Ce e în mintea lui Prigojin (analiza americanilor)

Foto: Profimedia Images

Institutul pentru Studiul Războiului din Washington (ISW) transmite în evaluarea de sâmbătă dimineață că Evgheni Prigojin intenționează probabil să conducă cu adevărat o rebeliune armată împotriva Ministerului rus al Apărării, mai degrabă decât să se aștepte ca sprijinul Kremlinului să oblige schimbarea conducerii Ministerului Apărării sau doar să facă o escaladare retorică. Experții ISW precizează că este posibil ca Prigojin să fi calculat foarte greșit și să fi făcut apel la o rebeliune armată crezând în mod eronat că va avea sprijinul lui Putin, având în vedere relația fragilă pe care Putin a avut-o în trecut cu Serghei Șoigu. Această eventualitate este însă extrem de puțin probabilă, având în vedere că Putin s-a aliniat recent mai ferm cu Ministerul rus al Apărării, iar răspunsurile Kremlinului la luările de poziție ale lui Prigojin de până acum au indicat surpriză și o lipsă de acord cu Prigojin.

Conform ipotezelor ISW, acțiunile și declarațiile lui Prigojin pot fi o escaladare retorică în disputa sa actuală cu Ministerul rus Apărării și în campania sa de a-și păstra influența in ce în ce mai șubredă în spațiul informațional rusesc. Însă această eventualitate este foarte puțin probabilă, deoarece indicatorii inițiali ai mișcărilor reale ale grupului de mercenari Wagner sunt observabili, iar Kremlinul nu reacționează la declarațiile lui Prigojin ca fiind doar retorice.

Prin urmare, spune ISW, este foarte probabil ca Prigojin să aibă intenția deplină ca grupul de mercenari Wagner să acționeze împotriva conducerii Ministerului rus al Apărării și să o înlăture cu forța de la putere, cel mai probabil împotriva comandamentului Districtului Militar Sudic din Rostov pe Don, dar posibil și împotriva Moscovei. ISW nu poate confirma cu exactitate unde se află în prezent cea mai mare parte a forțelor de mercenari Wagner, dar în prezent pare mai probabil ca Prigojin să intenționeze ca grupul său să acționeze asupra bazei Ministerului rus al Apărării din Rostov.

Concret, ISW explică fapul că în urma retragerii Wagner din orașul Bahmut (la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie), un contingent mare de forțe Wagner a rămas probabil în regiunile Donețk și Lugansk sau la centrul de antrenament al grupului de lângă Molkino, aflată în regiunea Krasnodar Krai.

Având în vedere proximitatea relativă a regiunilor Donețk și Lugansk și a Krasnodar Krai față de regiunea Rostov, ISW spune că cel mai probabil este că Prigojin consideră că baza Ministerului rus al Apărării din Rostov este cea mai viabilă țintă a unei rebeliuni armate a grupului Wagner.

ISW mai precizează că un atac armat al grupului Wagner împotriva conducerii militare ruse din Rostov pe Don ar avea un impact semnificativ asupra efortului de război al Rusiei în Ucraina.

Aparenta pornire a unei rebeliuni armate de către Prigojin este punctul culminant al campaniei sale de a păstra controlul asupra forțelor sale militare, iar liderul mercenarilor probabil vede rebeliunea ca pe un efort existențial de supraviețuire. De altfel, controlul în mare măsură independent al lui Prigojin asupra forțelor de mercenari Wagner a fost piatra de temelie a campaniei sale de a deveni figura centrală a mișcării ultranaționaliste rusești.

ISW subliniază că Prigojin a depășit de mult timp normele existente în spațiul informațional rusesc care limitează criticile la adresa conducerii rusești, deoarece probabil a crezut că nevoia Kremlinului ca Wagner să lupte în Ucraina îl protejează.

Prigojin a folosit în primul rând responsabilitatea grupului Wagner pentru câștigurile tactice în Bahmut și în jurul acestuia pentru a pleda pentru mai multă influență și responsabilitate pentru el și pentru mercenarii săi, iar eficacitatea acestui mod de autopromovare a scăzut probabil de când Wagner s-a retras în zonele din spate după capturarea orașului Bahmut pe 21 mai.

Ministerul rus al Apărării a ordonat recent personalului Wagner să semneze contracte cu statul, într-un efort de a subordona complet grupul. Ministerul rus al Apărării a făcut probabil acest lucru pentru a profita de oportunitatea relevanței slăbite a mercenarilor pentru operațiunile rusești din Ucraina.

Cererile recente ale Ministerului rus al Apărării ca grupul Wagner să se subordoneze complet ar însemna ca Prigojin să piardă controlul asupra structurii sale militare paralele și, prin urmare, atât principala sa sursă de influență, cât și mijloacele de a evita consecințele autopromovării sale publice.

ISW mai spune în evaluarea sa că Ministerului rus al Apărării i-ar fi dat grupului Wagner un ultimatum între subordonarea față de armata rusă sau recunoașterea ca ilegale a operațiunilor continue ale mercenarilor pe linia frontului. Prin urmare, Prigojin ar fi încercat să negocieze continuarea independenței pentru grupul Wagner cu propriul contract care să sublinieze modul în care Wagner și Ministerul rus al Apărării ar coordona operațiunile continue ale grupului, deși Ministerul rus al Apărării a respins categoric această posibilă încercare de negociere.

Prigojin a ajuns probabil la un punct de decizie crucial perceput între a renunța la forțele sale armate independente și a se opune în mod activ Ministerul rus al Apărării, mai explică ISW, care punctează și că liderul mercenarilor se pare că a ales a doua variantă. Consecințele grave care ar rezulta în urma unei rebeliuni armate eșuate sugerează că Prigojin a considerat că alternativele sale erau la fel de amenințătoare. Intenția probabilă a lui Prigojin a fost de a obține loialitatea ofițerilor superiori și a personalului militar rusesc, dar este puțin probabil ca el să obțină suficient sprijin militar, având în vedere că generalul de armată Serghei Surovikin a denunțat apelul lui Prigojin la rebeliunea armată.

Prigojin a cerut în mod explicit ca întreaga armată rusă și întreaga Rusie să se alăture grupului Wagner în efortul său de a înlătura conducerea militară rusă. Apelurile de lungă durată ale lui Prigojin pentru provizii și muniție pentru mercenari indică faptul că grupul Wagner probabil nu are nivelul necesar de acces independent la materialul necesar pentru a detrona militar conducerea Ministerului rus al Apărării.

Potrivit ISW, rezultatul dorit al rebeliunii armate a lui Prigojin se bazează pe faptul că ofițerii de rang înalt și personalul militar rusesc recunosc legitimitatea presupusului nou comandament militar rusesc care ar urma oricărei încercări de rebeliune armată. Prigojin a căutat probabil să strângă sprijin militar pentru efortul de la începutul zilei, profitând de nemulțumirile de lungă durată privind pierderile ridicate ale Rusiei în Ucraina, acuzându-i pe Șoigu și Gerasimov că au trimis la moarte în mod inutil zeci de mii de membri ai personalului armat rus și cerând Rusiei să îi tragă la răspundere pe ministrul rus al Apărării șișeful Statului Major rus pentru presupusul „genocid” deliberat al cetățenilor ruși.

Prigojin a calculat probabil greșit nivelul de sprijin pentru Wagner, spune ISW, deoarece unul dintre cei mai importanți presupuși aliați mercenarilor, generalul Surovikin, a cerut personalului Wagner să nu urmeze ordinele lui Prigojin. Probabil că Wagner s-a bazat anterior pe relația sa cu aliați de profil înalt, precum Surovikin, pentru a păstra accesul la provizii și responsabilitatea sa pentru operațiunile din zona Bahmut.

Respingerea care vine din partea lui Surovikin reprezintă o lovitură majoră pentru capacitatea grupului Wagner de a aduna elemente ale Ministerului rus al Apărării la cauza sa, iar alți ofițeri de rang înalt cu afilieri și simpatii wagneriene sunt mai puțin probabil să susțină grupul de mercenari, având în vedere declarația publică a unui ofițer de rang înalt de profil precum Surovikin.

Chiar dacă Grupul Wagner poate amenința în mod credibil Ministerul rus al Apărării, este incredibil de puțin probabil ca Putin să consimtă la un efort de succes al lui Prigojin de a răsturna conducerea Ministerul rus al Apărării. În cazul în care grupul Wagner reușește să atace în mod tangibil Ministerul rus al Apărării din Rostov, Moscova sau din altă parte și să forțeze o schimbare a conducerii militare (ceea ce este, deocamdată, foarte puțin probabil din cauza lipsei aparente de susținere pentru Wagner în rândul ofițerilor superiori și al personalului militar), este puțin probabil ca Putin să accepte acest rezultat.

ISW nu a observat niciun indiciu că Putin va accepta o astfel de schimbare a conducerii Ministerului rus al Apărării, iar răsturnarea violentă a unor loialiști ai lui Putin, precum Șoigu Gherasimov, ar provoca daune ireparabile stabilității percepute de liderul de la Kremlin asupra puterii, iar Putin ar fi foarte puțin probabil să accepte orice rebeliune armată, chiar dacă ar susține figurile care o conduc.

„Rebeliunea lui Prigojin are șanse mici de reușită”

Altfel spus, Institutul pentru Studiul Războiului evaluează că „rebeliunea lansată de Evgheni Prigojin este puțin probabil să reușească“.

Ce efect ar avea acest haos asupra conducerii ruse? Având în vedere rolul grupului Wagner în estul Ucrainei, cum va trebui armata rusă să-și adapteze forțele pentru a-și acoperi pierderea? Cum vor exploata ucrainenii acest lucru ca parte a contraofensivelor lor în curs? Nu există încă răspunsuri clare, dar generalul australian în rezervă, Mick Ryan, subliniază într-o analiză pe Twitter că „surpriza nu este doar un eveniment care se întâmplă pe câmpul de luptă”.

Ryan mai scrie soldații, cetățenii și politicienii au fost surprinși, în mod constant, de-a lungul a mii de ani de istorie. Scrierile istoricilor antici, cum ar fi Tucidide, Polibiu și Herodot, conțin multe exemple referitoare la cum o națiune poate câștiga un război prin surprindere și înșelăciune. Publicațiile doctrinare ale multor organizații militare diferite, inclusiv cele din Statele Unite, Australia, Marea Britanie și nu numai, descriu faptul că realizarea surprizei împotriva unui inamic este o componentă extrem de dorită a strategiei militare, campaniilor și activităților tactice.

Modul în care se obține surpriza a evoluat, mai precizează Mick Ryan. Noi domenii, cum ar fi dezinformarea, armele hipersonice, vehiculele autonome și operațiunile cibernetice completează mijloace mai vechi de a înșela un inamic și de a obține o surpriză tactică.

Au existat mai multe cazuri de surpriză în timpul războiului pornit de Rusia în Ucraina, iar „trecerea Rubiconului” a lui Prigojin cu comentariile sale din ultimele 24 de ore este doar cel mai recent exemplu, subliniază generalul Mick Ryan.

Altele au mai fost:

• Incursiunea în Belgorod. În mai și iunie 2023, grupuri armate au trecut granița din Ucraina și au ajuns în regiunea rusă Belgorod. Acest lucru a provocat un oarecare șoc la nivelurile superioare ale guvernului rus și a necesitat o reevaluare a dispozițiilor militare ruse.
• Atacurile cu dronă asupra Moscovei. În mai 2023, mai multe drone au zburat deasupra Moscovei, toate fiind în cele din urmă doborâte sau s-au prăbușit în zonele mai bogate ale capitalei ruse. Dronele au provocat daune fizice minime, dar au generat titluri de presă puternice la nivel mondial.
• Podul Kerci. La 8 octombrie 2022, într-un atac spectaculos, Podul Kerci care leagă Rusia de Crimeea ocupată a fost atacat. A avut un impact asupra traficului din Rusia către Crimeea, iar acest lucru a reprezentat probabil un factor determinant în înlocuirea comandantului general rus la acea vreme.
• Ofensiva de la Harkov din 2022. În septembrie 2022, ucrainenii au obținut o surpriză împotriva rușilor în regiunea Harkov. Forțele Kievului au atacat ceea ce pare să fi fost o zonă slab apărată și au realizat o pătrundere semnificativă în zonele din spatele liniilor rusești.
• Revigorarea și extinderea NATO. Una dintre ipotezele cheie ale lui Putin atunci când a decis să lanseze operația invazia pe scară largă a fost că Occidentul va răspunde într-un mod similar cu cel din 2014. Cu toate acestea, NATO a răspuns într-un mod mult mai semnificativ decât se așteptau rușii. Nimeni nu a fost mai mai surprins decât Putin de abordarea Vestului.
• Înfrângerea armatei ruse la porțile Kievului. Pe măsură ce a început invazia rusă a Ucrainei, mulți comentatori occidentali au crezut că Ucraina nu va putea rezista împotriva rușilor mai mult de câteva zile sau cel mult câteva săptămâni. Ucrainenii s-au apărat și apoi au forțat retragerea forțelor ruse la nord și nord-est de capitala lor. Acest moment a reprezentat o mare surpriză pentru ruși.

Dorința de a obține o surpriză împotriva unui adversar, de a-l plasa într-o poziție în care este mai vulnerabil decât propriile forțe, a fost o caracteristică durabilă a războiului, mai spune generalul australian în rezervă, care precizează că surprizele precum mutarea lui Prigojin din ultimele 24 de ore rămâne așadar unul dintre elementele durabile ale războiului din Ucraina. Și așa cum am văzut pe tot parcursul acestui război, astfel de surprize vor continua să fie o caracteristică a războiului pornit de Putin până când Rusia va fi în final înfrântă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp