Foto - Inquam Photos
În anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989, pentru aproape toate reformele care s-au înfăptuit în România erau câțiva vinovați de serviciu: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Uniunea Europeană. Toți politicienii pozau în băieți buni, doar FMI, BM, UE erau prezentate pe post de „bau-bau”: nu noi cerem reformele, FMI sau BM sau UE ne obligă. Nu noi, politicienii, cerem închiderea fabricilor ineficiente, ci Fondul Monetar Internațional. FMI aducea bani la cererea noastră (cei mai ieftini bani, FMI fiind un fel de CAR global), dar, pentru a ne menține bonitatea, ne pretindea câteva reforme în plan economic, convenite de fapt împreună. Când FMI ne aducea banii era „mumă”, când ne pretindea să facem reforme era „ciumă”.
După 30 de ani, clișeul se repetă identic: nu noi cerem reforme publice, ci PNRR ne solicită aceste reforme. PNRR când ne dă banii este „mumă”, când ne solicită reforme este „ciumă”. PNRR a îmbrâncit coaliția într-un hău reformist de care nici nu vrea să audă. Sunt în situația în care își pasează responsabilitatea (pisica) de la unii la alții, de teama de a nu deconta electoral. Cartoful fierbinte din mâna coaliției este PNRR-ul (ciuma). Coaliția se află într-un loc minunat, la putere, dar într-o perioadă de provocări reformiste și toate acestea „din cauza” PNRR-ului. Dacă ar fi la școală, clasa politică ar striga: „Doamna, PNRR-ul m-a greșit!” Căci noi lucram bine! Oare?
PNRR nu este doar o sursă de bani pentru investiții și dezvoltare, ci este și o poveste despre repararea statului, afirma analistul Cristian Grosu, în „Cronici de Guvernare”. De fapt, PNRR cuprinde un pachet coerent de investiții publice, condiționate de o sumedenie de reforme. Conține 507 jaloane și ținte legate de reformele și investițiile asumate. Tot în componența acestuia mai intră un pachet de 107 investiții și peste 50 de reforme. Condiționările foarte dure pe care le impune PNRR-ul pentru punerea în aplicare a calendarului de plăți îl transformă în ”ciumă”. Guvernanții vor banii (free meal), dar fără să facă reformele solicitate. Bătălia se dă acum pentru PIN-ul de la banii PNRR, deși toți știu codul: REFORME, dar le este teamă să-l folosească. Poate ar prefera să piardă banii, decât să facă reforme.
PNRR-ul este ”mumă”, pentru că aduce circa 30 miliarde de euro, pentru că ajută la realizarea unor corecții (dacă nu ne corectăm noi, ne va corecta piața) în întreaga economie, pentru că ajută la reducerea decalajelor economice față de alte țări din UE, pentru că sprijină capitalul autohton, pentru că urmărește să dirijeze instituțiile statului într-o zonă de performanță.
PNRR este ”ciumă” (în viziunea politicienilor) pentru că tulbură vibe-ul din administrație, pentru că pune la muncă o armată de birocrați specializați în plimbatul hârtiilor, pentru că strică feng shui-ul celor care au capturat administrația publică în scopuri personale, pentru că perturbă urzeala deasă a lumii bugetare, pentru că deranjează structurile statului împănate cu oameni de partid eternizați pe funcții, logați la banii de la buget și obișnuiți cu acadeaua puterii. Pentru că trebuie să anuleze teribilismul salarial din administrația publică și rezervațiile caviar plătite din bani publici.
Prin PNRR ni s-a mai dat o șansă pe care trebuie s-o folosim din plin. Dar trebuie să facem reforme angro, dacă vrem să facem o țară ca afară și un stat funcțional, cu o economie cu un mare grad de robustețe.
Părinții și bunicii noștri au ratat Planul Marshall într-un context complex al anilor ´50, când fratele de la Răsărit ne-a interzis să ne contaminăm cu acest produs al exploatatorilor americani, dar ne-a promis, în schimb, o prosperitate care n-a mai venit niciodată peste noi.
Ar fi păcat ca să se rateze și acest program, prin scoaterea României din calendarul de plăți, din cauza cortegiului de reforme amânate la nesfârșit. Guvernanții încearcă să zboare pe sub radarul PNRR-ului pentru a nu fi detectați și să-și vadă în continuare de vechile metehne.
PNRR este în momentul de față singurul proiect de țară viabil, bagheta reformistă este la el. Dar PNRR nu este o sursă de bani sigură, nu este o ”mumă” certă. Trebuie multă muncă pentru a-l pune în aplicare, poate chiar un taifun de muncă, cum spunea Deng Xiaoping.
PNRR-ul este ”ciumă” și din punct de vedere al gradului de complexitate în implementare pentru o administrație letargică și indiferentă, cu rețele puternice antireformiste. Este ca și cum le-ai dubla materia cu o zi înainte de examen, afirma Sorin Pîslaru de la Ziarul Financiar. Rezistența la implementarea PNRR-ului seamănă cu filmul lui Bruce Willis, ”Greu de ucis”. Datorită acestui fapt putem intra în RR (Restanța, Restanță) cu PNRR.
Cea mai puternică forță, capabilă să pună în aplicare PNRR-ul este conștientizarea necesităților reformiste generate de acesta. În el stă șansa noastră de a transforma reformele din deziderat, într-un mecanism eficace de șlefuire a structurilor statului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.