Foto Guliver/Getty Images
Cum să îți propui să obții ceva ce este, practic, imposibil de realizat?
Cam asta am făcut eu timp de mai mulți ani, atât în perioadă în care am lucrat în vânzări directe bancare, dar și atunci când mi-am început carieră de trainer de public speaking și vânzări.
Atunci când lucrăm în Citi Bank și prezentăm cardurile de cumpărături, îmi doream să cumpere toți. Mindset-ul meu era: nu se poate să nu fie 30 de oameni interesați din 30 prezenți în sală. Era asta cu adevărat posibil? Acum știu că asta se numește perfecționism, iar să alergi după toată lumea este cea mai mare greșeală.
Ce nu puteam eu accepta atunci era că prezentarea trebuia gândită pentru o mare parte din audiență. Ceea ce aplic astăzi când construiesc o prezentare cu un speaker.
Dacă aș lua-o de la început și aș fi la momentul primului meu discurs, m-aș concentra să aflu care sunt oamenii care cred în ideea mea și sunt pregătiți să primească ce spun eu. Când oamenii sunt pregătiți, au un nivel de maturitate similar cu ceea ce tu oferi, vor primi conținutul tău.
Există o regulă importantă în public speaking: marii vorbitori lucrează cu majoritatea sălii, pentru că, în cel mai bun caz, poți atinge 80% din sală. Este o rată de conversie foarte mare. Am văzut mulți oameni fără experiență în discursuri care își doresc să cucerească 100% din audiență. Pe ce se bazează când își setează un astfel de obiectiv nerealist, mai ales fără antrenament? Să îi mulțumești pe toți = perfecționism. Și nu are sens să îți propui ceva ce nu vei putea atinge niciodată.
Când a fost întrebat cum de reușește să îi facă pe toți să râdă, Bill Cosby, unul dintre cei mai mari comedianți americani, a spus: „Nu știu, eu însă știu de ce să fug. Nu vreau să îi mulțumesc pe toți”.
Atunci când antrenez concurenții pentru Speakings, competiția noastră de vorbit în public, observ des această greșeală: după ce speakerii își aleg anumite direcții ale discursului care să îi pună în valoare și ne mai rămâne să antrenăm livrarea, la următoarea întâlnire apare surpriza: foarte multe modificări din partea colegilor, familiei și prietenilor (întrebați tocmai din intenția de a-i mulțumi pe toți), oameni importanți pentru speaker, însă irelevanti din punct de vedere al expertizei în public speaking. Singura persoană care intră pe scenă este vorbitorul, așa că responsabilitatea este a lui și, după caz, și a antrenorului. O situație extremă la care am ajuns a fost când o concurentă m-a sunat plângând și mi-a spus: „Andrei, sunt obosită, nu mai pot. Am schimbat de atât de multe ori discursul asta încât nu îl mai recunosc!”.
Oamenii vor să ajute, însă de multe ori fie nu fac parte din audiența ta, fie îți spun cum ar face ei, ceea ce poate ție chiar nu ți se potrivește. Este important să asculți feedback, dar e mai important să înțelegi din ce unghi accepți anumite feedback-uri. Orice feedback devine bun, dacă nu ai un filtru.
Dacă aș vrea să învăț din nou arta de a face prezentări, mi-aș lua un antrenor, pentru că știu că mă va ajuta să construiesc un discurs pe stilul meu și aș scăpa, astfel, de confuzie și stresul generat de prea multe feedback-uri. Externalizând procesul, obții rezultate mai rapide și o metodă de învățare personalizată. Am învățat asta și din șah, unde era să cad în aceeași capcană, însă antrenorul meu mi-a spus: „Am să îți prezint toate stilurile posibile, dar e important să știi care e pentru tine”.
Și, după ce înveți să te concentrezi pe feedback-ul de la oamenii relevanți, pentru că devii concentrat pe o nișă cu adevărat importantă, știi care este paradoxul? Când faci pace cu ideea de a-i mulțumi pe toți și îți alegi o abordare a ta, ca stil personal și mod în care faci lucrurile, ajungi, uneori, suprinzător, chiar să te placă toată lumea.
Cea mai mare greșeală pe care am făcut-o atunci este că am căutat să îi mulțumesc pe toți. Nu o repeta și tu, pentru că vei pierde timp, energie și nervi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sunt jurnalist cu 20 de ani vechime si am invatat sa imi fac cercetarea de audienta. Chiar pana in detaliu, sa construiesc nisele de audienta.
Am avantuju jurnalismului(mai ales tv) Exact asta ii invat si pe cursantii mei. Dar sigur, ca a face cercetare pe audienta este chiar stiinta.