Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am fost la un curs pentru profesori la o școală din Londra, iar „marele specialist în educație” ne-a trimis pe toți în curtea școlii trei zile la rând

Copii în curtea școlii - UK

Foto: Profimedia Images

Am fost cândva la un curs pentru profesori din toată lumea, ținut de specialiști renumiți în educație, într-o şcoală din Londra.

Pentru că plătisem o groază, îmi pregătisem pix şi hârtie multă, ca să notez cât mai multe, deci să merite învățătura.

Marele specialist care a deschis ziua a vorbit 15 minute, după care ne-a invitat să stăm în curtea şcolii, pe lângă pereți, ca umbrele, şi să urmărim copiii. Nu o zi, nu două, ci trei. Uneori şi în ploaie.

M-au apucat toate furiile pe tehnicile astea vestico-modernistico-revoluţionare şi am stat ceva vreme îmbufnată că nu mi se predă nimic de banii ăia mulţi.

După ce am epuizat cârcoteala interioară, am cedat şi-am urmărit cu atenție. Am notat ce am văzut timp de trei zile la rând. În tăcere, fără să schimbăm opinii, că aşa era impus exerciţiul. Mi-a trebuit, desigur, mai multă hârtie decât estimasem.

La final, alături de alți 25 de profesori din toată lumea am mai stat încă trei zile să vorbim despre ce am observat. Expertul a mediat discuția și a venit, la final, cu toate cele – cu studii, cu cercetări, cu ce credeam că am nevoie să știu de la început.

A fost cel mai dens curs din viaţa mea. Deschizător de ochi. Ochii din cap, ochii din inimă, ochii din plex şi din viscere. Ochii fără judecată şi proiecții inutile.

În curtea şcolii e toată viața, în toate formele ei de putere, de dinamică a puterii, de comunicare verbală şi nonverbală, de expresivitate, de energie. Curtea şcolii e laboratorul societăţilor actuale şi viitoare. Este suma tuturor umbrelor parentale, a programărilor emoţionale şi culturale. Multe tipare se repetă dincolo de personalităţile distincte ale unui copil sau altuia. Apar ca forţe naturale ale vieţii - antagonice sau în armonie. 

Una dintre cele mai revelatoare lecţii a fost despre conflictele copiilor. Sâmburele lor este puterea fiecăruia de a-şi trasa limite personale în ochii celorlalți. Între copii asta se face discret, din priviri sau direct, impetuos - "Nu vreau eu şi basta!".

Copiii nu cer permisiunea de a intra în joc, nici nu o oferă altuia. Intră în grup cine poate să adere natural la energia jocului, venind direct cu o idee sau asumându-şi instant un rol.

Și fetele, și băieții resimt în egală măsură, în fiecare zi, frica de a rămâne fără prieteni și teama de a fi respinși. Frica de a fi exclus din trib, de a fi aruncat dincolo de zidurile cetății este foarte activă la nivel instinctual și motivează majoritatea comportamentelor bune sau mai puțin bune.

Copiii prea dominatori nu sunt priviți cu ochi buni. Colegii lor nu apreciază deloc un şef de aceeaşi vârstă.

Copiii care intră des în încurcături sau conflicte vor să fie buni şi iubiți, dar nu ştiu cum încă. Cele mai multe gesturi de agresivitate sunt descărcări infantile ale nevoii de conectare, mai ales în intervalul 5-9 ani.

Grupurile de fete exersează, în ceartă, tema prieteniei exclusive, deci a fidelității. Își inventează secrete, pe care le trădează cu înfrigurată și satisfăcătoare anticipație. Indiferent de etnie, religie sau standard economic al familiei, ele țes tiparele manipulării din umbră.

Bāieții îşi dispută mai ales supremaţia fizică, pe teren. Pentru ei, a pierde este echivalentul morții. Reflexele de respingere a celor mai puțin atletici sunt primare, neconștiente, fără răutăți calculate. Confruntările lor sunt deschise, pe șleau.

Și fetele, și băieții resimt în egală măsură, în fiecare zi, frica de a rămâne fără prieteni și teama de a fi respinși. Frica de a fi exclus din trib, de a fi aruncat dincolo de zidurile cetății este foarte activă la nivel instinctual și motivează majoritatea comportamentelor bune sau mai puțin bune.

Sunt excluși natural copiii care tind să se victimizeze imediat, fără să lupte puțin, cu umor sau vehemenţă, pentru poziția lor. Cei care se retrag şi aşteaptă bosumflați să fie invitaţi la joc nu sunt aproape niciodată observați de alții. Bosumflarea e o strategie care funcționează doar cu adulții.

Dinamica unui conflict vechi, repetitiv, nu poate fi oprită prin ceartă de adult, nici prin dreptatea împărţită autoritar de acesta. Ci numai observând pattern-urile relaționale şi intervenind înainte de momentul declanşator al conflictului obișnuit. Mereu există un trigger vizibil care prinde doi copii, de pildă, într-un tipar de acţiune nedorită, pe care aceștia nu îl pot conștientiza. Soluția unor conflicte cronicizate este întâi observația de la distanță, apoi intervenția repetată înainte de secunda în care lucrurile încep să alunece la vale.

Copiii au nevoie să le fii martor jocului și să poți interveni inteligent, digerând împreună cu ei impulsuri, neînțelegeri naturale, mecanisme automate ale umanității. Din conflict am evoluat cu toții.

Toți copiii vor să aparţină, să aibă prieteni. Unii găsesc calea natural, alții au nevoie de sprijin.

O școală bună pune efort pedagogic în clase și în pauze, deopotrivă.

Copiii au nevoie să le fii martor jocului și să poți interveni inteligent, digerând împreună cu ei impulsuri, neînțelegeri naturale, mecanisme automate ale umanității. Din conflict am evoluat cu toții.

Avem nevoie, când suntem mici, să ne jucăm liber. Supravegherea adultă nu poate fi de tip ”elicopter”, ci de ”vas” care ține toată energia spontană a jocului și, implicit, a conflictului - cu prezență discretă și activă în același timp. Cu înțelepciunea de a sta un pas în spate acolo unde e natural ca ei să învețe autoreglarea, și resortul imediat de a interveni direct acolo unde au nevoie de o călăuză.

Morala nu funcționează niciodată transformator. Nici disciplinarea lor. Pedepsele, condiționările sau consecințele au efect pe termen scurt, fără să modeleze comportamente mai bune cu adevărat. Doar mai ferite de ochiul polițaiului.

Copiii știu ce e bine și ce e rău, numai nu reușesc să își autoregleze pornirile.

Curţile şcolilor sunt cel mai intensiv curs de pregătire pedagogică și sociologică - dacă ştii să vezi copiii cu toți ochii tăi, nu din resorturile fricilor şi al judecăților personale.

De cele mai multe ori, autoreglajul depinde de mediul de acasă. Școala trebuie să aibă o echipă de oameni pregătiți și înțelepți care lucrează și cu familiile. De fapt, rolul școlii este să traseze clar, și pentru părinți, și pentru cadrele didactice, distincția între conflicte naturale – ca parte a procesului de maturizare - și conflictele care țâșnesc din relații familiale disfuncționale. Aici suferă mai toate școlile din lume, pentru că niciodată nu au suficient de mulți specialiști pregătiți să medieze terapeutic relația între profesori, copii și părinți. Ca niciodată în istoria omenirii, anxietatea se răspândește pandemic în rândul copiilor. Familiile, la rândul lor, spun studiile, sunt din ce în ce mai deconectate de la instinctul natural de ghidare a copiilor.

Limitele personale pe care și le trasează sănătos copiii, în interacțiune, sunt mult influențate de limitele adulților: ce roluri își asumă ei, cu câtă claritate și responsabilitate.

Curţile şcolilor sunt cel mai intensiv curs de pregătire pedagogică și sociologică - dacă ştii să vezi copiii cu toți ochii tăi, nu din resorturile fricilor şi al judecăților personale. Să supraveghezi copiii la joacă este și o formă de dezvoltare personală a ta, ca adult: înveți distincția între conștient și inconștient, între programele naturii umane și programarea socială, între disfuncționalitate cronică și cea organică, între înțelepciune și reactivitate.

Locuiesc, prin natura meseriei, printre copii, în curtea școlii, 10 ore pe zi, de vreo 25 de ani și mai bine. Este locul cu cele mai multe oglinzi – personale, sociale, culturale, politice chiar. Tot aici, în curtea școlii, mă văd adesea cu părinții lor pe teme legate de evoluția școlară, dar mai ales de gestionarea conflictelor între copii. Pentru că părinții sunt reactivi și pentru că ei nu au harta completă a interacțiunii la diferite vârste, nu pot decât să respir adânc și să îi ajut să vadă lucrurile dincolo de fricile sau orgoliile de moment.

Pentru relațiile bune între copiii din curtea școlii, cel mai bine funcționează:

Supravegherea adultă, conștientă și neinvazivă;

Consilierea sistematică a familiilor pe tema dinamicii relaționale, la vârste și etape diferite;

Prezența consilierilor școlari și a psihologilor în echipa oricărei școli;

Povestea și jocul de rol, în reglare și vindecare. Recent, am descoperit și recomandat cărțile Olinei Ortiz, la finalul cărora am adăugat mereu câte două pagini de jocuri, activități și sugestii pentru părinți și profesori. Multe dintre poveștile autoarei, apărute la Editura Univers, vorbesc copiilor, sugestiv și necicălitor, despre acest cerc al limitelor personale în relație cu ceilalți. Despre ele și despre cum pot fi un instrument în școli și acasă am comentat mai pe larg în ghidul ”Copilul tău citește”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A facut o chestie foarte desteapta acel expert.
    Din pacate si eu am dat cu ochii de comentariul Marilenei Croitoru, care e mai la vale. Pe langa ca nu cunoaste limba romana, vorbeste fara cap si fara coada. Nu se intelege de ce a sarit de fund in sus asa de aprig. Ceva cu propaganda...
    Oricum, am inteles ca nu e bine sa investesti din propriul buget niciun ban pentru propria perfectionare pentru ca nu va deconta nimeni cheltuielile.
    • Like 3
  • Am citit cu interes articolul. Am dat apoi cu ochii de comentariile vitriolate ale "doamnei Marilena" . Printre greșeli de ortografie, dezacorduri si ceva probleme de logică in exprimare am realizat un lucru esential. Această doamnă comentează și emite judecăți de valoare despre competențele caracterul și trăirile unei persoane pe care nu o cunoaște. Motiv pentru care crede probabil ca Oana este ca și dumneaei. Sa va explic eu cine este Oana Moraru. Este fost profesor al copilului meu care astazi este student la calculatoare. Are drag de meserie, nu o face numai pentru a-și deconta chitanțe de cursuri. Este ceva ce majoritatea profesorlor nu mai sunt azi: un educator, dascăl cum se spunea odata. Stie sa predea pe lângă specialitatea ei și ceva ce azi lipsește multor copii: etica, empatia, competitivitatea corectă/sănătoasă, dragul de școală, de comunitate și de țară. Nu este o persoană falsă și nici superficială. Cam atât.
    • Like 2
  • Oana Moraru cu cat esti platita ca sa scrii aceste articole de un snobism mascat? Tot ai impresia ca ai descoperit America.....1. un profesor adevarat nu plateste sume imense din propriul buget, caci stii sigur ca nimeni nu deconteaza banii investiti de fiecare profesor in perfectionarea lui reala - am toate facturile si daca imi recuperezi banii, primul an de pensionara il voi petrece numai in croaziere 2. un profesor adevarat si-ar fi cerut banii inapoi caci tot ce a observat in acele 3 zile de curtea scolii le stia demult, ba chiar putea sa iti faca un studiu fundamentata ,,Evolutia relatiilor interpersonale din curtea scolii in perioada 1995-2022
    Restul e probaganda cu scopul de manipulare ieftina ,,profesorii sa isi petreaca timpul pauzelor in curtea scolii" si daca tot sunt acolo sa se ocupe si de inchiderea si deschiderea portilor - asta urma in episodul urmator- ca sa economisim banii de paznici .....
    • Like 2
    • @ Marilena Croitoru
      Nu am fost niciodata profesor, dar nu stiu de ce trebuie sa atacam imediat autorul textului, gratis as putea spune. Poate un profesor cu experienta ar stii mare parte din lucrurile expuse in text, unul incepator poate nu. Din cometariul dumneavostra nu am observat decat ca ati dat drumul unei frustrari acumulate in timp si ati indreptat-o impotriva unei persoane pe care nu cred ca o cunoasteti. De ce?
      • Like 1
  • perplex check icon
    "Marele specialist in educatie" stia ce face. Iti trebuie o zi, poate doua sa te dumiresti ca ai nevoie de un plan de observare si apoi o zi, poate doua, sa exersezi observarea. Apoi sa observi cu adevarat si sa tragi niste concluzii. Am zis sa observi, nu sa judeci. Judecata se face la final.

    Ma mira ca "marele specialist in educatie" nu a fost si el prezent in curtea scolii, macar o zi. Sau poate a fost si dna. Moraru nu a considerat important sa ne spuna.

    Nu o data am vazut "mari specialisti in educatie" rezolvand si ei tema pe care o dau cursantilor. Sunt apoi primii care prezinta ce au facut si la ce concluzii au ajuns. Poti face asa o comparatie cu ce ai realizat tu. Nu mai spun ca asa "marele specialist" se pune intr-o relatie de egalitate cu tine, "mare cursant". Pentru ca in educatie fiecare e mare in felul sau, dar e bine sa se simta egali.

    Stilul asta non-directiv si democratic e absolut neobisnuit in Romania. "Marele specialist in educatie" s-ar fi trezit probabil cu o reclamatie ca a stat de pomana 3 zile :)).
    Nu-i mai bine 5 zile online, un blah blah blah si alt blah blah blah? La final toata lumea multumita si fericita ca a mai pus o hartie in portofoliu.
    • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult