Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce minuni mai fac mamele. 235.000 de euro, donați de comunitatea La Primul Bebe pentru aparatură și echipamente medicale destinate luptei împotriva coronavirusului

De două ori pe an, în mai și decembrie, mamele din comunitatea La primul bebe strâng bani pentru sprijinirea unor cauze importante. Din cauza pandemiei de coronavirus comunitatea s-a mobilizat de această dată mai repede. În doar câteva zile, 

La Primul Bebe a reușit să strângă 235.000 de euro, bani care au fost donați pentru aparatură și echipamente medicale destinate luptei împotriva Covid.


„Primele care au cerut acest lucru au fost chiar mamele. Unele dintre ele lucrau chiar în prima linie și au cerut sprijin pentru spitalele lor. Astfel că în aprilie am derulat o campanie de strângere de fonduri de 5 zile, de obicei campaniile noastre durau 6 zile. Au participat peste 11.000 de părinți, au fost licitate peste 9.000 de produse și de servicii și s-au strâns 235.000 de euro”, spune Atena Boca, fondatoarea comunității online La Primul Bebe, care a rămas surprinsă de numărul mare de oameni care au simțit nevoia să contribuie la cauze sociale în această perioadă.

Banii s-au dus înspre două asociații cu experiență în proiectele derulate în beneficiul pacienților români. „Am făcut un parteneriat cu Dăruiește Viață și, împreună cu ei, am adus un transport mare de materiale care a ajuns în aproape toate județele țării și în 144 de spitale. Poate părea lucru puțin ca o parte a societății civile să ofere câteva tone de materiale de unică folosință medicilor. Dar când tu ești acela trimis la război cu mâinile goale, când dușmanul tău are muniție mortală, în timp ce pe tine te așteaptă copiii acasă, cu siguranță nu este lucru puțin. O altă parte din bani s-au dus înspre cumpărarea de 10 monitoare de funcții vitale și 2 ventilatoare pentru Societatea Română de Anestezie și Terapie Intensivă. 

Am simțit nevoia ca, dincolo de materialele care îi protejează pe cei din linia întâi, dar și pe noi, să rămână ceva mai multă vreme în urma campaniei”, spune Atena Boca.

Ce a învățat din mobilizarea din această perioadă? „Cred că am învățat să am mai multă încredere în oameni și în ceea ce am construit. Mamele noastre au rămas acolo și în această perioadă dificilă și ne-au dat încă un vot de încredere”, spune ea. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult