Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ce joc fac chinezii și rușii în războiul din Gaza

Putin și Xi Jinping

 Foto - Sergei Savostyanov / AFP / Profimedia

În timp ce secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, a transmis luni seară că președintele american Joe Biden va vizita miercuri Israelul, iar apoi va merge în Iordania să discute cu Regele Iordaniei, cu președintele Egiptului și cu Președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, China și Rusia și-au înăsprit pozițiile față de conflictul din Gaza, în condițiile în care războiul dintre Israel și Hamas agravează tensiunile geopolitice existente și subliniază prăpastia tot mai mare dintre aliații din timpul Războiului Rece și puterile occidentale precum SUA, Marea Britanie și Franța.

China a susținut cauza palestiniană timp de zeci de ani

Ministrul chinez de externe a declarat în weekend că bombardamentele Israelului au depășit „sfera autoapărării” și că acesta „ar trebui să înceteze pedeapsa colectivă împotriva populației din Gaza”. La rândul său, Vladimir Putin a evocat posibilitatea ca o intensificare a asediului Israelului asupra Gazei să semene cu cea a Leningradului de către armatele germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o referire care ar putea provoca o profundă ofensă în Israel.

The Guardian amintește că, din punct de vedere istoric, China a susținut cauza palestiniană timp de zeci de ani, la fel ca URSS în timpul Războiului Rece. Mai recent, ambele regimuri au căutat să echilibreze legăturile mai strânse cu Israelul prin eforturile lor diplomatice mai largi de a câștiga aliați în Orientul Mijlociu și, în general, în lume.

Rusia caută sprijin pentru războiul său început în Ucraina, în timp ce China caută să construiască o coaliție mai largă de țări în curs de dezvoltare pentru a extinde influența Beijingului și pentru a-și consolida eforturile de a concura cu SUA pe scena mondială.

Experții spun că Beijingul a fost pro-palestinian încă de pe vremea lui Mao și este atent la legăturile strânse ale SUA cu Israelul. Prin urmare, acum aproape orice sprijină SUA, China trebuie să adopte o poziție contrară. Beijingul dorește, de asemenea, să fie văzut ca un susținător esențial pentru sudul global, care include majoritatea țărilor arabe ce păstrează legături de prietenie cu China. Iar menținerea acestei relații se poate face prin continuarea susținerii palestinienilor, după cum indică analiștii politic din Vest.

Analiștii mai sugerează că China încearcă să compenseze îngrijorarea din lumea islamică și arabă cu privire la tratamentul aplicat de Beijing etnicilor musulmani uiguri din regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei.

Totodată, trebuie reținut că Orientul Mijlociu furnizează o mare parte din necesarul de petrol al Chinei și reprezintă un punct de legătură în cadrul inițiativei Belt and Road, ambițiosul proiect de infrastructură al președintelui Xi Jinping pentru a conecta piețele din întreaga lume și a extinde astfel influența Beijingului.

Declarația cinică a lui Putin

De când au început din nou ostilitățile între Hamas și Israel, presa de stat chineză a criticat Israelul și a acuzat SUA, cel mai puternic susținător al Israelului, că a alimentat tensiunile din regiune. De asemenea, s-a înregistrat o creștere a conținutului antisemit pe internetul chinezesc, care este puternic supravegheat, potrivit lui Yaqiu Wang, director de cercetare pentru China, Hong Kong și Taiwan în cadrul organizației Freedom House din SUA.

Într-o notă cinică, așa cum îi stă în fire, Putin a declarat vineri că Israelul a fost supus unui atac de o cruzime fără precedent din partea militanților Hamas și că are dreptul de a se apăra, dar că a răspuns cu propriile metode crude. De altfel, oficialii ruși, precum ministrul de externe, Serghei Lavrov, au insistat asupra faptului că Moscova poate ajuta la medierea conflictului deoarece are relații bune cu Israelul, palestinienii, grupările Hamas și Hezbollah, Iran și marile puteri arabe.

Oficialii ruși au ținut, de asemenea, să dea vina pe SUA pentru acest conflict. În tot acest context, alte mari puteri din țările în curs de dezvoltare se confruntă cu alegeri diplomatice dificile.

India a făcut din lupta globală împotriva terorismului un principiu central al politicii sale externe timp de decenii și, la fel ca Rusia și China, a dezvoltat legături economice și de altă natură cu Israelul în ultimii ani. Dar guvernul lui Narendra Modi a construit, de asemenea, noi relații cu actori importanți din lumea arabă, cum ar fi Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, pe care nu dorește să le pună în pericol. Precum în alte părți, oficialii indieni sunt profund îngrijorați de orice escaladare ulterioară a conflictului dintre Israel și Hamas.

Reacțiile din Africa au fost variate, cu o declarație a Uniunii Africane pe care analiștii au descris-o ca fiind una atent echilibrată. Israelul a depus un efort diplomatic semnificativ pe continent, care ar putea da roade. Cu toate acestea, critici dure au venit din Africa de Sud, care are o istorie specifică și tulbure cu Israelul, care s-a apropiat de regimul rasist și represiv de apartheid în anii ‘80.

Însă Priyal Singh, cercetător la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria, a descris Africa de Sud ca fiind un caz izolat pe continent. „Problema Israel-Palestina vorbește despre propria societate divizată a Africii de Sud și despre istoria inegalității. Așadar, este și o problemă internă națională, iar acest lucru este destul de unic pe continent”, a ținut să precizeze Singh.

Ei bine, pe lângă toate acestea, Kobi Michael, un important expert israelian în problemele palestiniene, a declarat la CNN că factorii de decizie ai țării sale au înțeles greșit obiectivele Hamas în ultimii câțiva ani. Michael a mai prezis că operațiunile militare ale Israelului în Gaza ar putea dura luni de zile și că Hezbollah va evita probabil un război la scară largă cu Israelul.

Michael mai spune că o astfel de operațiune precum cea desfășurată de Hmas asupra Israelului în 7 octombrie, nu poate fi realizată fără două abilități cruciale pe care Hamas nu este capabil să le producă. Primul este factorul de inteligență, iar al doilea este factorul tehnologic. Doar anumite state pot oferi astfel de abilități, iar singurul stat care este capabil și este dispus să ofere astfel de capacități pentru gruparea Hamas este Iranul. Astfel, Kobi Michael spune că acesta este motivul pentru care el crede că Iranul a fost profund implicat în operațiunea de asalt asupra Israelului.

Hamas a ajuns să fie provocarea esențială pentru Autoritatea Palestiniană, mai spune Kobi Michael, deoarece Hamas vrea să ajungă în final să controleze întregul sistem palestinian

De reținut că guvernul iranian a lăudat atacul Hamas, dar a negat că ar fi fost implicat direct în desfășurarea acestuia. Numai că experții militari spun că strategia generală a Hamas (care este foarte asemănătoare cu strategia generală a Iranului) este de a lansa un război pe mai multe fronturi împotriva Israelului. Iar Hamas a lucrat în ultimii ani pentru a realiza această strategie.

Trebuie să ne întoarcem în 2007 pentru a înțelege că Hamas a ajuns să fie provocarea esențială pentru Autoritatea Palestiniană, mai spune Kobi Michael, deoarece Hamas vrea să ajungă în final să controleze întregul sistem palestinian, ceea ce înseamnă Autoritatea Palestiniană și OLP. Hamas percepe Autoritatea Palestiniană ca un colaborator cu Israelul și vrea să o submineze. De aceea, teroriștii vor că Autoritatea Palestiniană să se prăbușească. Prin urmare, Hamas este cea mai gravă amenințare la adresa supraviețuirii Autorității Palestiniene.

La cum arată lucrurile, palestinienii trebuie să înțeleagă că singura modalitate de a trăi în pace în această regiune este de a găsi o cale de a face acest lucru împreună cu Israelul și ca parte a noii arhitecturi regionale care se va baza pe procesul de normalizare dintre Israel și țările arabe, cu sprijinul american. Iar această nouă arhitectură va fi capabilă să înfrângă orice efort al iranienilor de a fi mai influenți sau de a ajunge la hegemonie în Orientul Mijlociu.

Există o ciocnire între axa radicală iraniană de rezistență extremă, care este condusă de Iran și este compusă din Hamas, Jihadul Islamic Palestinian, Hezbollah și toți ceilalți actori proxy iranieni din tot Orientul Mijlociu, și axa arabă sunnită pragmatică, care este condusă de Arabia Saudită și Egipt. Autoritatea Palestiniană din Israel ar trebui să facă parte din această tabără, care este susținută de Statele Unite ale Americii. Dacă palestinienii vor face parte din această tabără, atunci vom putea vorbi despre pace între Israel și palestinieni.

Revenind la vizita președintelui SUA în Orientul Mijlociu, purtătorul de cuvânt al IDF a declarat că acesta nu are scopul de întârzia operațiunile la sol, ci este menită să minimizeze șansele unei escaladări a conflictului în regionale.

O analiză AFP de zilele trecute arată că noile ostilități dintre Hamas și Israel şi reacţiile la acestea dezvăluie o lume tot mai fragmentată, în care vocea ţărilor occidentale devine o minoritate, tendinţă care s-a accentuat de la conflictul din Ucraina.

Începând cu ziua de 7 octombrie, ţările occidentale au condamnat în termenii cei mai fermi atacurile sângeroase ale Hamas asupra Israelului şi poporului său, subliniind că „nu există nicio justificare pentru terorism”.

Separat, ţări non-occidentale, cum ar fi Argentina şi India, au anunțat că sunt solidare cu Israelul, dar multe altele au cerut pur şi simplu detensionarea situaţiei, cum ar fi Arabia Saudită, China, Egipt, Maroc, Rusia şi Turcia. În plus, Algeria, Iran, Sudan şi Tunisia şi-au exprimat deschis sprijinul pentru Hamas, organizaţia islamistă palestiniană care controlează Fâşia Gaza.

La mai bine de un an şi jumătate de la invazia rusă din Ucraina, unele ţări din sudul global încă refuză să urmeze ordinul occidental de a sprijini Ucraina, iar noul război din între Israel și Hamas accentuează şi mai mult diviziunea internațională deja vizibilă în ceea ce privește războiul din Ucraina”, după cum atenționează Hosni Abidi, directorul Centrului pentru Studii şi Cercetări privind Lumea Arabă şi Marea Mediterană din Geneva.

Țările arabe „se tem de reacţia propriului popor”

În această lume fragmentată, toţi ochii sunt acum aţintiţi asupra situaţiei dificile a poporului palestinian, mai spune AFP. Concret, problema este una sensibilă, în special pentru ţările arabe care şi-au normalizat relaţiile cu Israelul, în timp ce opinia lor publică şi-a exprimat întotdeauna sprijinul neclintit pentru palestinieni.

Astăzi, ţările arabe „se tem de reacţia propriului popor”, a declarat Francois Heisbourg, cercetător la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice din Londra. La rândul său, Bertrand Badie, profesor la Sciences-Po Paris, crede că „unele guverne arabe consideră că sprijinul pentru Palestina are un cost prea mare, dar opinia lor publică este ataşată de cauza palestiniană şi chiar se identifică cu ea”.

„Este o modalitate pentru oameni de a-şi exprima propriile frustrări în regimuri autoritare, corupte, care nu funcţionează bine”, a mai spus Badie, amintind de omniprezenţa steagurilor palestiniene în timpul Primăverii Arabe, paradelor din Alger sau Cupei Mondiale de fotbal. Tot potrivit acestuia, pentru ţări precum Maroc, Iordania sau Egipt, mobilizarea opiniei publice este chiar „o sabie a lui Damocles”.

„Palestina a fost, de asemenea, emblema ţărilor nealiniate de foarte mult timp”, îşi aminteşte profesorul, care nu uită să indice și faptul că „trecem de la nealinierea ţărilor din Sud la un moment în care Sudul global încearcă să joace un rol de echilibru în relaţiile internaţionale” şi cu „un centru de greutate al celor care încearcă să reintroducă Palestina în jocul negocierilor”.

Evenimentele în desfăşurare în lume au loc „sub ochiul şi privirea lumii care nu vede lucrurile aşa cum le vedem noi, occidentalii”, a declarat pentru AFP fostul ministru francez al Afacerilor Externe, Dominique de Villepin, cerând „să se ţină cont” de aceste reacţii.

Hosni Abidi reaminteşte că o serie de ţări şi-au justificat neutralitatea în Ucraina prin standardele duble: condamnarea invaziei, dar „abţinerea de la a face acelaşi lucru în faţa colonizării teritoriilor palestiniene”. „Acest decalaj este grav și subminează credibilitatea discursului democraţiilor occidentale”, a mai spus acesta.

Ei bine, liderii Uniunii Europene încearcă marți să ajungă la o abordare unitară a crizei declanșate de atacul Hamas asupra Israelului, după zile de confuzie, dispute interne și mesaje contradictorii, după cum notează BBC și Reuters. În cadrul unei videoconferințe de urgență, care va avea loc după-amiază, Consiliul European va încerca să clarifice posibilele consecințele potențial grave ale crizei din Orientul Mijlociu pentru continentul european.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Rusii nu rateaza nicio ocazie de a-si demonstra demagogia.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Ce joc fac? Simplu, jocul lor. Jocul prin care doresc sa slabeasca global puterea SUA si in acelasi timp sa arate locuitorilor acestor planete cat de slaba este democratia si cat de puternica este autocratia.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult