Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șase ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ca să dea un salariu net de 3.219 lei, un angajator cheltuie 5.470 de lei, din care 57% se duc la angajat și 43% la stat. Din 12 luni de muncă ale unui salariat, aproape 5 se duc către stat prin taxele plătite

oameni pe strada in Bucuresti - Foto: Inquam Photos / George Călin

Foto: Inquam Photos / George Călin

Ce crește fără să fie udat, descurajează activitatea asupra căreia este aplicat și este la fel de sigur ca moartea? Ați ghicit, este vorba despre taxe.

Codul fiscal este stufos, iar în România avem deseori modificări și foarte multe excepții. De aceea, știu că taxele ți s-au părut întotdeauna un subiect complicat și greu de înțeles. Nu-ți face griji, decât pentru plata lor, desigur. În cele ce urmează, promit că o să clarificăm ce taxe trebuie să plătești în funcție de cele mai importante categorii de venituri.

Practic, în săptămâna aceasta o să vorbim despre impozitele și contribuțiile sociale aferente veniturilor din salarii, activități independente, precum PFA și PFI, venituri din chirii, drepturi de proprietate intelectuală, investiții financiare, sponsorizări, impozitarea proprietăților și ce se întâmplă atunci când înregistrezi venituri din mai multe surse?

Le luăm pe rând și începem să vorbim despre impozitele și contribuțiile sociale aferente veniturilor din salarii. În România, avem circa 4,5 milioane de angajați în sectorul privat și aproximativ 1,2 milioane de salariați în sectorul public. Haideți să vedem care sunt impozitele și contribuțiile sociale aferente acestor venituri.

Salariul mediu brut pe economie este de aproximativ 5.350 de lei, la care plătim 10% contribuții pentru sănătate prescurtate CASS și 25% pentru asigurări sociale, prescurtate CAS, adică pensiile din Pilonul I și II. De asemenea, mai plătim impozit pe venit de 10% aplicat diferenței dintre salariului brut și contribuțiile sociale și de sănătate. Angajatorul mai plătește contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,25% aplicată salariului brut.

Astfel, pentru a plăti un salariu net de 3.219 de lei, angajatorul cheltuie în total 5.470 de lei, din care 57% se duce către angajat și 43% către stat. Tradus prin împărțirea timpului muncit, din 12 luni de muncă ale unui salariat, aproape 5 se duc către stat prin taxele plătite.

Deci, contribuțiile sociale plătite de angajat sunt 35%, și încă 2,5% plătite de angajator, totalizând astfel 37,5%. Media din UE27 pentru contribuțiile sociale la salarii este de 34,50%, deci cu aproximativ 10% mai puțin decât în România, deși veniturile medii din zona euro sunt aproape duble.

Suplimentar, 11 țări din UE plafonează aceste taxe la un număr predefinit de salarii medii, reducând astfel povara reală a taxării pe muncă. Spre exemplu, indiferent de cât de mare este venitul din salarii, în Cehia un cetățean plătește contribuții sociale aplicate la un venit brut plafonat maxim de 3,8 ori din salariul mediu. La capătul celalalt, în Suedia plafonul este de 1,2 ori salariul mediu național.

Personal, consider că măsura plafonării constribuțiilor sociale este corectă, pentru că atunci când mergem în sistemul public de sănătate, nu primim servicii de asistență și intervenție medicală diferențiate în funcție de contribuțiile noastre fiscalizate. În foarte multe țări din Europa, sistemul de sănătate are și o componentă privatizată, iar cetățeanul este liber să-și direcționeze contribuțiile de sănătate unde dorește. Aceasta creează concurență și servicii mai bune pentru cetățeni.

Un paradox al sistemului fiscal din România este că taxăm capitalul, adică cei bogați, foarte puțin, și avem taxe foarte mari pe muncă, ceea ce polarizează societatea, subțiază pătura de mijloc și accentuează extremele. Comparativ cu țările din Uniunea Europeană, România are cele mai mici taxe pe dividende, profituri, terenuri sau clădiri, dar înregistrează taxe foarte ridicate pe muncă.

Lăsând deoparte taxele mari pe munca prestată în România, deși veniturile sunt mai mici față de cele din Uniunea Europeană, practica fiscală de la noi mai are două probleme, care nu corespund principiilor de echitate socială.

În primul rând, excepțiile și derogările, pentru că în România unii sunt mai speciali decât alții. Spre exemplu, în construcții sunt active 10% dintre companiile de la noi și 8% din salariați. Firmele și angajații din acest sector sunt privilegiate, deoarece nu plătesc impozit pe venit și CASS, au CAS și contribuție pe muncă mai mică.

În al doilea rând, angajații din sectorul public în România sunt privilegiați. Majoritatea nu au indicatori de performanță sau evaluări anuale care să le influențeze veniturile, un program de muncă mai lejer și câștigă cu 60% mai mult decât media din sectorul privat, cea mai mare discrepanță din Europa, unde diferența medie este de doar 18%. Salariul mediu brut la stat este de circa 8600 de lei, față de privat unde media este de aproximativ 5300 de lei.

Aceasta se reflectă în creșterea masivă a cheltuielilor de personal în sectorul public, care s-au dublat doar în ultimii 5 ani, de la 52 de miliarde lei în 2015, la 102 miliarde lei în 2019. Dacă este să extrapolăm pentru 2020, ajungem la aproape 110 miliarde de lei.

Mă opresc aici, pentru că s-ar putea să-i frustrez pe cei din sectorul privat. Ca să vă înveselesc puțin, în episodul următor vom vorbi despre noi taxe. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Platim bani grei unei adunaturi de paraziti, bugetarii. Consuma 955 din bugetul statului cu pensiile lor speciale si sporurile de antena si cate si mai cate beneficii, toate pe care si le acorda o casta de impostori inapti inculti si ticaolsi ce paraziteaza de 30 de ani toate institutiile statului. Nici macar nu stim exact cati sunt ( ~ 1,3 milioane ultima data cand am aflat eu, dar foarte posibil sa fie mai multi ) pentru ca tin ascunse cifrele exacte. Ei sunt adevaratii vinovati pentru starea romaniei de azi, si din cauza lo va si ramane asa. Nici un cent din PNRR nu se va duce pe chestiuni reale, doar pe aberatii si sinecuri, pentru ca ei nu sunt capabili de altceva. Noi am plecat din tara aia din cauza lor. Nu am vrut sa ne fie copiii mutilati mental si emotional de parazitii bugetari din "invatamant" sau fizic de cei din "sistemul de sananate". In tara unde suntem platesc CU DRAG taxele, la timp. Si primesc sistem de invatamant sanatate si drumuri, si tot ce taxele platite DIN MUNCA MEA ar fi trebuit sa imi aduca si in romania, daca nu existau parazitii bugetari.
    • Like 0
  • Comparatia intre asa zisele taxe pe capital si pe munca e irelevanta! Pe munca e o contributie dupa care se primeste o contraprestatie (platesti CAS si CASS si primesti pensie sau asigurare la sanatate) si mai ai un impozit de 10%. La capitolul capital ai impozit pe profit de 16% si mai ai 5% pe dividende, impozite dupa care nu primesti o contraprestatie directa. Bineinteles, trebuie scazuta impozitarea muncii, insa cresterea impozitelor pe capital ar fi o autofaultare grava!
    • Like 0
  • profun check icon
    Este GREȘIT și NEADEVĂRAT să spui „Ca să dea un salariu net de 3.219 de lei, un angajator cheltuie 5.470 de lei”.

    Fiindcă de fapt, FIECARE angajator plătește mai mult și adeseori chiar semnificativ mai mult pentru locurile de muncă pe care le asigură.

    Deoarece, mai există și alte cheltuieli ale companiei pe care TREBUIE să le suporte: plăți taxe, impozite, asigurări, utilități, chirii, rate, servicii contabilitate, poștă, protecția muncii, curățenie, materii prime, materiale, combustibili, școlarizări, bonuri de masă/ vacanță și lista, continuă...

    În anumite cazuri, costurile pentru un angajat pot depăși de mai multe ori cheltuielile cu salariul net și taxele, la stat, aferente.
    • Like 0
    • @ profun
      Fals. Costul cu forta de munca este separat de celelalte costuri. Mai ramane sa puneti la costurile cu angajatii si excursiile patronului in Dubai pentru refacerea capacitatii de munca si deci asigurarea unui management corespunzator. Din ce ziceti scopul firmei este de fapt asigurarea tuturor conditiilor pt angajati si nu producerea de bunuri sau servicii.
      • Like 0


Îți recomandăm