Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cine tace și cine vorbește? Relația noastră cu autoritatea

Copii Sibiu

Foto: Imagine din timpul unei lecții de istorie de la Liceul Bruckenthal din Sibiu, în care copiii au învățat despre felul în care țși pot exprima în mod pașnic dezaprobarea față de decizii ale autorităților

Ne plimbăm la mitinguri de nu mai știu când, dar mitingurile sunt doar un apendice al vieții cotidiene. Cu toată mediatizarea națională și internațională a reacțiilor împotriva unei puteri abuzive, tot nu trece zi să nu aud oameni spunând că acțiunea lor nu contează, că nu se vor duce la vot, că nu ies în stradă, că nu putem face nimic. Așa că am să încerc azi să dau perspectiva logică pe cea psihologică, cu gândul că poate voi obține un grăunte de înțelegere în plus.

Relația noastră cu autoritatea se formează de foarte timpuriu și arareori se schimbă pe parcursul vieții. De fiecare dată când aud această litanie a neputinței civice realizez că în esență argumentele seamănă izbitor de mult cu cele ale victimei dintr-o relație abuzivă soț – soție, relație care are la bază un model abuziv părinte - copil. Inclusiv regula tăcerii este respectată.  

Am auzit odată o mamă spunând că nu i-ar reproșa nimic vreodată mamei ei fiindcă nu ar vrea ca propriii ei copii să îi facă asta vreodată. Serios? Adică dacă greșim ceva (și e inevitabil să o facem), mai bine să ne conservăm egoul intact? Chiar și cu prețul relației cu propriii copii? Asta e un fel de legământ al tăcerii care consfințește perpetuarea suferinței pe generații de acum încolo. Iar dacă extrapolăm argumentul la restul relațiilor sociale ale unui om, unde ajungem? La lumea asta în care trăim noi acum. Mai bine să nu aflăm că am greșit, mai bine să nu spunem că suferim. Să tăcem și să ne facem noi o bulă în care să trăim mai departe într-o aparentă siguranță.

Societatea noastră a funcționat zeci de ani după argumentul autorității și al bâtei. Și, desigur să nu uităm și argumentul terorii: de bătaie, de pedepse, de securitate, de pușcărie, de hărțuire, de sărăcie ș.a.m.d. Așa au trăit adulții, așa și-au crescut copiii, așa i-au educat învățătorii și profesori, așa reacționează acum în fața abuzurilor și nedreptăților.

Dar până când să funcționăm după asemenea modele? Câtă tăcere și umilință să îndure un om de dragul liniștii aparente ori al siguranței? Este asta cu adevărat o viață bună și mulțumitoare? Când vom ajunge să ne purtăm ca niște adulți curajoși și pe picioarele noastre, nu ca niște bieți copii speriați și neputincioși? 

Nu putem schimba trecutul (nici pe al nostru, nici pe cel politic), dar putem schimba felul în care ne raportăm la acest trecut și la autoritate. Avem nevoie să ne putem lua la trântă cu propriile experiențe de viață și să ne găsim vocea cu care să rostim revolta față de ce am trăit când ne-am format, ca să putem avea o voce în societatea din care facem parte. 

Avem nevoie să putem spune că ni s-a făcut o nedreptate și să cerem reparație sau să refuzăm continuarea unei relații abuzive. Avem nevoie să fim vii și prezenți în propriile noastre vieți!

Drumul acesta de a ne face auziți e o cale cu dublu sens, atât în realitatea exterioară, cât și în realitatea interioară. Așa că, dincolo de venitul la miting pe 10 august, deschideți gura, oameni buni! A nu te lăsa călcat în picioare e un exercițiu zilnic. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "...sa refuzam continuarea unei relatii abuzive." In afara de plecatul din Romania ce alta cale propuneti?
    • Like 0


Îți recomandăm

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult

Solar Resources

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

Citește mai mult

Post Malone

A deschis turneul său european ”The Big Ass Tour” la Cluj și a spus în fața tuturor că nu a mai fost niciodată în România, dar că e „ireal” că a fost primit atât de bine aici. A vorbit cu sinceritate despre începuturile sale și despre cum i se zicea la început că va fi un „one hit wonder”. Am descoperit la Untold X un artist cu o voce foarte bună, inepuizabilă, ca o baterie cu reîncărcare rapidă: la finalul fiecărei piese părea că rămâne fără suflare. În mod neașteptat, se reîncărca în câteva zeci de secunde în care i se auzea respirația adâncă și intra cu aceeași forță în următoarea melodie. E foarte valoros Post Malone, pentru mine, revelația acestei ediții (foto: Inquam Photos / Vlad Bereholschi).

Citește mai mult