Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Cine tace și cine vorbește? Relația noastră cu autoritatea

Copii Sibiu

Foto: Imagine din timpul unei lecții de istorie de la Liceul Bruckenthal din Sibiu, în care copiii au învățat despre felul în care țși pot exprima în mod pașnic dezaprobarea față de decizii ale autorităților

Ne plimbăm la mitinguri de nu mai știu când, dar mitingurile sunt doar un apendice al vieții cotidiene. Cu toată mediatizarea națională și internațională a reacțiilor împotriva unei puteri abuzive, tot nu trece zi să nu aud oameni spunând că acțiunea lor nu contează, că nu se vor duce la vot, că nu ies în stradă, că nu putem face nimic. Așa că am să încerc azi să dau perspectiva logică pe cea psihologică, cu gândul că poate voi obține un grăunte de înțelegere în plus.

Relația noastră cu autoritatea se formează de foarte timpuriu și arareori se schimbă pe parcursul vieții. De fiecare dată când aud această litanie a neputinței civice realizez că în esență argumentele seamănă izbitor de mult cu cele ale victimei dintr-o relație abuzivă soț – soție, relație care are la bază un model abuziv părinte - copil. Inclusiv regula tăcerii este respectată.  

Am auzit odată o mamă spunând că nu i-ar reproșa nimic vreodată mamei ei fiindcă nu ar vrea ca propriii ei copii să îi facă asta vreodată. Serios? Adică dacă greșim ceva (și e inevitabil să o facem), mai bine să ne conservăm egoul intact? Chiar și cu prețul relației cu propriii copii? Asta e un fel de legământ al tăcerii care consfințește perpetuarea suferinței pe generații de acum încolo. Iar dacă extrapolăm argumentul la restul relațiilor sociale ale unui om, unde ajungem? La lumea asta în care trăim noi acum. Mai bine să nu aflăm că am greșit, mai bine să nu spunem că suferim. Să tăcem și să ne facem noi o bulă în care să trăim mai departe într-o aparentă siguranță.

Societatea noastră a funcționat zeci de ani după argumentul autorității și al bâtei. Și, desigur să nu uităm și argumentul terorii: de bătaie, de pedepse, de securitate, de pușcărie, de hărțuire, de sărăcie ș.a.m.d. Așa au trăit adulții, așa și-au crescut copiii, așa i-au educat învățătorii și profesori, așa reacționează acum în fața abuzurilor și nedreptăților.

Dar până când să funcționăm după asemenea modele? Câtă tăcere și umilință să îndure un om de dragul liniștii aparente ori al siguranței? Este asta cu adevărat o viață bună și mulțumitoare? Când vom ajunge să ne purtăm ca niște adulți curajoși și pe picioarele noastre, nu ca niște bieți copii speriați și neputincioși? 

Nu putem schimba trecutul (nici pe al nostru, nici pe cel politic), dar putem schimba felul în care ne raportăm la acest trecut și la autoritate. Avem nevoie să ne putem lua la trântă cu propriile experiențe de viață și să ne găsim vocea cu care să rostim revolta față de ce am trăit când ne-am format, ca să putem avea o voce în societatea din care facem parte. 

Avem nevoie să putem spune că ni s-a făcut o nedreptate și să cerem reparație sau să refuzăm continuarea unei relații abuzive. Avem nevoie să fim vii și prezenți în propriile noastre vieți!

Drumul acesta de a ne face auziți e o cale cu dublu sens, atât în realitatea exterioară, cât și în realitatea interioară. Așa că, dincolo de venitul la miting pe 10 august, deschideți gura, oameni buni! A nu te lăsa călcat în picioare e un exercițiu zilnic. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "...sa refuzam continuarea unei relatii abuzive." In afara de plecatul din Romania ce alta cale propuneti?
    • Like 0


Îți recomandăm

Savana Unistrat

În loc de două sau trei, mai bine nu folosești decât un strat. Dacă auzi tot mai multe persoane în jurul tău care utilizează adverbul decât în preajma unui verb doar la forma negativă și prieteni care nu plasează din cauza decât într-un context negativ, atunci toate acestea s-ar putea să se întâmple datorită lecției naționale de gramatică și lexic la care am luat parte în ultima vreme în timp ce urmăream pauzele publicitare de la televizor sau reclama de pe website-urile preferate.

Citește mai mult

startup - Getty Images

„Cine să vină, mamă, la Costești?" Când le-a spus că vrea să se întoarcă din Germania, unde lucra de 10 ani ca avocat, iar soțul ei ca arhitect, și că vor să își deschidă o pensiune în comuna Costești, părinții Otiliei Loidl nu și-au ascuns scepticismul. (Foto Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

România asigurată- infografic 1

„România asigurată” este un alt fel de ABC, în țara tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Conform studiilor, doar 6% dintre români economisesc în perioada în care muncesc pentru timpul în care ies la pensie. Procentul celor care se gândesc să-și facă asigurare de viață este de doar 2-3% „România asigurată” vorbește despre temerile, dar și despre percepțiile românilor în ceea ce privește asigurările de viață.

Citește mai mult