F0to - Inquam Photos/ Octav Ganea
Nu-i poți cere copilului să fie atent dacă nu ai planificat pentru astăzi, la clasă, cel puțin 4-6 tehnici, jocuri sau exerciții de dezvoltare a atenției.
Nu-i poți ține predici despre buna înțelegere cu celălalt dacă nu ai stat lângă el, la joacă, până ai înțeles toate ”mișcările” de pe tabla de șah din curtea școlii; dacă nu ai participat activ la dinamica socială a conflictului, a respingerii, a vorbelor crude adresate, a impulsurilor încă nereglate.
Nu-i poți cere să șadă cuminte în bancă dacă cel puțin un sfert din momentele acestei nemișcări nu sunt pe fond de fascinație și entuziasm față de ce se întâmplă în învățare. Încremenirea corpului are legătură fie cu frica, fie cu mirarea, mai ales la clasele primare şi la grădiniţă.
Nu-i poți cere să fie conștiincios dacă, în cea mai mare parte a zilei, conștiința lui este legată de cât de productiv e creierul. Cheful de treabă vine și din corp, și din emoție - adică de cât de bine "mă simt în pielea mea."
Nu-i poți cere să fie așa și pe dincolo, cum trebuie și cum e frumos, dacă el nu este întâi conectat la lumea de dinăuntrul lui - la vocea din cap, la dialogul intern, la respirație și la bătăile inimii. Iar astea împreună vin mereu cu mișcarea și timpul pe cont propriu - cu suitul în copaci, cu mersul prin iarbă și julitul de genunchi - fără program, fără mize, fără activități extracurriculare.
Cerem foarte mult copiilor... E bine să ne oprim din când în când și să le dăm lucrurile de care au nevoie astăzi, acum, aici, Nu mâine, nu la examen, nu în viitorul unei vieți dictate deja de productivitate, consum, dependențe, obligații, măsurători. Și prin acelea vor trece bine dacă își fac rezerve acum de libertate, imaginație, joc, fascinație, încredere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu poți să-i ceri unui copil să facă ceva, daca tu ca părinte nu știi să-i explici - DE CE este nevoie ca el să facă acel lucru. Și, nu doar ca el să înțeleagă DE CE, dar să fii și în stare să-l faci să creadă în acel lucru cu adevărat, nu doar din vârful buzelor.
Dacă as fi omnipotent pt. o zi, prima lege pe care aș introduce-o în societatea universală, ar fi ca oameni să trebuiască să dea un examen, pt. a avea dreptul să aibă copii. Din nefericire, mulți părinți consideră că... a îmbraca un copil, a-l hrăni și a-l trimite la școală... este de ajuns, ca el sa poată spune că... și-a îndeplinit obligația de părinte.
Dar, știm cu toții că nu-i așa.
E bine spus. Dar ce au nevoie copiii, mai ales în perioada dedicată învățării? Nu cred că de libertate fără limite și nici de joc, cu excepția unui joc serios, atent gândit pentru a produce valoare cognitivă.
Timpul copiilor este la fel de prețios ca al adulților și ar fi greșit să îi lăsăm să-l piardă fără rost (cum văd că fac tot mai mulți părinți, care își lasă odraslele cu un ecran în față, ore întregi în fiecare zi).