Cât de scump e drumul înapoi acasă: când ne-am trezit să cumpărăm biletele spre București cu 2 luni înainte de Crăciun

 (Foto Guliver/Getty Images)

Nu m-a întrebat nimeni cu ani în urmă dacă mi-aș dori să petrec sărbătorile de iarnă, undeva la căldură, de exemplu într-o vacanță în California. N-am jucat la nicio tombolă unde să câștig un astfel de bilet după care să țopăi de bucurie, cum îmi imaginez că aș fi făcut eu și oricine altcineva. Răsfoiam prin ianuarie revistele mondene, unde vedetele autohtone dădeau interviuri, povestind despre călătoriile în locuri exotice și în paginile cărora își expuneau costumele de baie din ultima colecție a designer-ului X. Și mă gândeam: „Cât snobism!”. Dar tot mi s-ar fi părut nebun cineva care ar fi spus că preferă să stea și să-și petreacă vacanța de iarnă în București decât să meargă, de exemplu, la Palm Springs. 

Așa că nu pot decât să consider că am înnebunit, deși mulți dintre voi mă vor considera o răsfățată nerecunoscătoare, care se alintă pur și simplu scriind aceste rânduri și care nu-și dorește decât ca lumea să o invidieze pentru norocul ei. Da, câte puțin din toate, aș putea spune, dar, înainte de asta, vreau să-mi pledez cauza (că tot mă uit la un serial cu avocați). Să înțelegeți de ce aș fi schimbat cu ochii închiși un bilet de vacanță în California pe un bilet de avion spre București.

Va fi primul Crăciun petrecut departe de părinți. După ce m-am mutat la Vancouver în vara anului 2017, în iarnă am venit acasă, având încă bilet de avion de întors, și mi-am început anul 2018 lângă toți ai mei, familie și prieteni, și în buna tradiție conform căreia nu plecam din București când orașul se golea. Anul ăsta nu mă gândeam că voi rata… Ne-am trezit să cumpărăm biletele spre București cam cu două luni înainte de Crăciun: 2.800 dolari de persoană! (E drept, dolari canadieni, dar chiar și așa înseamnă 8.500 lei unul!) Trebuia să luăm trei. Nu e greu să faci calculul. M-am înscris pe toate site-urile cu discounturi să primesc alerte pe mail în caz că apar oferte mai bune. Nimic. Poate a mai ajuns câteodată biletul la 2.600 dolari, dar de cele mai multe ori urca la peste 3.000. Vorbesc de biletul la clasa economic, nu la bussines! Ok.

Mi-am dat seama că nu am ce face decât să accept că anul ăsta va fi primul în care:

• nu voi da zeci de telefoane fratelui și surorii mele, după ce voi primi în prealabil telefon de la mama și tata, încercând să organizez lucrurile asfel încât să ajungem toți la aceeași oră la masa de Crăciun
• nu mă voi înghesui înnebunită prin mall cu alte sute de disperați pentru ultimele cadouri puse pe listă în ultimul minut de capricioasele nepoate și de mine 
• nu voi participa la discuțiile despre cine ce loc ocupă la masă
• nu mă voi înfrupta din cele 20 de gustări, o supă și o ciorbă, trei feluri principale și trei deserturi pregătite de mama
• (drept urmare) nu voi risca să ajung la spital
• nu-mi voi pune mâinile la urechi încercând să atenuez țipetele de fericire ale nepoților la deschiderea cadourilor și nici nu voi putea să-i mai filmez când refuză categoric să dea și ei o poezie sau un cântecel la schimb

• nu voi sta cu prietena mea cea mai bună în cafeneaua preferată, luându-ne la întrecere să povestim tot ce ni s-a întâmplat în ultimele luni, ani, dar și ce va fi în viitorul netrăit încă
• nu vom avea ocazia să alergăm împreună ultima tură de Herăstrău pe anul 2018 așa cum am făcut în ultimii nouă ani, ca să putem mânca apoi liniștite, ca să avem apoi motive să ne plângem de cât de grase suntem
• nu voi participa la vizionarea tradițională a filmului „Love Actually”, acasă la familia Stoica, unde ne simțim cu toții acasă – nu pot să vă descriu în amănunt cum e la ei pentru că v-ați dori să dați toți buzna și îmi pierd locul! Nu pot să risc asta pentru nimic în lume!
• nu voi participa la discuțiile politice savuroase din bula mea, unde fiecare o să explice, o să înjure, o să…
• nu voi putea să ies cu ei în stradă și să urlu din nou în piață dacă…
• nu voi vedea luminițele oribile pe care Firea le-a înșirat prin tot centrul Bucureștiului încercând să acopere toată mizeria pe care nu a strâns-o…
• nu voi putea…, nu voi fi…, nu voi…
• nu voi petrece Crăciunul acasă.

Dragi „jurați”, fiecare dintre voi aveți poate o familie, fiecare dintre voi aveți o mamă care a făcut deja cozonacii – simțiți mirosul? – și un tată care cioplește vârful de la brad ca să încapă în casă, fiecare dintre voi probabil aveți nepoți sau copii care își așteaptă tropăind de nerăbdare cadourile, fiecare are poate un frate mai mare sau/și o soră mai mică, o familie „Stoica” și prieteni minunați… Eu am. Și îmi este foarte dor de toți. Iar Crăciunul, acel timp în care reușim să ne extragem din îngrijorările noastre zilnice și din stresanta rutină ce asigură plata facturilor și să dăm atenție cu adevărat celor dragi face ca acest dor să fie aproape insuportabil. Dar sunt recunoscătoare, foarte, pentru ceea ce simt, dar și pentru toți ceilalți oameni dragi și prieteni care îmi sunt alături aici și care fac mai suportabil totul.

Ceea ce am vrut să spun e nu sunt nici nebună, nici răsfățată: da, uneori, o vacanță într-un București gri e mult mai valorosă decât una dintr-o destinație exotică. Și nu sunt singura care crede asta. Altfel, prețul unui bilet de avion nu ar ajunge la o cifră atât de aberantă. Dar cererea e mare. Cererea tuturor românilor nebuni care vor să vină de Crăciun acasă.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp