Parlamentarul român este fără îndoială un om ajuns. Parcă-l văd la finalul unei zile în care a avut de suferit de pe urma rigorilor legii, stând în fața oglinzii și zicând în sinea lui: „Auzi tu, un om ca mine, cu atâta susținere populară, să suporte o asemenea umilință. Să ajung eu, de la înălțimea demnității ocupate, să suport consecințele încălcării legii, eu care pot schimba legi bătând din palme. Lasă că schimb eu această stare de fapt, dacă nu sunt eu în măsură s-o fac, atunci cine...” Și apoi, fără să gândească prea mult, încropește un proiect de modificare a legii care i-a tulburat nobilul spirit.
În acest sens, a fost supusă recent dezbaterii publice modificarea Codului rutier în așa fel încât contravenientul, sancționat cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce, să poată opta în ce perioadă, aflată în interiorul intervalului de un an, să își ispășească pedeapsa.
Înainte de toate, am să fac mențiunea că această idee vine de la un deputat ALDE care a căpătat un dosar penal după ce ar fi fost surprins de aparatul radar, circulând cu viteza de 142 Km/oră, în timp ce avea permisul suspendat. Pentru a evita pe viitor asemenea abateri din partea legii, domnul deputat s-a gândit că ar fi bine ca efectele sancțiunii să devină variabile, să nu îl mai afecteze atât de mult.
Aceasta ar fi o primă problemă, dar este totuși o abordare cu care am putea spune că ne-am obișnuit, nu ne surprinde prea mult.
Ceea ce mă îngrijorează pe mine de fapt, participând activ la această dezbatere publică, este că inițiativa rezonează cu foarte mulți dintre concetățenii noștri. Îi avem pe de o parte pe contravenienții de serviciu, cei care nu pot fi obiectivi, deci pe care parțial îi înțeleg. Din rândul lor am auzit o abordare pe care nu mă pot abține să nu o comentez, „nu mă trezesc dimineața cu intenția de a greși; este o greșeală pe care mi-o asum”.
Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, se aplică, exceptând accidentele, unde pericolul s-a concretizat deja într-un eveniment cu urmări, pentru încălcări grave ale prevederilor Codului rutier, fapte ce au potențialul unor urmări grave. Ar fi de dorit ca fiecare șofer care crede că-și poate asuma o astfel de greșeală să se gândească în ce fel și-o mai poate asuma, dacă prin aceasta a suprimat una sau mai multe vieți. Din acest motiv îi înțeleg doar parțial.
De partea cealaltă se află cetățeni obișnuiți, dar care au fost într-atât de bine frăgeziți de grija excesivă a guvernanților curenți față de făptuitorul vinovat, neglijând complet victima, încât au ajuns și ei să-i compătimească.
În esență, argumentele în favoarea inițiativei deputatului ALDE sunt următoarele:
- Pedeapsa oricum va fi ispășită în următorul an calendaristic, deci este mai puțin important când;
- Sunt oameni care, odată cu suspendarea permisului de conducere, riscă să-și piardă locul de muncă;
- Este vorba despre abateri minore de la prevederile codului rutier;
- Dat fiind că se aplică și o amendă, suspendarea permisului ar reprezenta o a doua sancțiune pentru aceeași faptă, aspect ce contravine unui principiu fundamental de drept;
În cele ce urmează voi demonta pe rând fiecare dintre aceste argumente.
În primul rând, sancțiunile au rol multiplu. Pe lângă eliminarea pericolului social, sancțiunea mai urmărește și corectarea comportamentului antisocial, obiectiv ce are potențialul de a fi atins prin educație și coerciție. Care este, de fapt, principalul efect al acestei inițiative parlamentare? Relaxarea sancțiunii, evident. Potențialul contravenient va fi mai relaxat în a încălca prevederile Codului rutier, pentru că sancțiunea nu-l mai afectează atât de mult. Sancțiunea, redusă până la un nivel la care nu mai afectează, își pierde scopul coercitiv.
Spre exemplu, dacă, prin absurd, știu mă retrag anual din civilizație timp de o lună, îmi va fi indiferent dacă am sau nu permis de conducere în perioada respectivă, deci exercitarea sancțiunii nu va avea niciun efect real asupra mea. Deci este foarte importantă conștientizarea faptului că imediat după săvârșirea abaterii vine și sancțiunea. Dacă te-a afectat considerabil prima dată, te vei gândi de două ori a doua oară.
Pierzându-ți temporar dreptul de a conduce, pentru că depinzi de el, riști să-ți pierzi și locul de muncă. Da, este regretabil, însă sunt două aspecte importante pe care le pierd din vedere cei care argumentează în acest fel. Sunt numeroase viciile de conduită care ne pot afecta siguranța locului de muncă, asta ne face mai responsabili, sau cel puțin așa ar trebui. Dacă permisul de conducere reprezintă o valoare pentru tine, în mod sigur îl vei prețui corespunzător. În al doilea rând, chiar și fără permis și fară loc de muncă, seara te întorci acasă, ceea ce nu întotdeauna se întâmplă și cu cel care ar fi putut fi victimă a greșelii tale. Sancțiunile la regimul rutier au în vedere, în mod primordial, preîntâmpinarea evenimentelor nedorite. După ce s-au consumat, statisticile spun că, în cele mai multe cazuri, pentru cei implicați este prea târziu.
Chiar în expunerea de motive, este invocată ideea că ar fi vorba de „încălcări minore a unor reguli de circulație”. Repet, trecerea pe culoarea roșie a semaforului, neacordarea priorității de trecere, depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 Km/oră, depășirea liniei continue, pot avea consecințe dintre cele mai grave, deci nu sunt în niciun caz abateri minore. Simplul fapt că domnul deputat consideră aceste abateri ca fiind “minore”, trădează un nivel foarte scăzut de responsabilitate, ceea ce-l face total inadecvat pentru calitatea publică deținută, aviz electoratului.
În final, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancțiune contravențională complemntară, principiul conform căruia nici o faptă nu poate fi pedepsită de două ori nu se referă la acest tip de sancțiune, des întâlnit mai ales în legislația penală.
Conceptul executării unei pedepse „când vrei tu”, este asemănător detenției la domiciliu. Ambele acoperă, cel puțin teoretic, doar problema pericolului social. Lipsește însă aspectul coercitiv al sancțiunii. În cazul detenției la domiciliu, efectul practic resimțit al condamnării este mult diluat. Este adevărat că ți-a fost restrânsă libertatea de mișcare, până la urmă ești totuși un condamnat penal, însă este mult mai ușor suportabilă starea de detenție, cu atât mai mult atunci când domiciliul constă într-un domeniu generos, dotat cu teren de tenis, piscină, petreceri și unde rudele și prietenii te pot vizita când vor. La fel se întâmplă și în cazul în care ai posibilitatea să-ți alegi perioada în care execuți o sancțiune. Dacă poți găsi o formulă prin care sancțiunea să nu te afecteze deloc, sau să-i diminuezi efectele, scopul acesteia este pe jumătate anulat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La primul argument, cel cu pedeapsa v-am raspuns cu exemplul amenzilor, care pot fi amanate si nu sunt probleme. Cu pierderea locului de munca, legea ar ajuta compania care angajeaza soferi sa le gaseasca altceva de lucru in cadrul companiei, argumentele dumneavoastra sunt bune insa.
V-as contrazice insa la gravitatea abaterilor. Nu toate faptele sunt grave la suspendarea permisului, depinde si in ce conditii s-a comis fapta. Ca exemplu personal, trecerea pe culoarea rosie, la semafor pietonal in prima secunda dupa ce s-a facut rosu. Pietonii aveau rosu, nu erau pe strada, legea a fost incalcata, dar nu puteti spune ca e o fapta grava.
Si ati mai putea adauga un argument, astazi legea se aplica deja, de facto, dar intr-un mod gresit. Oricine poate contesta in instanta si poate primi permisul inapoi si sa renunte la plangere atunci cand doreste sa ispaseasca pedeapsa, adica sa amane suspendarea cu cateva luni. Vi se pare normal sa fie ocupate instantele cu asa ceva?
Sugerez demnitarului initiator de legi ca Permisul de Conducere sa poata fi suspendat numai daca soferul a calcat agentul constatator in asa hal , incit necesita peste 90 de zile de spitalizare sau sicriu .
Cu posibilitatea suspendarii pedepsei pe timpul vacantelor parlamentare .