Cei mai mulți dintre noi simțim că echipa națională de fotbal este a noastră, a tuturor, dar, în același timp, și a fiecăruia dintre noi. Este un sentiment puternic de apartenență pe care îl purtăm cu noi permanent și care se exacerbează o dată la doi ani, cu ocazia organizării campionatelor europene sau mondiale de fotbal. El crește, în cei mai mulți dintre noi, încă din perioada copilăriei, de acasă, și continuă să crească în perioada adolescenței și a tinereții noastre ca apoi, odată format, să ne însoțească toată viața pretutindeni. Îl primim și îl lăsăm cumva moștenire. Devine o efigie a profilului nostru identitar.
Sociologii încă dezbat rădăcinile acestui fenomen atât de întins și de popular pe întreg mapamondul care este fotbalul. Mase largi de oameni au nevoie să-și proiecteze eroi care să le însoțească viața cotidiană și să le-o facă mai frumoasă. Au nevoie ca atunci când le este mai greu să treacă mai departe, identificandu-se cu eroii lor. Unde să găsești astfel de eroi în ziua de azi? Războaiele adevărate sunt din ce în ce mai sofisticate și bazate pe supertehnologie. Ideea de erou și eroism în război se estompeaza câteodată și rămâne ancorată doar în destine individuale.
Și aici vine fotbalul care, cu specificul lui, al jocului în sine și al modului de organizare a competițiilor, este chemat să hrănească această nevoie moștenită încă din antichitate, aceea de eroi și de victorie. Este o iluzie atât de fascinantă și de molipsitoare, încât antrenează miliarde de oameni de pe Pământ, indiferent de rasă, cultură, sex, religie și nivel de instruire.
Aici vine rolul echipei naționale de fotbal a României: în noianul de insuccese locale, să livreze periodic victorie în mentalul colectiv. Să proiecteze eroi pentru viața noastră de zi cu zi, atât de anostă, plină de griji și de nevoi, fie că suntem în țară sau muncim în străinătate, să coloreze din când în când, în mod regulat, searbăda noastră viață, cu sentimentul înălțător că suntem și noi cineva în lumea asta, adică contăm, să picure acea mândrie de a aparține unui popor respectat între celelalte popoare, sentiment câștigat altădată în războaie nimicitoare. Dacă există mândrie la nivel colectiv, îți poți duce și tu viața ta mai departe la nivel de individ.
Și pentru asta românii sunt dispuși să plătească. Iată, și acum la Euro 2016, românii au plătit, apreciez eu, 6 milioane de euro pentru cele trei meciuri din grupa europenelor. Dacă 300 000 de suporteri români din afara granițelor au urmărit meciurile României la Euro și dacă fiecare a cheltuit în plus față de consumul lui obișnuit, stând în fața televizorului trei meciuri, 10 euro, cu bere, țigări și snacks-uri, iar alți 800 000 de suporteri români din țară au cheltuit în plus din bugetul familiei câte 5 euro, împreună au cheltuit 4,3 milioane euro. Considerând și cei 15 000 de suporteri din tribunele europeanului la cele trei meciuri, dintre care – presupun eu – 7 000 au participat la toate cele trei meciuri plătind în total pe bilete câte 145 euro de fiecare suporter, 3 000 au participat la două meciuri plătind câte 115 euro de fiecare suporter, iar alți 5 000 au participat la un singur meci plătind 75 euro de suporter, putem calcula un cost total în jur de 1,7 milioane euro. Desigur cifrele sunt estimative, dar mă ghidează în demersul meu. Alții vor face calculele cu mult mai mare precizie pe baza datelor exacte de participare la meciuri și a costurilor reale ale biletelor.
Românii au plătit, dar echipa națională n-a livrat. Desigur, cei responasabili vor trebui să plătească. Federația, selecționerul și jucătorii. Poate că cel mai nimerit ar fi nu să suporte doar măsuri administrative, ci și pecuniare și să le întoarcă cele 6 milioane de euro înapoi românilor. Așa ar fi corect dacă fotbalul tot se joacă pe bani. Altfel sintagma – să plătească – rămâne una șmecherească, fără nici o speranță de îndreptare din partea unei echipe viitoare, la fel de lipsită de responsabilitate… pecuniară. Când este de luat, să fie de luat, dar tot la fel de bine în caz de eșec să fie de dat. Altfel, totul este o nesfârșită ipocrizie.
Și ar mai fi ceva. Lunile acestea, noi, românii obișnuiți care simțim atât de acut nevoia de a ne identifica cu ceva mai presus de noi și pentru asta suntem dispuși să scoatem bani din buzunar, dar am ales, se pare în mod greșit, fotbalul ca vehicol de a ne satisface această nevoie, avem și o altă opțiune. Ne luăm banii înapoi de la FRF, selecționer și jucători și îi investim într-un alt vehicol care ne poate împlini nevoia noastră. Mândria de a fi români și de a aparține unei nații care știe să marcheze victoria printre celelalte popoare. Nu ezitați, Cumințenia Pământului este a noastră a tuturor, dar și a fiecăruia dintre noi, la fel cum este și echipa națională de fotbal a României.
Cerem, așadar, FRF, selecționerului și jucătorilor implicați în Euro 2016, responsabili pentru cheltuirea a 6 milioane de euro din partea suporterilor nationalei de fotbal fără să fi primit la schimb „marfa” plătită, să returneze de bunăvoie, spălându-și într-un fel onoarea câtă mai este, această sumă de bani, în numele suporterilor echipei naționale, în contul Trezoreriei Statului RO46TREZ700500702X010908 deschis la DTCPMB, pentru Cumințenia Pământului. Fapte, nu vorbe! Într-un fel, în mod ințelept cum spuneam, am transforma o înfrângere în victorie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oare voi chiar ați crezut ca un astfel de demers ar putea avea și un rezultat?
Este numai o ipoteza de genul ce-ar fi dacă.
Putin probabil vreodată sa se întâmple ca cei din fotbal sa reacționeze într-un astfel de mod.
Este numai de dragul argumentației.
Autorul se astepta sa vada OZN-uri, nu stiu de unde ideea asta cu echipa nationalei, pe bune.