Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Ce e „parterul slab” care a produs cele mai terifiante imagini din Turcia. Problema clădirilor cu spații comerciale la parter, construite la noi înainte de anii 70 - analiza profesorului Radu Văcăreanu

cutremur 1977 - Michel Lipchitz / AP / Profimedia

Urmările cutremurului din București, 4 martie 1977 / Foto: Michel Lipchitz / AP / Profimedia

Imaginile devastatorului seism din 6 februarie, care a îndoliat Turcia și Siria, arată un fond imobiliar care nu a fost pregătit pentru astfel de evenimente, a spus recent la Radio România Cultural profesorul universitar Radu Văcăreanu, de la Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), rector al aceleiași universități. Și asta cu toate că cea mai mare parte a Turciei este seismică - există falia anatoliană gigantică, cu ramificații, una dintre ele ajungând în partea de sud-est a Turciei.

Două categorii de clădiri, năruite în câteva secunde: cele cu armătură puțină și cele cu „parter slab”. „Clădiri similare cu cele care s-au prăbușit la noi, în 4 martie 1977”

Clădirile construite din betoane cu extrem de puțină armătură – dărâmături în care predomină culoarea gri - și imobilele cu „parter slab” având spații comerciale sunt cele două categorii care au suferit prăbușiri catastrofale la cutremurul din Turcia, a observat Radu Văcăreanu.

A doua categorie care a produs cele mai terifiante imagini la prăbușire este reprezentată de clădirile cu „parter slab”, clădirile care în parter au spații comerciale, open space în toată zona respectivă a parterului, iar în etajele superioare au pereți de beton armat. Acele clădiri au acest mod catastrofal de prăbușire, prin dispariția parterului, pur și simplu pulverizarea parterului și apoi bineînțeles toată clădirea se năruie în câteva secunde”, a spus Radu Văcăreanu.

Cutremur in Turcia, 6 februarie a.c. / Foto: Yasin AKGUL / AFP / Profimedia

„Cele mai catastrofale prăbușiri pe care le-am văzut în imaginile care au fost publice până în momentul de față aparțin de două categorii de clădiri. Clădiri similare cu cele care s-au prăbușit la noi în 4 martie 1977, deci clădiri complet nepregătite să preia acțiunea seismică, mă refer la clădiri cu betoane extrem de slabe, cu extrem de puțină armătură. În imaginile respective ați văzut că predomină un gri, așa, deci beton cu foarte puțină armătură sau cu o calitate foarte slabă, cu armare extrem de slabă, cu planșee care nu sunt în niciun caz planșee cu care trebuie să fie înzestrate niște clădiri în zone seismice.

Cutremur in Turcia, 6 februarie a.c. / Foto: Yasin AKGUL / AFP / Profimedia

A doua categorie care a produs imagini terifiante la prăbușire este reprezentată de clădirile cu „parter slab”, imobile care la parter au spații comerciale, open space în toată zona respectivă a parterului, iar în etajele superioare au pereți de beton armat. Acele clădiri au acest mod catastrofal de prăbușire, prin dispariția parterului, pur și simplu pulverizarea parterului și apoi bineînțeles toată clădirea se năruie în câteva secunde”, a spus Radu Văcăreanu.

„Până în anii '70, nu s-a conștientizat că acest tip de clădiri cu parter flexibil și slab sunt periculoase în caz de cutremur”

Până în anii '70, nu s-a conștientizat că acest tip de clădiri cu parter flexibil și slab sunt periculoase în caz de cutremur, a explicat rectorul Universității Tehnice de Construcții București. „Inclusiv în București avem astfel de clădiri, inclusiv în Japonia sau în SUA - când sunt cutremure importante, aceste clădiri produc consecințe foarte grave”, a punctat profesorul universitar.

„Pe de o parte avem niște sisteme structurale vulnerabile, despre care am învățat ceva mai târziu că sunt vulnerabile Pe de altă parte există clădiri făcute înainte de introducerea reglementărilor tehnice și în al treilea rând există clădiri care probabil nu au respectat reglementările tehnice în lipsa unui control eficient din partea celor care au datoria să facă acest control foarte riguros și foarte eficient, pentru că vorbim de siguranța și viața oamenilor”, a spus Radu Văcăreanu.

În cazul clădirilor cu parter flexibil și slab, lipsește atât capacitatea de rezistență, cât și capacitatea de deformare cu deformații mari a acestor clădiri. Normativele de proiectare și reglementările tehnice oferă antidotul pentru această comportare defavorabilă prin reguli speciale de proiectare, pentru acest tip de clădiri.

„În ultimii 20 de ani, în momentul în care ai o astfel de clădire în față, regulile pe care trebuie să le respecți la proiectare sunt cu totul și cu totul diferite, pentru că nevoia de open space va rămâne, clienții apreciază astfel de open space, care permit organizarea flexibilă a spațiului în zona respectivă”, spune el.

Urmări ale cutremurului din București, 4 martie 1977 //Foto Michel Lipchitz / AP / Profimedia

„Putem să identificăm astfel de clădiri făcute în anii 60 - 70 în care în parter avem funcțiuni comerciale și în etajele superioare avem locuințe”

„Noi am avut această lecție învățată în 1977, odată cu accidentul blocului de la intersecția Ștefan cel Mare cu Lizeanu, cu acel ultim tronson care a venit „în genunchi” la cutremurul din 4 martie și a fost demolat complet ulterior.

Astfel de clădiri avem în continuare în România, nu numai în București, ci și în toate orașele mari din România. Putem să identificăm astfel de clădiri făcute în anii 60 - 70 în care în parter avem funcțiuni comerciale și în etajele superioare avem locuințe. Atunci pentru etajele superioare s-a preferat un sistem cu pereți de beton armat, în parter, pentru a asigura flexibilitatea, sistemul a fost cu cadre de beton armat sau și mai rău, uneori doar stâlpi și plăci, grinzile lipsind din zona parterului”, vede profesorul universitar.

Program de consolidare pentru clădirile cu spații comerciale la parter, construite înainte de anii 70

Pentru clădirile cu spații comerciale la parter, construite înainte de anii 70, aflate la risc seismic, profesorul Radu Văcăreanu spune că există soluții eficiente de consolidare, întrucât „întăririle” trebuie „să fie locale, în zona parterului, și continuate în subsol, pentru a nu muta punctul slab din parter în subsol, fiind nevoie și de o intervenție ceva mai redusă în etaje superioare, din ce în ce mai redusă pe măsură ce ne îndreptăm către vârful construcției.”

Soluția pentru creșterea rezistenței clădirilor cu parter open space construite înainte de anii 70 poate fi cvasi-tipizată, vede profesorul Radu Văcăreanu, pentru că structurile construite sunt unele tip, ceea ce ar fi un mare avantaj. În plus, faptul că aceste spații de la parter aparțin autorităților locale ar ușura evacuarea și implementarea lucrărilor de consolidare.

Prof. dr. ing. Radu Văcăreanu, rectorul Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti. Foto: Inquam Photos / George Calin

„Dacă am demara un program pentru astfel de clădiri, avantajul ar fi o cvasi-tipizare a soluției, având în vedere că structurile acestea sunt tip, ele au fost elaborate pe baza unor proiecte-tip și este clar că și antidotul, medicamentul, poate să fie tip, bineînțeles adaptat pentru condițiile de teren specifice. Atunci când vii cu o astfel de abordare tipizată în mai multe locuri, bineînțeles pe de o parte tehnologia pe care un constructor trebuie să o pună la punct va fi din ce în ce mai bine implementată, resursele vor fi din ce în ce mai bine controlate, întrucât aplici într-un număr mult mai mare de situații. Un alt avantaj rezidă din faptul că de obicei aceste spații de la parter, nefiind înlocuite, ele sunt de cele mai multe ori închiriate de la o autoritate locală. Deci nu ar fi o problemă majoră atunci când se implementează lucrările, pentru că autoritatea decide evacuarea parterului și implementarea lucrărilor, deci nu ar mai fi același nivel de probleme care sunt generate de o proprietate foarte fărămițată în lucrările de consolidare”, a spus profesorul Văcăreanu la Radio România Cultural.

Cele două cutremure din Turcia, cu magnitudini mari, peste 7,5 grade pe scara Richter, au avut valori ale accelerației de trei-patru ori mai mari decât în cazul seismului din martie 1977 din București, a mai explicat la Radio România Cultural rectorul UCTB.

În cazul unui cutremur puternic, accelerațiile sunt indicatorul direct asupra răspunsului așteptat din partea clădirii, a explicat ing. Radu Văcăreanu. „Ceea ce se întâmplă în timpul unui cutremur este generat în principal de forțele de inerție care iau naștere în clădirile noastre. Forțele de inerție știm că sunt proporționale pe de o parte cu masa clădirii și pe de altă parte cu accelerația clădirii, care este bineînțeles corelată cu accelerația terenului. Accelerații mari înseamnă forțe mari pe care trebuie să le preia clădirea”, a mai spus profesorul universitar.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult