Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce vrea un copil să audă atunci când începe să declare teatral: „Sunt un prost!”

Micul astronaut

Foto: Stefan Wermuth/ AFP / Profimedia

Când copilul începe să declare teatral „Nu sunt bun de nimic!”, „Sunt un prost!”, „Nimic nu îmi iese!”, „M-am născut degeaba!” - părinții intră, de obicei, în panică și încearcă să-l convingă, alarmați, de opusul.

Nu e cazul să vă speriați. Cuvintele astea grele sunt „fumigene” sau sonde pentru testarea reacției parentale. Copiii vor, de fapt, să semnaleze cu totul altceva când se vaită că nu pot sau nu știu. 

După 7 ani, ei învață că lumea nu îi mai iubește pur și simplu. Învață că iubirea vine la schimb cu ceea ce fac, cu ceea ce produc, cu cât anume se conformează sau cu cât de comodă le este prezența în viața familiei. 

Pentru că încep să fie din ce în ce mai apreciați pentru productivitatea creierului lor („ai rezolvat bine/ ești cuminte/ te-ai spălat pe dinți/ ai ajuns la timp/ ai făcut ordine în cameră/ ai luat o notă bună”) și pentru că sunt din ce în ce mai conștienți că între ei și ceilalți „performeri” ai părinților lor există diferențe, copiii aceștia încep să aibă un soi de anxietate de performanță.

În subconștientul lor răsare probabilitatea periculoasă de a nu mai fi la fel de iubiți chiar și atunci când greșesc sau nu se ridică la înălțimea așteptărilor.

Când un copil aruncă vorbe grele și teatrale despre cât de incapabil se simte, să știți că nu e despre teama lui de slabă performanță neapărat. Declarațiile lui sunt o „capcană emoțională” pentru părinți. De fapt, ceea ce își dorește să audă de la ei este că, indiferent de cât de slab, de incompetent ar putea ajunge vreodată, iubirea rămâne acolo. Și că ceea ce iubim la el nu este ceea ce produce mintea, ci cine este el ca persoană, ca suflet: ce umor, ce spirit, ce prezență-pur-și-simplu are în inima voastră.

Copiii au două pahare care trebuie umplute: unul este despre ce fac, ce rezolvă, ce produc, ce gândesc, ce ordonează, ce planifică, ce găsesc.

Celălalt are nevoie de laude care apreciază cine sunt, dincolo de partea pragmatică, de carieră școlărească sau de membru în administrația familială.

Deci, dacă îi auziți văitându-se, nu dați fuga să îi liniștiți că sunt frumoși și deștepți, nici nu le țineți prelegeri despre cum munca o să îi facă mai capabili. Tot ce au nevoie să audă atunci este că nu e nimic, că îi iubiți oricum. Din starea asta de bine și de înrădăcinare în validarea parentală se nasc mai apoi și competența, și străduința.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asta îmi aduce aminte de bancurile cu Alinuța.
    Cică vine Alinuța de la școală plângând și le spune părinților că râd copiii de ea, pentru că are dinții prea mari. Părinții: Nu mai plânge Alinuța, că zgârii parchetul.
    Varianta de răspuns “Noi te iubim oricum”, nu cred că ar fi fost mai bună pentru Alinuța. Dar o vizită la o clinică de ortodontologie ar fi fost mult mai bună pentru toată lumea.

    Prin analogie cu bancul cu Alinuța, când copilul se plânge că nu îl ajută mintea, poate tocmai la asta se referă, văzând, prin comparație, că alți copii se descurcă mai bine decât el în anumite aspecte care implică raționamentele, memorarea etc. Sau mai grav, chiar anumiți profesori pot face astfel de afirmații: “Ești bâtă”, “Tufă de Veneția”, “Vai de tine, nu e nimic de capul tău”, pe care copilul le poate admite ca fiind adevărate, deși s-a străduit să învețe. În aceste cazuri, mai rău i-ar face copilului ca părinții să-i spună că îl iubesc oricum, în loc să vadă mai exact despre ce este vorba și să poarte o discuție liniștitoare. Contextul contează foarte mult.
    • Like 0


Îți recomandăm

Sorin Grindeanu 2025

Apetitul Partidului Social Democrat pentru orice tip de reformă (inclusiv administrativ-teritorială) este egal cu zero. Dacă România nu reușește să facă nicio reformă reală, structurală de decenii, e pentru că PSD le-a blocat pe toate prin liderii săi, prin clienții plantați în toate structurile, la toate nivelurile (foto: Inquam Photos / Octav Ganea).

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

Volodimir Zelenski 2025

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult
sound-bars icon