Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Centura feroviară a Capitalei, soluția salvatoare pentru traficul din București

Trafic aglomerat București

Foto: Inquam Photos

Nu centura rutieră va rezolva traficul din Capitală, acest lucru va fi făcut de centura feroviară. Toate capitalele europene au un transport feroviar în jurul orașelor, care ușurează accesul cetățenilor spre stațiile de metrou, autobuz, aeroport și gări. În jurul Bucureștiului există un volum important de navetiști care zilnic se deplasează spre locul de muncă din oraș cu mașina. Dacă toți acești oameni vor avea posibilitatea să-și parcheze mașina în gările de pe centura feroviară și să se deplaseze spre locul de muncă folosind trenul apoi metroul sau autobuzul, traficul din Capitală se va decongestionă consistent. Totodată și parcările din București vor fi mai libere.

Proiectul deschiderii centurii feroviare e vechi, a fost prezentat de mai mulți miniștri ai transporturilor, au fost înaintate termene de finalizare, bugete, faze de lucrări. În final nimic, mai mult, de la o vreme nu mai auzim nimic. Acest proiect privește în mod deosebit primăria Bucureștiului, dacă nu se face nimic, așa după cum merg lucrurile, într-un viitor nu foarte îndepărtat ne vom bloca definitiv. 

Nu se va pune problema că facem ore întregi până la serviciu, se va pune problema că vom locui în propriile mașini, ne vom bărbieri, vom mânca, poate vom și dormi în trafic. Problema asta a fost cunoscută încă de la începutul actualului mandat atât al Primăriei, cât și al Guvernului. Este inexplicabil cum de nu s-a făcut nimic pentru acest proiect. 

Noi, cetățenii Bucureștiului, sau cum suntem numiți, bucureștenii, nu avem nevoie de explicații, de scuze, de pasarea responsabilității de la Ana la Caiafa, noi avem nevoie de un trafic civilizat, avem nevoie de timpul pe care îl pierdem pe drumuri. Nu avem înțelegere pentru motivele care au dus la blocarea acestui proiect care la un moment dat trebuia să fie gata în februarie 2017.

Știm că finanțarea trebuia să vină de la Ministerul Transporturilor, bani pentru investiții au fost până la rectificarea bugetară, iar proiectul asta nici nu este unul scump. Infrastructură există, nu trebuie decât repusă în funcțiune. Pentru prima porțiune bugetul prevăzut era de 200.000 euro. De la minister nu primim decât vorbe goale, proiecte de investiții care nu se finalizează niciodată. Nu avem metrou în Drumul Taberei, nu avem linia de cale ferată pentru aeroportul Otopeni, nici stația suplimentară de la Berceni.

Deci necesitatea există, bani există, ceva nu funcționează, unde sunt blocate aceste proiecte? Ministrul demisionar al Transporturilor nu mai poate face nimic, el nu a făcut când era în funcție cu atât mai puțin acum. Asta e o problema pentru noul ministru al Transporturilor, ar fi de așteptat să nu aibă acțiuni propagandistice făcând vizite prin toalete vagoanelor de călători sau prin gări cu wc-ul în fundul curții. Să caute dosarele astea prăfuite prin sertarele de la minister și să le lucreze. Nu mai putem înghiți niciun fel de explicații, am avut foarte multă răbdare până acum, acum ne trebuie facilitățile astea executate.

Asta dacă nu cumva pe oamenii ăștia chiar nu-i interesează.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • exista o cale ferata care atinge aeroportul (cea de snagov), ea exista , nu stiu daca e elecrificata dar ar trebui consolidata, dar mai ales nu necesita expropieri - sau poate aici e buba?? -
    mai exista prin oras cateva zeci de km de cale ferata sau urme ale unor foste (zona obor- gara de est, zona filaret, alte zone industriale - foste industriale) dar cu un teren apartinand de ministerul de resort, care iarasi nu necesita expropieri si sa tot faci metrou de suprafata, tramvai sau tren;
    daca vrei
    • Like 2


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult