Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Clădirea primului spital de oncologie pediatrică din România este terminată. Însă povestea e nu despre ziduri, ci despre schimbare

Clădirea spitalului de oncologie pediatrică

Foto: Dăruiește Viața

Povestea construirii primului spital de oncologie-pediatrică din România se apropie de final și din ea este gata să se nască o alta - despre vindecare și despre a doua șansă.

În 2018 Asociația Dăruiește Viață a început, cu sprijinul multor oameni inimoși, să facă un spital. Trei ani și o pandemie mai târziu, clădirea este terminată, în ciuda întârzierilor pe care criza sanitară le-a adus în fluxul lucrărilor.

Oana Gheorghiu si Carmen Uscatu

„Acum clădirea este sus, e terminată, lucrăm pe interior, finisajele sunt aproape de finalizare și începem în ianuarie-februarie să mobilăm spitalul. Este un proiect uriaș, nici nu mă gândeam că mobilarea unui spital înseamnă atât de mult și ca bani, și ca timp. Estimăm noi că în iunie-iulie va fi complet mobilat. Urmează să începem testarea echipamentelor”, a spus Oana Gheorghiu, cofondatoarea Dăruiește Viață în emsiunea „În fața ta” de la Digi24.

Să faci un spital în România, unde nu s-au prea făcut spitale, nu este un lucru simplu, o completează Carmen Uscatu. „Când am văzut un spital în Belgia, care avea, așa, o uzină imensă, primul lucru pe care l-am întrebat pe arhitect a fost: Și noi o să avem la fel? Aceeași uzină, același echipament? Da, da, da... Și acum, într-adevăr, când urcăm pe terasă la nivelul 9 și mai prindem un asfințit de soare cu prieteni, cu invitați, e o întreagă uzină”.

Cum au reușit? „Am apelat la specialiști. Pentru că departamentul de radioterapie, cel de la subsol, cu buncărele, este unul nou și o premieră în România. Va oferi tratament și copiilor care nu puteau face, pentru că nu puteau face anestezie. Am lucrat cu consultanți din America, din Irlanda, vom face trainingul personalului medical în străinătate. Așa cum recomandă organismele internaționale, ne-am inspirat de la alții nu am inventat absolut deloc roata. Ceea ce Europa face bine de 20 de ani încercăm și noi să implementăm în România pentru că se poate”, spune Carmen Uscatu.


Fondatoarele Dăruiește Viață se luptă de ani buni cu inechitățile din sistemul sanitar și fac tot ce pot pentru a le oferi copiilor grav bolnavi șansa la vindecare aici, în România. „Când nu mai putem, mai putem un pic. Ne luăm energia din energia oamenilor care ne susțin, pentru că sunt peste 350.000 de oameni și nu e puțin lucru să știi că 350.000 de oameni au pus banii și încrederea lor în acest proiect. Este motivant să știi asta, este și un pic apăsător, pentru că trăim într-o țară în care nu mai avem încredere unii în alții, nu mai avem încredere în autorități și atunci încrederea asta pe care oamenii ne-au dat-o înseamnă foarte mult pentru noi”, explică Oana Gheorghiu.

Deși munca de ridicare a clădirii e gata, iar mobilierul și echipamentele urmează să ajungă în spital, mai există o parte cel puțin la fel de grea a misiunii: schimbarea mentalităților. „Proiectul înseamnă mai mult decât construcția unei clădiri și niște echipamente - cele mai noi din sud-estul Europei. Înseamnă să lucrezi cu oameni, înseamnă un management al schimbării, înseamnă multe noutăți pe care vrem să le aducem în sistemul de sănătate românesc prin acest proiect. Și încurajatoare sunt și discuțiile pe care le avem cu oamenii din afară care ne spun: așa era și la noi acum 15 ani sau lucruri de genul ăsta. Care arată că societatea prin aceste etape trebuie să treacă”, spune Carmen Uscatu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Primul pas e să ne scoatem din reacție: medicii ne salvează! Apoi, să punem pază asigurătorii și să dăm drumul la malpraxis. Altfel, doar ne mințim în continuare că avem cei mai buni medici, peste granițe....
    • Like 0
  • Eu am avut încredere. Mulțumesc cu recunoștință Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu!!! Este un început ca se poate și în România. Ne unim și ne implicam. Felicitări!!!
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult