Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Conversia creditelor în franci elvețieni pe înțelesul tuturor

Am tot citit cu ușor amuzament, dar cu tristețe cum diverse persoane exprimă poziții pro sau contra conversiei creditelor în franci elvețieni la cursul istoric, fără să înțeleagă cum s-au întâmplat lucrurile în realitate, la momentul acordării acestor credite. 

Este evidentă dorința de „a-și da cu părerea”, fie ținând cu una dintre părți, fie pur și simplu în încercarea de a fi publicați într-o formă sau alta – o problemă care a apărut cu putere odată cu rețelele de socializare... 

Același comportament i-a animat și pe politicieni – în cazul lor, pe lângă lipsa de cunoaștere a fenomenului și mai ales la implicațiile sale practice, de acum obișnuită dacă ne uităm la majoritatea legilor - acționează și dorința oarecum firească de a câștiga voturi prin poziționări populiste, indiferent de costurile economice sau sociale ale deciziilor asumate. 

Înainte de a ne da cu părerea cât de corectă este legea conversiei la cursul istoric și dacă nu discriminează între cei care au luat credite în franci elveției, yeni japonezi, euro și lei, să înțelegem ce s-a întâmplat în realitate.

În perioada 2005-2008, creditele ipotecare pentru populație erau abia la început, iar nevoia de locuințe mare. În plus, datorită optimismului dat de așteptatul acces în cadrul UE, românii nu își făceau griji pentru veniturile lor. Mai mult, erau cu toții convinși că salariile lor se află pe o pantă ascendentă, că locul de muncă le este asigurat - șomajul era în scădere puternică și pe fondul emigrației care începuse timid, dar a luat avânt odată cu deschiderea granițelor pe piața muncii din UE pentru muncitorii români - și că prețul apartamentelor și terenurilor va crește pe termen scurt. Lipsă de cultură economică? Optimism exagerat? Răspunsul este da, pentru ambele întrebări. Dar întotdeauna este mai ușor să judecăm o situație la 10 ani după ce s-a întâmplat... Și câteva cifre relevante: dobânzile la creditele noi acordate între 2005 și 2008, pe perioade de peste 5 ani - adică cele relevante pentru creditele ipotecare și imobiliare - erau respectiv de 13,9 – 11,5% la lei, de 8 – 7,7% în euro și așa cum bine știm, de 5,5 – 4,5% la franci elvețieni. 

Pentru cei cărora nu le spun multe aceste cifre, iată interpretarea simplă: pentru un credit luat de o familie de români obișnuiți la termen de 20 – 25 de ani (în funcție de vârsta împrumutaților), având salariul mediu pe economie în acea perioadă și cu cheltuieli absolut normale - adică fără rate de plată la alte credite anterioare, pensii alimentare, boli cronice care să necesite cheltuieli lunare speciale, sau alte deduceri din salariu, și cu un trai modest-normal, așa ca în România...-, diferența de 4% între creditul în lei față de cel în euro și respectiv cel în franci elvețieni însemna pur și simplu cumpărarea unei garsoniere - în cazul creditului în lei -, a unui apartament de 2 camere - în cazul creditului în euro -, respectiv a unui apartament cu 3 camere - la accesarea creditului în CHF. Atât de simplu! 

Și o problemă practică – evident lăsată „în aer” de legiuitor, căci politicienii nu se încurcă cu astfel de lucruri „banale”... Care va fi rata dobânzii pe care trebuie să o „negocieze” cel care dorește conversia creditului, cu banca? Normal ar fi, în opinia mea, dobânda în lei de la data acordării creditului... Ceea ce ar însemna că împrumutații s-ar trezi că de fapt, prin efectul legii, vor avea de plătit mai mulți bani decât dacă nu convertesc creditul. Și dacă cele două părți, împrumutat și bancă nu se înțeleg, ce se întâmplă? Dacă se ajunge în justiție, legea devine – mai multe altele – inoperantă și în consecință, aberantă în spiritul ei.

Dragoș Cabat

Toate celelalte discuții, filozofii sau comentarii pe această temă sunt de prisos! Evident, suma maximă a împrumutului implica faptul că împrumutatul va plăti lunar o rată -cuprinzând dobândă și principal - de 60% din venitul lunar. Atunci când ofițerul bancar vorbea cu potențialul împrumutat, orice altă considerație decât cea referitoare la „câți bani pot să iau cu salariul meu (și al soției sau părintelui, dacă vorbim de credit cu co-debitor)” era trecută foarte repede cu vederea!  

Am văzut comentarii că băncile nu au precizat riscurile împrumutării în valută! Pentru cine a vrut să citească sau să înțeleagă, ele au fost expuse în multe rânduri de BNR, chiar prin vocea guvernatorului Isărescu. Dar din nou: diferența era pur și simplu de 1-2 camere în plus, în care tu și familia ta să locuiți imediat, pus în balanță cu posibila depreciere a leului față de valutele respective – puțin probabilă la momentul respectiv, în condițiile accesului României la UE – sau modificarea politicii Băncii Centrale a Elveției (sau Japoniei, dacă doriți), privind cursul de schimb... 

Este exact ca atunci când ești răcit: cumperi o folie de ibuprofen și iei o pastilă că să îți scadă febră și disconfortul. Desigur, dacă citești prospectul medicamentului, vezi că există acolo și posibile efecte adverse: greață, vărsături, diaree, amețeli etc. Ba chiar, în „unele cazuri, foarte rare”, posibilitatea unor afecțiuni care să îți pună viața în pericol. Totuși, câți dintre noi pun deoparte pastila respectivă și apelează la clasicele ceaiuri sau alte tratamente alternative, de frica efectelor adverse? Cu atât mai mult în cazul unui credit, unde vorbim doar de bani, nu de un pericol asupra vieții persoanei. 

Nu vreau să țin partea băncilor, evident că un efort de informare a clienților asupra riscurilor ar fi fost de dorit, atât etic cât și legal. Da, comisioanele managerilor băncilor au fost mai mari pentru că au putut vinde mai multe credite și au depășit bugetele alocate. Totuși, să spunem că băncile trebuie să plătească acum este o ipocrizie. Cu atât mai mult, cu cât băncile nu vor plăti.

Cei care vor plăti efectele legii conversiei la cursul istoric vor fi clienții actuali și viitori ai băncilor, prin dobânzi și comisioane mai mari decât ar fi cazul, și prin accesibilitatea mai redusă a creditelor. Băncile au început deja să „sufle în iaurt” și să întocmească contractele de credit astfel încât să elimine orice riscuri reale, potențiale dar și imaginare, care pot fi transformate în realitate de un Parlament discreționar – iar asta se traduce în credite mai puține, mai scumpe și eficiență mai mică a finanțării mediului privat. Plus sentimentul pe care îl vor avea cei care au luat credite în lei - și parțial în euro - că au „picat de proști” și locuiesc într-un apartament mai mic pentru că l-au ascultat pe Isărescu, ori au învățat prea mult economie cât să înțeleagă riscurile oricărei investiții...

Și o problemă practică – evident lăsată „în aer” de legiuitor, căci politicienii nu se încurcă cu astfel de lucruri „banale”... Care va fi rata dobânzii pe care trebuie să o „negocieze” cel care dorește conversia creditului, cu banca? Normal ar fi, în opinia mea, dobânda în lei de la data acordării creditului... Ceea ce ar însemna că împrumutații s-ar trezi că de fapt, prin efectul legii, vor avea de plătit mai mulți bani decât dacă nu convertesc creditul. Și dacă cele două părți, împrumutat și bancă nu se înțeleg, ce se întâmplă? Dacă se ajunge în justiție, legea devine – mai multe altele – inoperantă și în consecință, aberantă în spiritul ei.

Prea multe întrebări pentru o lege care ar vrea să rezolve niște probleme. Așadar, o lege proastă propusă și aprobată de oameni care nu doar că nu știau despe ce vorbesc, dar nici nu și-au dorit să înțeleagă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă e să ne luam după raționamentul acestui domn pur si simplu nu înțeleg de ce își fac băncile atâtea griji, ei oricum vor recupera banii luați cu japca de la romani, unguri, polonezi, croați, inventând alta japca cu girul autorităților binevoitoare. A încerca să inoculezi ideea că dobanda după conversie ar trebui să fie cea din perioada acordării creditului arată că tot articolul este o petarda. Dobanda va fi reglata de piață. Băncile pot să forțeze o dobândă mare e adevărat, doar că și clienții vor putea refinanța la dobânzile actuale iar faptul că soldul creditului va fi în lei la cursul de atunci cred că e un lucru bun. Prin urmare acest articol este o petarda aruncata pentru apărarea sistemului bancar ticălos si învrăjbirea oamenilor între ei.
    • Like 0
  • check icon
    Adevărata temă de discuție este alta, cred: de ce nu intră România în eurozonă? Sigur, o să-mi spuneți că nu au intrat nici Ungaria, nici Polonia, nici Cehia... Da, dar au intrat Estonia, Letonia și Lituania, a intrat Slovacia (Slovenia a intrat „din prima”, dar avea și motiv). Adică țări foste sovietice au putut și noi nu putem? De ce? Eurozona este o zonă puternică, pt o țară cu economie mică, slabă este tocmai ce trebuie. Păi mai toate prețurile din România sînt „în euro la cursul zilei”: prețurile mașinilor noi și s.h., cartela de telefonie mobilă, proprietățile, IT-ul etc. etc. Doar la mine la piață nu sînt prețurile în euro, în rest sînt peste tot, efectiv! Păi nu intră deoarece s-ar tăia multe surse speculative, schimbul valutar e sursă mare de speculă, doamnelor și domnilor. Cînd ai Banca Europeană care veghează cum e cu euro, hm... Da, o să-mi spuneți că, uite, Grecia era să o pățească. Deloc. Grecii nu au dorit să iasă din eurozonă. Or fi ei balcanici ori cum vreți să-i caracterizați, dar proști nu sînt: 65 % nu doreau să iasă din eurozonă, doreau să trăiască mai bine. Cred și eu, toată lumea vrea același lucru. ȘANSA GRECIEI A FOST TOCMAI EUROZONA, dacă – să admitem – ar fi ieșit și ar fi reintrodus drahma, era tragedie, monșer, tragedie mare.
    • Like 0
  • AdiM check icon
    Imi pare doar mie sau atitudinea fata de cei ce si-au permis sa comenteze pro sau contra "fără să înțeleagă cum s-au întâmplat lucrurile în realitate" e usor aroganta?
    • Like 0
    • @ AdiM
      check icon
      Nu e arogantă, e dirijată. Nu trebuie să pricepem ce s-a întîmplat atunci, știința dăunează grav sănătății, trebuie să facem scandal mediatic.
      • Like 0
  • check icon
    Caz concret. Desprins din realitate. Echivalentul sumei de 90 000 eur este imprumutata de 2 familii diferite, cu venituri mari, de aprox 2000 eur/familie, in toamna lui 2007. Una plateste rata la eur peste 7 %, alta sub 4 la CHF. Cel in euro are, dupa 8 ani de plata, sold de aprox 80 000 eur si inca 22 ani de platit. Cel in CHF are echivalentul a aprox 100 000 eur sold acum (prin devalorizare). Rata lunara i-a fost redusa celui in CHF in urma negocierilor cu banca. Prin conversie, imprumutatul in CHF ajunge acum, in 2016, la un sold de 50 000 eur (echivalent). Intr-o singura zi...Cum se simte cel cu creditul in euro si sold de 80 k fata de cel cu sold de 50K ? Discriminat e putin spus. Agresiv ar fi cuvantul mai potrivit. De aici si pana la miscari sociale violente nu-i decat un pas. Eu sunt cel cu creditul in euro...devalorizare euro de 30 % (2007-2016).
    • Like 0
    • @
      check icon
      S-a vorbit puțin despre secvența asta, deoarece – se pare – nu erau interese majore aici. Sigur că da, leul s-a devalorizat față de TOATE valutele de referință, nu numai față de CHF. Înainte de criză, aveam 3,5 lei la 1 euro, cîteva luni mai tîrziu 4,3 lei la același 1 euro. Azi avem 4,45–4,.5.
      • Like 0
    • @
      Am facut niste calcule. eu zic ca sunt corecte. Am lucrat cu urmatoarele cursuri: 15.10.2007: 3,3348 euro; 1,9875 chf; 15.10.2016: 4,5113 euro; 4,1519 chf;
      In 2007 persoana A a luat 90.000 euro; persoana B a luat 151.010 chf (90000*3,3348/1,9875); La 15.10.2016 persoana A sold 80.000 euro; persoana B 108.656 chf (100.000*4,5113/4,1519); Persoana A a rambursat 10.000 euro (11,11%); persoana B 42.354 chf (28,05%) Numai din aceasta diferenta la procente banuiesc ca creditul in CHF a fost acordat pe o perioada mult mai scurta cam 20 ani. Dupa conversie cel in CHF va avea sold in lei 215.954 transformat in euro 47.869 (215954/4,5113). Banuiesc ca dobanda de 7% este din 2007, iar cea de 4% din 2016. Doar daca a avut relatii speciale cu banca ar fi putut avea acea dobanda. Marja era de 4% in majoritatea cazurilor iar Libor3m undeva la 2,...% in 2007.
      • Like 0
    • @ Lucian Cheosea
      Ar mai putea fi o explicatie: amintiti ca domnul in chf a avut o micsorare de rata. Poate banca a fost intelegatoare si a facut conversia atunci, poate una partiala. Banca Transilvania la preluarea Volksbank a facut acest lucru. Banca transilvania, o banca care nu a acordat credite in CHF si a fost flexibila in relatiile cu clientii. In ochii mei au un punct.
      • Like 0
    • @ Lucian Cheosea
      check icon
      Da, caz si mai concret. Un al domn, credit CHF 2008, venit familie peste 3500 eur (da, e-u-ro!, director ). Sold 2016 echiv, 110 000 eur. OTP il invita la renegociere acum aprox 1 an, ata redusa la aprox 500 eur/luna, sold redus la 80k (conversie sold propusa de banca). Acum damseaza in ploaie de bucurie, va beneficia si de a doua reducere. 80 K /2=40 k.Spera el. Daca guvernul va face un efort de sustinere a celor ci credite, el trebuie transferat bancilor, sa analizeze caz cu caz, cum a facut OTP-ul fiecare dosar, nu sa reduca la reducere din sold pana raman unii cu case mandre si sold de gasoniera confort 1.
      • Like 0
    • @
      Nu o sa reduca la 40k. Undeva la 65k. Intrebare: creditul a fost de 110.000 euro?
      • Like 0
  • caz concret. Principal sold: 41788,72 chf; rata: principal 116,5 chf + 113,11 chf dobanda; curs: 1chf = 4,126 ron - inceput de octombrie In lei rata platita: 947,37 ron; Curs istoric: 1chf= 2 lei; Cat ar fi fost rata in lei calculata cu "dobânda în lei de la data acordării creditului" dupa conversie? Astept pe domnul Dragos Cabat sa raspunda.
    • Like 0
  • Am o nelamurire: cum ati ajuns la concluzia: "că împrumutații s-ar trezi că de fapt, prin efectul legii, vor avea de plătit mai mulți bani decât dacă nu convertesc creditul"? Oricum calculez imi iese rata mai mica. Un exemplu practic se poate?
    • Like 0
    • @ Lucian Cheosea
      Mircea S check icon
      in nicun caz cu cursul mediu si dobanda medie. calculul se face lunar si la sfarsit se aduna lunile. Puteti folosi simulatorul de pe conso.ro pt gasi principalul lunii respective.
      • Like 0
    • @ Mircea S
      caz concret.
      Principal sold: 41788,72 chf
      rata: principal 116,5 chf + 113,11 chf
      curs: 1chf = 4,126 ron - inceput de octombrie
      In lei rata platita: 947,37 ron
      Curs istoric: 1chf= 2 lei
      Cat este rata in lei calculata cu "dobânda în lei de la data acordării creditului" dupa conversie?
      Astept pe domnul Dragos Cabat sa raspunda.
      • Like 0
    • @ Lucian Cheosea
      Mircea S check icon
      Se referea la calcul istoric. Practic sa il trateze ca si cum ar fi fost un credit in lei DE LA DATA ACORDARII in 2006. Adica sa scoata fix periada de profitabilitate a a francului :) Atunci nu mai e ok va zic sigur. Cel in lei are in plus vreo 16 mii de ron la suma totala.
      • Like 0
    • @ Mircea S
      Nu. Citez:Care va fi rata dobânzii pe care trebuie să o „negocieze” cel care dorește conversia creditului, cu banca?
      • Like 0
  • Conversia-creditelor-in-franci-elvetieni-pe-intelesul-tuturor după Dragoș Cabat: ăia mari au făcut ce-au vrut cu ăia mici. Aia mari nu vor plăti, chiar dacă ce au făcut e ilegal. Vor plăti ăia mici. Live with it, ne spune Dragoș Cabat, dac-ați fost proști, ce să vă fac?
    • Like 0
    • @ Diana Daniela
      raimond check icon
      Tot ii dati inainte cu acest "ilegal". Daca era ceva ilegal, se rezolva in justitie, nu cu o lege.
      • Like 0
    • @ raimond
      Eu? Eu numai îl citam pe autor, erau niște ghilimele acolo, nu știu dacă ați observat.
      • Like 0
    • @ Diana Daniela
      raimond check icon
      Nu sunt ghilimele imi pare rau. De fapt numai eu am pus cuvantul ilegal intre ghilimele. Pe aceasta pagina sunt 6 cuvinte care contin "ilegal", dintre care 4 sunt ale dv. si doua ale mele in postarea de mai sus. Ce ti-e si cu tehnica asta moderna! Imediat ii prinzi pe faptasi...
      • Like 1
    • @ raimond
      "Nu vreau să țin partea băncilor, evident că un efort de informare a clienților asupra riscurilor ar fi fost de dorit, atât etic cât și legal. Da, comisioanele managerilor băncilor au fost mai mari pentru că au putut vinde mai multe credite și au depășit bugetele alocate. Totuși, să spunem că băncile trebuie să plătească acum este o ipocrizie. Cu atât mai mult, cu cât băncile nu vor plăti."

      Deci nenea ăsta care a semnat articolul zice că băncile nu au informat clienții asupra riscurilor, ceea ce ar fi fost legal, deci faptul că nu i-au informat a fost ilegal, dar totuși este o ipocrizie să spunem că băncile trebuie să plătească. Asică nenea ne spune că în România cine face ilegalități nu trebuie să plătească. Mă rog, cineva mare, că dacă e un neica nimeni, un amărît, plătește cu vîrf și îndesat.

      • Like 0
    • @ raimond
      "Ce ti-e si cu tehnica asta moderna! Imediat ii prinzi pe faptasi..."
      Păcat că tehnica modernă nu ne învață și să ÎNȚELEGEM ce citim.
      • Like 0
    • @ Diana Daniela
      raimond check icon
      Aveti perfecta dreptate. E greu sa intelegi. Mai ales distinctia dintre "legal" si "ilegal". Hai sa cititm din nou: "un efort de informare a clienților asupra riscurilor ar fi fost de dorit, atât etic cât și legal". Adica ar fi fost de dorit sa se stipuleze prin lege gradul de informare, ca sa nu mai vorbim numai vorbe ("etic"). Si daca legea nu exista, ghinion. Dar parerea mea ca legea exista, e despre contracte si semnarea lor. Informari de genul "Vezi ca daca ei credit in franci si sare francul, ai pus-o. Mai gandeste-te!" poti sa le obtii de oriunde, nu trebuie sa-ti zica un functionar de la banca neaparat.
      • Like 1
    • @ raimond
      Ești pe dinafară. Conform legii, banca trebuie să informeze clientul asupra riscurilor creditelor pe care le ia. De exemplu, băncile știau că francul elvețian e la un minim istoric și că este ținut artificial la acel minim, existînd un risc foarte mare să crească vertiginos, dar nu au spus. Nu era în favoarea lor să o facă. Adică au încălcat legea. Nu mai vorbim de etică. Au încălcat-o și cu clauze abuzive, da' trebuie să le luăm apărarea!
      Si chiar dacă n-ar fi o lege, să zicem, experiența asta cu francii elvețieni și băncile n-ar trebui șă ne învețe ceva? Dacă mori în spital că ți-a greșit un medic operația și nu există lege care să spună că trebuie tras la răspundere, ghinion, ce să-i faci, asta e, ai murit ca prostu'! Adică Doamne ferește să învățăm ceva din asta și să facem legi și instituții care să ne apare! Ce ne rămine să facem? Să zicem că a fost vina mortului că atunci cînd s-a dus la doctor nu a învățat în profunzile cum stă treaba cu funcționarea corpului uman, adică putea să-nvețe și el cît doctoru', ce dracu! Găsesc discuția cu dumnevoastră inutilă, așa că mă opresc aici.
      • Like 0
  • Lucian Cheosea: "Un raspuns la incapacitatea instituțiilor statului de protejare a individului în caz de abuz sau de o situație imprevizibilă nefericită".
    O gîndire de om normal care vrea să trăiască într-un stat normal, adică într-un stat care șă-și apere cetățenii.

    Dragoș Cabat: "Nu vreau să țin partea băncilor, evident că un efort de informare a clienților asupra riscurilor ar fi fost de dorit, atât etic cât și legal. (...)Totuși, să spunem că băncile trebuie să plătească acum este o ipocrizie. Cu atât mai mult, cu cât băncile nu vor plăti."
    Distinse domnule Cabat, nu vreți să țineți partea băncilor, dar o țineți. Adică a fost ilegal ca băncile să nu-și informeze clienții asupra rscurilor creditelor imobiliare în franci elvețieni, dar nu ele trebuie să plătească. Deci ilegalitatea e normală, cei care fac ilegalități nu trebuie să plătească, doar trăim în România, nu? Atunci cine trebuie să plătească? Cetățeanul, evident. E vina lui că n-a știut să se apere, nu a Băncii Naționale, în fine, nu a statului că n-a vrut să-l apere și l-a lăsat de izbeliște. Uitați-vă puțin mai sus la comentariul domnului Cheosea și o să vedeți de ce gîndiți aberant.
    • Like 0
    • @ Diana Daniela
      raimond check icon
      Ajungeti la concluzii din nimic. Bancile au informat clientii. Sunt convins de asta 100%. Dar "clientii" nu voiai sa auda. Un singur lucru ii interesa: cati bani pot lua. Maximum. Si banca le zicea. Perioada aia despre care se tot face referire, cu pragul de indatorare de 30% inca e parfum. Sa vezi cum era la 70% si mai tarziu 100%. Eu zic ca am avut noroc ca a venit criza asa repede...
      • Like 0
    • @ raimond
      Știu cîteva persoane care au făcut credite în franci elveținei și n-au fost informate de nimic. Ca să nu mai zicem de cîte procese au fost în instanță pentru contracte cu clauze abuzive. Merită să ai încredere în bănci, cum să nu!
      • Like 0
    • @ Diana Daniela
      raimond check icon
      Eu ma duc la banca, discut cu un ofiter de credite: "Domnule, astea-s veniturile mele si ale sotiei. Cat imi puteti da?" "Pai maximum va pot da atat, e un credit in franci pe 25 de ani". "Dati-mi!". Asta e discutia dintre banca si clientul "neinformat".Lipsa de cultura (economica). Lipsa de educatie (economica). Lipsa de simt al pericolului. Cine a zis ca trebuie sa ai incredere in banci? Si mai e un aspect. Se tot clameaza ca nu s-a stiut de riscul valutar (asta e "neinformarea" practic). Bun, dar dupa prima rata, a doua, a treia, cand ai inceput sa faci treispe-paispe pe la toate casele de schimb valutar si sa urmaresti toate ratele de schimb de la fiecare banca posibila, doar-doar prinzi un schimb cu 2 bani mai avantajos... Nici atunci nu ti-ai dat seama? Ca ai fi avut suficient timp sa umbli dupa o refinantare. Eu am un prieten care a facut un credit in lei, si dupa numai un an a gasit o refinantare si a trecut la un credit in euro. O fi fost neinformat la momentul contractarii creditului, dar dupa aia, dupa ce l-a ars la buzunar luna de luna, s-a informat 200%. Are si acum creditul in euro. Mi-a spus ca e mai avantajos cat timp euro nu trece de 5 lei, si-l cred. Ca e super informat omul. Si acum se naste o intrebare: Daca leul cade si euro trece de 5 lei, ce trebuie sa faca omul meu? Sa iasa in strada sa strige ca vrea conversie la curs istoric?
      • Like 0
    • @ raimond
      Ce nu înțelegi mata e că clientul unei bănci nu trebuie să fie singur în relația sau în lupta, depinde cum o iei, cu banca. Majoritatea oamenilor nu au mijloace să se auto-ajute: n-au fost la școală, nu știu să se informeze, nu au avut timp să-și dezvolte spiritul critic. Majoritatea oamenilor nu sînt genii, nu au nu știu cît timp la dispoziție să învețe, nu au bani ca să plătrască pe cineva să le explice. Prin urmare, trebuie șă existe mecanisme create de stat prin care oamenii obișnuiți, adică 99,9% din cetățeni, să fie apărați. Că de-asta trăim într-un stat și nu în vestul sălbatic. Nu sîntem singuri pe lume! Ori dacă credeți că așa e, sîntem singuri pe lume, statul nu trebuie șă creeze instituții și mecanisme de apărare a cetățeanului, înseamnă că dacă vă sparge cineva casa nu trebuie să mergeți la poliți, vă descurcați pe cont propriu, adică luați bîta și îi dați în cap. Dacă cine v-a spart casa e mai puternic/jmeker ca dumneavoastră, nu-i mai spargeți nimic, că altfel v-o mai luați încă o dată pe coajă.
      • Like 0
    • @ Diana Daniela
      raimond check icon
      Drame personale, au fost si vor mai fi, multe. Dar un stat protectionist la nivelul la care vreti dv. este (si a fost!) un stat comunist. Eu prefer la orice ora "vestul salbatic" (hai sa fim seriosi). Ca cu comunistii m-am lamurit pe propria piele, timp de 20 de ani, si inca 26 dupa, adica post-comunisti. Chiar imi place tripla cacofonie: ca cu comunistii. Atata merita.
      • Like 1
    • @ raimond
      Nu, un stat protecționist cum îl vreau eu este un stat normal, un stat de drept, un stat democratic. In democrații nu ești pe cont propriu, există statul care să te protejeze. Dramele personale ale unui număr mare de oameni sînt relevante pentru un stat democratic. Dacă nu mă credeți, ia mai trăiți și dumneavoastră puțin prin vest, să vedeți cum e. Eu am trăit. Din cîte știu, acolo nu e comunism. Si nici măcar într-un stat minimalist cum e cel american cetățeanul nu e singur în fața tuturor. Că dacă ar fi, unul care se îmbolnăvește nu s-ar mai duce la medic, s-ar trata acasă, unul care e jefuit nu s-ar mai duce la poliție, și-ar recupera bunurile pe cont propriu etc etc. De altfel, faptul că din punctul dumneavoastră de vedere un stat în care există instituții dotate cu mecanisme de apărare a cetățeanului de abuzuri se numește comunist, spune totul. Cum spuneam, discuția nu mai are rost.
      • Like 0
    • @ Diana Daniela
      Mircea S check icon
      Pai scria cineva un comentariu mai demult "In 2008 oamenii voiau șă-și cumpere apartamente în orice condiții fiindcă prețul apartamentelor crescuse foarte mult după intrarea în UE și "specialiștii" de la televizor ziceau că o să crească și mai mult, că la noi sînt condiții speciale care o să facă să nu scadă prețul apartamentelor, cum s-a întîmplat și în Ungaria, de exemplu, la o anumită perioadă după intrarea în UE. Oamenii erau disperați. In România să nu ai un apartament al tău unde să stai înseamnă moarte sigură" .Sincer, putea sa va spuna ala de la banca orice ca tot aia era. Pe de alta parte sunt curios cat o sa dureze pana identificati adevaratii vinovati. Nu cumva era unul pe la tv care zicea ca o sa cumparam casele americanilor si ca la noi nu va fi criza? Si da sunt de acord sa fie ajutati cei cu CHF dar printr-o lege corecta si strict sociala. Sau prin efort colectiv al societatii (gen taxa 0.5% pt asta ) dar chestii din astea romanii nu au. Nu prostia asta de lege neaplicabila. Cat despre partea cu traitul in vest ... Probabil ati trait dar sigur nu ati luat credit de acolo
      • Like 1
  • george check icon
    Am mai scris si la alte articole.Nu e suficient ca noi, unii, stim despre ce este vorba.Cultura creditului de masa lipseste.Decenii de lipsuri, pentru unii, dorinte mai mari decat posibilitatile pentru altii, exacerbarea simtului proprietatii, dar mai ales lipsa culturii economico-financiare, au dus la aceste consecinte.
    Iar statul, care nu e parte in contract, mai mult strica decat drege.
    • Like 0
  • raimond check icon
    Informatii proaspete: 45 credite in CHF de peste UN MILION de CHF, 201 credite intre 500.000 si UN MILION de CHF. Deci, saracii... Mie mi-e clar.
    • Like 0
    • @ raimond
      250 din 80.000 inseamna 0,003125%. Ce descoperire.
      • Like 0
    • @ Lucian Cheosea
      raimond check icon
      Sigur? Daca e vorba de BANI, mi-e ca ajungem la 4-5% lejer. Sau mai mult? Cine stie! Oricum nu ma mir ca parlamentul sa dea o lege chiar pentru mai putin de 45 de persoane... Si pragul de 200.000 CHF mi s-a parut mult. Dar fara prag e mult mai bine...
      • Like 0
    • @ raimond
      Ajungi la 20%. Iti sustin opinia. Eu am vorbit intotdeauna de oamenii normali. Eu ii estimasem la 99,98%. Se pare ca am cam nimerit-o. :)
      • Like 1
    • @ Lucian Cheosea
      raimond check icon
      Da. Eu as vrea sa stiu procentul celor cu pana in 100.000CHF. Dar probabil ca e peste 99% oricum, chiar daca nu 99.98 :)
      • Like 1


Îți recomandăm

Andreas Samuelsson

Andreas Samuelsson a plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă.

Citește mai mult

Cristina Țopescu

Scriu aceste rânduri pentru că tristețea însinguratei morți a Cristinei s-a amestecat cu furia. La zisa televiziune au apărut șefi și trepăduși care au „mărturisit” despre ce bună era Cristina. Și cât sunt de afectați de dispariția ei... Chiar și după 30 de ani de gazetărie trebuie să mai învăț că fățărnicia nu are niciodată margini.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ciprian Aber

În urmă cu trei ani, Ciprian Aber se afla la o partidă de pescuit cu un prieten de-al său, apicultor, care îi tot povestea despre creșterea albinelor. Și-a dat seama că îi făcea plăcere discuția, iar curiozitatea îl tot îmboldea să pună întrebări. La un moment dat, prietenul său i-a spus: „Auzi, nu vrei să îți fac eu cadou doi stupi de albine? Îi duci la tine la țară și ai grijă de ei...” (Foto: Arhivă personală)

Citește mai mult

companie - IMM - Foto Guliver/Getty Images

În bugetul pe anul 2020, guvernul Orban trebuie să susțină antreprenoriatul românesc mai mult decât au făcut-o guvernele PSD, solicită Asociația Consultanților pentru Programe Antreprenoriale. Foto Guliver/Getty Images

Citește mai mult