. Nu văd niciun motiv pt care dl. CTN n-ar putea face parte din această categorie.
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro