Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Copiii chinuiți de părinți ultracompetitivi și de „doamne” ambițioase: „De ce avem din ce în ce mai mulți copii cu anxietăți, cu deficit de atenție, cu hiperactivitate, cu gastrite?”

Anxietate școlară

Foto: Guliver/Getty Images

Reflexul multor părinți și profesori este să îi încarce pe copii cu cât mai multe informații și activități. „Am văzut mulți părinți dispuși să sacrifice ore în trafic. Reflexul tuturor părinților, nu numai din România, e de a-și duce copilul la cât mai multe activități. După școală,înainte de școală, meditații”, spune Oana Moraru, consultant educațional și fondatoarea școlii private Helikon.

Invitată în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, aceasta a spus că părinții obțin astfel iluzia că au făcut tot ce au putut pentru viitorul copiilor lor. 

„Frica asta că nu știm ce aduce viitorul creează o psihoză generală de genul „hai să-i dau cât mai multe acum, că se va alege ceva pentru traseul lui școla””, continuă ea. Însă nu de programe încărcate au nevoie copiii.

„Până la 12 ani, timpul liber al copilului, statul degeaba, trebuie să fie cel puțin egal cu timpul dirijat de adult. Anii copilăriei trebuie să fie anii întâlnirii cu sine. Ce ne face pe noi toți să reușim în viață, CV-ul, experiențele externe? Da. Dar cine menține linia de echilibru și ghidajul între alegeri corecte? Vocea interioară, care se devoltă în copilărie, în etapa condiționărilor fundamentale. Cine sunt eu? Cum mă simt eu acum? Ce reacție are cutărescu și eu o internalizez?

Când ai o zi încărcată nu mai ai timp să te gândești la tine, dar noi am avut mult mai multe momente în care să ne luăm în posesie. Mă uit la geneația de astăzi, mult mai inteligentă, sclipitoare, mult mai dezvoltată conceptual. De ce avem din ce în ce mai mulți copii cu anxietăți? E statistic, 1 din 5 copii la nivel european, în America și mai mult.

De ce avem atâția copii cu deficit de atenție, cu hiperactivitate? De ce avem copii deja care au gastrite de la 6-7 ani, astea-s boli ale stresului și pe termen lung. De ce? Fricile noastre și teama noastră că dacă nu investim în ei programe, exerciții, experiențe, fricile astea se transmit mai mult decât experiența în sine, oricât de benefică ar fi ea.

Se prognozează despre generația asta că va fi cea mai anxioasă generație de adulți, cea mai deconectată de la autocunoaștere și cea mai însingurată. În mod ciudat, deși suntem în era tehnologiilor, deși suntem tot mai conectați unul la celălalt, nu neapărat suntem în armonie unul cu celălalt”, crede Oana Moraru. 

Emisiunea „În fața ta” este difuzată la Digi24 sâmbăta și duminica, de la ora 14:05.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred că doamna are dreptate în ceea ce privește supraîncărcarea copiilor. Și nu este vorba numai de frica părinților pentru viitorul copiilor ci, de multe ori, și de modă și mândria părinților. Ați putea să-mi explicați de ce un copil inteligent, dintr-un liceu de elită face pregătire la toate materiile, chiar și la fizică și matematică deși este într-o secție umanistă? Doar pentru note, cu care să se mândrească părintele, sau pentru că la facultăți se intră pe bază de dosar (cu note mari). Puteți să-mi explicați de ce atunci când aleg școala și clasa pentru un copil părinții se interesează de notele elevilor din respectiva clasă pe la diverse concursuri și nu dacă doamna învățătoare este empatică, dacă nu supraîncarcă elevii, dacă țipă sau nu la copii, dacă elevii își iubesc sau nu învățătoarea. Ați auzit de părinți care cer învățătoarei să le dea copiilor mai mult de lucru acasă pentru că le rămâne copiilor timp liber și trebuie ocupat? Eu da. În ceea ce privește cursurile de parenting, chiar că ar fi nevoie pentru toate categoriile sociale și nu pentru cine știe ce idei înalte ci chiar pentru lucruri elementare. Gândiți-vă câți copii din toate categoriile sociale sunt la ora 22 cu părinții la cumpărături sau la mall, deși a doua zi cei mici merg la grădiniță sau la școală? Nu e normal ca acești copii, care nu se mai odihnesc destul, să fie a doua zi nervoși, agitați, să nu se poată concentra? Văd că s-a ajuns cu discuțiile și la vaccinări. Eu nu sunt împortiva vaccinului dar aș dori ca, dacă mi se dă un prospect de câteva pagini pentru un antinevralgic, să primesc prospect și atunci când sunt vaccinată sau când copilul sau nepotul meu este vaccinat. Și aș dori să știu și de ce în diferite țări copiii primesc același vaccin la vârste diferite. Câte țări vaccinează copiii cu trei vaccinuri când aceștia abia s-au născut și nu au avut timp să se adapteze nici măcar la viața lor cea nouă?
    • Like 2
    • @ Stroe Adriana
      Stați liniștită, întrebările despre vaccinare pot fi doar retorice în „Republica”, deoarece acesta este un subiect tabu aici.
      • Like 0
    • @ Stroe Adriana
      Ana check icon
      As putea incerca eu un raspuns:

      1. Copilul ala inteligent de la uman din liceul de elita face meditatii la matematica si fizica pentru că nu știe ce sa mai faca in timpul liber.
      El a intrat oricum cu nota mare la matematică, cunostintele necesare ptr matematica de uman ar trebui sa le aiba.
      In primele doua clase de liceu, la uman sunt cate 2 ore lejere de mate si fizica, iar din clasa a 11 a toate disciplinele reale sunt reunite în "Stiinte" -1h pe saptamana.
      La dosarul de facultate, ii trebuie media de la BAC, cu excepția admiterii la Harvard sau MIT unde iti trebuie si o medie f.buna in liceu.

      2. Concursurile din scoala primara sunt moarte si îngropate de cel putin 4 ani, cu exceptii nesemnificative. Poate ne spuneți cum se cheamă concursurile buclucase,

      3. O, da, am auzit efectiv cum parintii cereau teme la limita suportabilului. Din fericire, doamna învățătoare mai întâi, iar apoi profesorii de mate si romana nu le includeau pe lista celor obligatorii. Poate am fost un caz norocos. Veneau si cu culegeri luate din alte scoli, sa le faca si copiii nostri. Dar, calitatea temei este mai importanta decat cantitatea.

      4. La vaccinuri, cred ca cel BCG se face la nastere cam peste tot unde sunt probleme, adica incidenta mare de cazuri de tuberculoza. Romania este in topul nasol.
      Despre prima doză antiHepB, nu stiu de ce se administrează imediat, ce stiu de pe statisticile UE e ca si celelalte țări au acest vaccin din luna 2, în luni succesive. La noi, e cu o pauza de o luna, cred.
      E posibil ca administrarea acestui vaccin tot in maternitate sa aiba legatura tot cu faptul că noi suntem cap de tabel la cazuri.
      Al treilea vaccin administrat la nastere in Ro - nu stiu care este sau daca este. As înclina spre cele 2 de mai sus.
      Am văzut că alte tari au si anti Rotavirus in primele luni.
      • Like 2
    • @ Horia Pelle
      Fix la acest articol, un pic mai jos, am purtat cu dvs. o discutie despre vaccinare. De unde si pana unde e asta subiect tabu?
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Pentru că eu personal și mulți alții care nu erau 100% pro vaccinare, am fost cenzurați cu nesimțire pe „Republica”, la mai multe articole pe această temă! Postai, îți apărea postarea, după care îți dispărea.
      Cel mai cenzurat articol a fost ăsta: https://republica.ro/antivaccinistii-conjuratia-ignorantilor-sau-barbatul-care-s-a-stropit-cu-suc-de-lamaie-pe-fata-ca-sa-devina
      Lămurit?
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Si totusi la acel articol vad peste 100 de comentarii, si pro si contra vaccinarii. Subiect tabu ar insemna sa nu se abordeze subiectul, dar vad ca se abordeaza. Daca au cenzurat comentarii care nu contin injurii, sau comentarii care nu se repetau de mai multe ori, intr-adevar nu e corect. Acum insa vad ca nu cenzureaza nimeni nimic.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Rea-hea-hea-lly...?
      Și atunci de ce cu userul asociat doar adresei de e-mail îmi apar comentariile doar peste două–trei zile, asta dacă binevoiesc să apară?
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Asta se intampla cu orice utilizator, si cu mine se intampla la fel la inceput. Exista o perioada in care comentariile sunt verificate cred, inainte sa fie postate. Dupa un timp (cateva zile, o saptamana, s-ar putea sa depinda si de numarul de comentarii) vor aparea imediat.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Ei, la mine, după postările la articolul respectiv, a fost invers: dacă înainte îmi apăreau imediat comentariile, acum nu îmi mai apar imediat (asta dacă apar, că s-ar putea să nici nu-mi apară). Și au trecut doi ani de zile de atunci...
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Dar nu v-a fost blocat contul definitiv? Mie de exemplu cand aveam cont facut doar cu e-mail (fara fb) mi se bloca complet contul cand mai existau probleme cu serverul republicii si astfel trebuia periodic sa-mi refac practic contul aici pe site. Problema a disparut in momentul in care am inceput sa intru cu contul de facebook. Oricum, bizara situatie, poate ar trebui sa vorbiti cu cineva care se ocupa de administratia site-ului.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Păi, exact de asta nu mai postez cu contul asociat adresei de e-mail, ci cu contul de Facebook. Acum îmi apar și mie instant comentariile.
      • Like 0
  • Este o abordare corecta a ceea ce se intampla cu multi copii.....si totusi din experienta mea de mama si acum bunica......constat ca doar parintii care au posibilitati materiale isi pot permite sa-si inscrie copilul la mai multe activitati...si asta in cazul in care ai unul sau doi copii.Toate activitatile sunt costisitoare...incepand cu sportul , dansul , invatat o limba straina...facand pregatiri suplimentare pentru scoala......daca ai mai mult de doi copii lucrurile se complica......
    • Like 0
  • Teodora check icon
    Gastrita la 6 ani, hiperactivitatea, deficitul de atenție sunt toate consecințele stresului provocat de școală și ambițiile parintilor? Exclusiv? Alimentația, atmosfera tensionata în familie, lipsa activității fizice au aceleași efecte. Doamna Moraru vorbește aici doar de copiii care au părinți potenți financiar și care cheltuiesc mult sa îi duca la atâtea activități. Dar sunt și copiii săraci hiperactivi, anxioși, au deficit de atenție. Ei nu merg decât la scoala, iar părinții lor nu au mari ambiții, eventual sa termine 10 clase. De ei scăpăm ușor, spunem ca sunt prosti și nu mai scormonim după cauze de-astea nobile.
    • Like 0
  • Ana check icon
    Am niste observatii pe care dumneavoastra, in calitate de ziarist, le puteti verifica:
    1. Am inteles ca doamna M a " agatat" invatatori/profesori dintr-o altă scoala particulara, din zona Unirii, acesta fiind si motivul pentru care nu este susținută in acest moment de prea multi reprezentanți ai școlilor private din Bucuresti.
    2. Poate aflati, ca jurnalist, cum i-a ajuns copilul fix in clasa speciala a liceului in care a intrat.
    Ca tot ii ceartă pe parinti ca se agita si îmbolnăvesc saracii copilași ca sa ii aduca fix in astfel de clase speciale. Sau poate doar in acest caz o fi vreo coincidenta.
    3. Ok, am inteles ideea ca scolile de stat sunt de ...., ca profesorii lor sunt cele mai urâte ființe, cu câteva excepții, ca olimpicii si cei cu rezultate bune dau in boli care mai de care mai urâte din cauza stresului generat de parintii foarte ambițioși.
    Dar, nu foarte multi isi permit 600 euro /luna plus masa plus transport plus.... pentru a beneficia de cea mai minunata scoala din tara, cu 15-20 de copii in clasa(!). Ajungi pe la 7000-8000 euro/ an, fara taberele sau atelierele de vacanta. Si asta in primul an de funcționare pentru că, de obicei, in urmatorii ani, taxele cresc permanent.
    Dacă veți verifica rezultatele la Evaluare Națională 2007-2019 ptr vechea scoala din C, veti constata ca acestea sunt mai degrabă slabe, in conditii de subiecte mediocre. Si ca apare si aici discrepanța medie gimnaziu-medie evaluare.
    Deși acum nu mai sunt publice, cred ca in calitate de ziarist veti putea obține o situație.
    Cui se adresează, de fapt, doamna?
    Si cum vrea sa schimbe educatia romaneasca printr-o scoala mai degeaba scumpa intr-o tara saraca, cu mari probleme in scolile de la periferiile orașelor și rural?

    • Like 4
  • Din ce in ce mai multi copii vin la scoala, la varsta de 6 ani, cu anxietati, deficit de atentie, hiperactivitate, gastrite si alte boli dobandite in familie. Este foarte dificil pentru cadrul didactic ca sa-si desfasoare activitatea cu astfel de elevi. Cred ca este necesara o educatie parentala riguroasa pentru cresterea si educarea copilului pana la 6 ani.
    • Like 0
    • @ Emilia Lia Popoiu
      De unde ați scos că afecțiunile pomenite sunt dobândite în familie, ca urmare a „lipsei de educație parentală”? Credeți că dacă un copil are o problemă/afecțiune dobândită cumva, aceasta va dispărea dacă se aplică „o educație parentală riguroasă”? Apropo, n-ați pomenit nimic de rigurozitate în modul de exercitare a profesiei de educatoare... Sunteți cadru didactic, nu? Și ați ajuns la părerea că părinții sunt de vină, nu? Ce ușor este să dai vina pe alții...
      • Like 0
    • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Nu inteleg de ce ati postat aceeasi intrebare de doua ori, dar aceleasi intrebari ca ma jos se aplica si aici.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Din greșeală, suprafața mică a ecranului de telefon îmi joacă uneori feste.
      • Like 0
  • Interesant!
    După părerea mea, „deficitul de atenție” și anxietatea sunt legate de incidența autismului (această ipoteză e corelată și cu incidențele din UE vs. SUA, pomenite în articol). Deci, acolo cred că trebuie „săpat” pentru explicații.

    Ca observație, în SUA nici nu-i stresează la școală, dar au dublu incidență la anxietate, exact ca la autism!

    Părerea mea este deci că cei cu deficit de atenție și cu anxietate sunt cei ușor autiști, cu șanse de integrare în viața normală.

    PS: de ce a crescut incidența autismului, asta ar fi dezbaterea interesantă! Din păcate, subiectul e unul tabu în „Republica”, deoarece se ajunge la vaccinare, iar „Republicii” i se pare corect politic să ne vaccinăm cu toții, obligatoriu...
    • Like 2
    • @ Horia Pelle
      Nu e vorba de corectitudine politica ci de siguranta populatiei. Dvs. puteti sa porniti ce discutie doriti.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Întrebare retorică: epidemia de autism nu ține și ea de siguranța populației?
      Ei, și atunci de ce nu este preocupată „Republica” de această epidemie reală, dar moare de grija celor nevaccinați?
      Stați liniștit, e doar o altă întrebare retorică....
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Care epidemie de autism? Cat la suta din populatie sufera de asa ceva?
      E vorba si de cei nevaccinati si de cei vaccinati. Cand unii se cred mai smecheri si refuza sa se vaccineze ii pun in pericol si pe ceilalti.
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Epidemia de autism la generația tânără, la aia mă refer. În SUA, incidența era acum câțiva ani de 1:59 (https://www.autismspeaks.org/science-news/cdc-increases-estimate-autisms-prevalence-15-percent-1-59-children), dar de atunci a mai crescut. Și asta nu-i include și pe cei afectați doar cu elemente ușoare din spectrul autist...

      Cum îi pun în pericol nevaccinații pe cei vaccinați, mă rog frumos? Eu știam că cei vaccinați sunt protejați. Dacă nu-i așa, atunci înseamnă că vaccinurile nici măcar nu te protejează!
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Parerist check icon
      Cei ne vaccinați ii pun în pericol pe cei care nu pot fi vaccinați (prea mici de exemplu) sau pe cei cu probleme de imunitate, nu pe aia vaccinatii. Gen ii pasează boala fratelui nou născut. Iar o boala pe care un copil sănătos de 5 ani nici n-o simte poate sa-l omoare pe altul mai fragil și de 5 saptamani.
      Dacă tot credem în conspirațiile halatelor albe, îți zic și eu una: autismul asta (98 cazuri din 100, nu toate) e o boala fictiva inventata de halate albe. Cum un copil e mai neastâmpărat sau obraznic gata are nu știu ce sindrom și pompam medicamente în el. Medicamente fără efect pentru boli imaginare.
      Lansam și o șopârlă că-i cauzata de vaccin, prostimea analfabeta se sperie, noi negam exagerat ca sa-i speriem și mai tare, și în loc sa vindem doze de vaccin de câțiva dolari de câteva ori în viata vindem tratamente de mii de dolari uneori toată viata.
      Ia calculează cât costa o zi de spitalizare comparat cu o doza de vaccin, sau tratamentul unei boli gen hepatita b cu prețul vaccinului și vezi unde-i profitul.
      • Like 2
    • @ Horia Pelle
      Circa 17 la mie e departe de a fi o epidemie. Vaccinurile s-au folosit cu mult inainte sa se fi pus problema autismului. Intrebati-va de ce a fost nevoie de vaccinuri de la bun inceput. Desi v-a cam spus @Parerist deja.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      O-ho-hooo, ce mi-ați mai ridicat mingea la fileu: dacă 1:59 nu-i o epidemie, atunci de ce 1:100'000 este numită „epidemie de rujeolă”?
      • Like 0
    • @ Parerist
      • Like 0
    • @ Parerist
      V-ați ales bine pseudonimul „Părerist”!
      Mă mir că n-ați avut ocazia să vedeți până acum copii autiști. Eu locuiesc chiar lângă un centru de recuperare pentru acești copii, și credeți-mă, autismul chiar există și este ceva înfiorător, mult mai înfiorător decât lipsa vederii, auzului sau a unor membre! Majoritatea acestor oameni afectați neurologic nu se vor putea descurca singuri în viitor și vor fi o povară pentru părinți, apoi pentru societate. Mai informați-vă...
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Depinde la ce populatie ne raportam si cat de repede se extinde. Daca am un cartier de oras in care in decurs de o saptamana populatia bolnava creste de la 0 la 85% atunci da, e epidemie. Daca vorbim de o tara intreaga in care am 17 la mie bolnavi, rata care ramane constanta sau creste foarte putin in decursul a niste ani atunci nu, nu e epidemie. In plus epidemiile se refera strict la boli infectioase, a vorbi de o epidemie de autism e un nonsens macar din acest punct de vedere.
      • Like 2
    • @ Horia Pelle
      N-a negat nimeni existenta autismului. Sunt insa mai multe lucruri care pot fi discutate aici - nu cumva in aceasta crestere a diagnosticului pe spectru e datorata faptului ca in sfarsit, diagnosticam si tratam corect o boala care nu exista in perceptia publica, cel putin romaneasca, pana de curand?

      La fel, spun unii, sunt exagerate statisticile legate de depresie si anxietate. Pe vremea mea, va spune cineva, cu a cincea bere in mana, nu exista, domne', asa ceva...

      Ba bine ca existau dintotdeauna, numai ca nu le numeam asa - le numeam melancolie, lene... patima betiei... De cate ori nu am auzit despre o persoana ca 'I-a murit copilul/a saracit/l-a lasat nevasta, si a dat in patima betiei'? Asta se numeste comportament depresiv in care bolnavul incearca sa se trateze singur. Numai ca nu il numim asa.

      Tulburarile de spectru autist exista si ele de cand lumea, nu au aparut subit acum 100 de ani. Numai ca atunci nu se vorbea de spectru autist, era vorba despre un copil 'incet', 'moale', sau, dimpotriva, despre un copil 'rau', 'nebun'.

      Insa autismul precede vaccinarea. Legatura falacioasa intre vaccinare si autism a aparut din cauza unui studiu complet discreditat, si intr-o perioada in care medicina a inceput sa inteleaga mai bine tulburarile de spectru autist, si boala a fost din ce in ce mai mediatizata.
      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      În primul rând, așa-zisul „Părerist” de mai sus neagă existența autismului.

      În al doilea rând, eu nu am văzut copii autiști în România sau în alte țări până în 2004+. Dvs. ați văzut? Nu cred! Până atunci, incidența era de 1 la 10'000. Ea a început să crească vertiginos după ce au apărut vaccinurile plurivalente și s-a extins mereu schema de vaccinare. Ca să vezi – ce coincidență!

      În al treilea rând, nu aveți dovezi științifice că autismul precede vaccinarea.

      În al patrulea rând, dacă „diagnosticam si tratam corect o boala” se referă la etichetele lipite/dezlipite/relipite în altă parte de DSM, respectiv la dresajele jalnice de tip ABA și medicațiile experimentale cu potențiale efecte secundare catastrofale, atunci înseamnă că dvs. apreciați și metoda luării de sânge practicată de medici acum 200 de ani ca fiind una de diagnostic și tratament corect...
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      „Epidemie” în română e deja un arhaism și ar trebui să elimine condiționarea de boală infecțioasă — vezi "epidemic" în engleză.
      Nu cred că țin argumentele astea de nuanță lingvistică...
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Parerist check icon
      Unul din cei mai buni prieteni are un copil autist și a fondat un centru de genul celor de care vorbești. Bineînțeles că boala exista. Însă în asemenea centre nu ajung 1 copil din 59.
      Bineînțeles ca și vaccinurile presupun niște riscuri, nu exista vreun tratament medical garantat 100% fără efecte secundare. Nimeni din domeniu nu oferă garanții ci vorbește de raport risc / beneficii.
      Însă legătură dintre ele tot nefondata rămâne. O isterie provocata de un escroc și propagata de semidocți care își închipuie ca pot exista conspirații la care iau parte zeci de mii de oameni.
      • Like 1
    • @ Horia Pelle
      Ei, ce sa va fac, aici pe forum vorbim in romana. Chiar si daca extindem sensul cum vreti dvs., cum spuneam mai inainte, tot nu se aplica, pentru ca vorbim de un procentaj foarte mic si de o variatie in timp lenta. Asta spre deosebire de exemplul cu rujeola, in care numarul de cazuri a crescut foarte rapid in acel grup.
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Hm, Asa nu avem nici exemple de tulburare bipolara inainte ca aceasta sa se numeasca tulburare bipolara. Inainte se numea posesie demonica.

      Nu stiu cum dumneavoastra nu ati vazut un copil autist pana in 2004. National Autism Association era fondata in 1962, in Marea Britanie. Rain Man, care a castigat 4 Oscar-uri si multe alte premii, a fost facut in 1988.

      Dumneavoastra ati auzit de autism dupa 2004?

      Ce pare ca nu intelegeti dumneavoastra este ca autismul este un spectru, de la timiditate exagerata, pana la comportament agresiv si incontrolabil. Ambele pot fi insotite de retard neurologic sau nu, insa palaria care le acopera este retardul comportamental, mai usor sau mai puternic.

      Iar copiii autisti in capatul extrem negativ al spectrului erau tinuti in intuneric sau in curte cam peste tot. pana cand boala a capatat un nume si medicina a inceput sa aiba solutii, sau macar sa incerce sa le caute.

      Un copil poate foarte bine sa fie autist (vezi Greta Thunberg) si sa se comporte aproape normal. Sotul meu are Asperger's, si este in unul dintre cele mai bune programe de MBA din lume - dar asta este pentru ca ambii sunt in capatul pozitiv al spectrului (pozitiv e un fel de a spune....).

      Din cei 1:59, cati sunt ca ei? As spune, multi. Ar fi fost diagnosticati cu autism acum 200 de ani? Nu. Oamenii ar fi spus - sunt un pic ciudati... si si-ar fi vazut de treaba.

      Eu am vazut un negru, in carne si oase, in 1999.

      Cred ca pana nu am vazut eu unul, nu existau.
      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      Cunosc foarte bine noțiunea de spectru, deci știu înseamnă „spectrul autist”.
      "Rain Man" este despre Asperger, mai exact despre o formă de autism înalt funcțional (pentru că nu toți cei cu Asperger au abilități ieșite din comun ci doar o minoritate). Da, am văzut multe filme pe subiect, de la "Rain Man" la "Forrest Gump", "Mercury Rising" și "The Imitation Game".

      Problema este că majoritatea autiștilor din prezent nu numai că nu sparg coduri, dar nu pot trece nici măcar strada fără ajutor! Ei, din ăștia nu am văzut la noi până în 2004+ — probabil că erau ținuți „în fundul curții”, cum ziceți dvs. Nu că nu existau, dar erau 1:10'000. La o populație de 20'000'000, asta însemna cam 2'000 de persoane în toată România, adică vreo 50 într-un județ. Acum sunt cam 1:100, adică de o sută de ori mai mulți. Sunt peste tot, imposibil să nu ai măcar o cunoștință peste care a dat nenorocirea! Despre asta era vorba. Despre faptul că, dacă trendul continuă, tot sistemul de ajutor social din prezent va fi dat peste cap (sistem care oricum se află deja într-o situație foarte precară...)
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Dar vedeti, va contraziceti - statistica dumneavoastra de 1:59 include Asperger's si PDD-NOS, oameni altminteri normali.

      Mie, pentru sotul meu imi este folositor diagnosticul pentru ca stiu ca are niste chichite care il enerveaza, asa ca am invatat sa le evit, in loc sa ma enervez si eu.

      De exemplu, pune lingurile si furculitele in aceeasi diviziune a unui sertar, pentru ca ambele sunt curbate. Daca le separ, nu se uita in diviziunea de alaturi, intra in panica si crede sincer ca ne-a intrat cineva in casa si ne-a furat lingurile/furculitele (depinde de ce are nevoie).

      Pantofii trebuie aliniati pe culori, de la cea mai deschisa la cea mai inchisa, si TREBUIE sa fie aliniati, pe un stativ, orizontal, vizibil, pentru ca altfel nu se incalta deci rafturile acelea verticale inchise de la IKEA sunt un cosmar, si pentru el, si pentru mine.

      Daca nu as sti ca are Asperger's, lucrurile astea m-ar scoate din minti. Nu o data, cand am fost in vizite la diversi prieteni, s-au trezit cu el aranjand pantofii tuturor la miezul noptii.

      Deci, motivul pentru care sunt diagnosticati 'ciudati' ca el este ca noi, cei 'sanatosi' sa intelegem ca au nevoie de o rutina, ca nu pot sa comunice de ce au nevoie de acea rutina, si ca nu poti sa ii scoti din ea fara consecinte.

      De aceea cred ca faceti o asociere stranie intre numarul de copiii autisti pe care ii vedeti si un an aleatoriu.

      Cand sotul meu era mic, nu existau terapii de re-integrare acceptate de public. Daca dumneavoastra ati vedea acum un copil de 5 ani care incepe sa re-aranjeze tot raionul de pantofi din Carrefour dupa culoare, si urla ca scos din minti daca e luat de acolo inainte sa isi termine treaba, ati concluziona ca acel copil nu va functiona niciodata normal. Experienta reala a soacrei mele, ce-i drept nu in Carrefour, ci in Wallmart. Moment in care l-a dus la doctor si a fost diagnosticat - avea multe alte chestii, cand era mic. Nu trecea strada daca masinile nu erau aliniate la culoare, etc.

      Cu ani de terapie majoritatea acestor lucruri s-au rezolvat; au mai ramas cateva. Insa pentru ca aceste lucruri sa fie corectate, copilul autist trebuie expus iesirii din rutina. Si reactia lui poate fi violenta - si da, o vedeti mai des, pentru ca terapia de re-integrare functioneaza, insa trebuie, sine qua non, sa fie in public, unde situatiile imprevizibile sunt date, iar un copil autist trebuie sa se adapteze la ele live, asa cum o facem noi.

      Nu poti rupe rutina unui copil acasa, sau intr-un centru. Acel copil care era o rusine este acum la vedere, pentru ca parintii incearca sa il aduca in normalitate.

      Ce spuneti dumneavoastra este ca exista o epidemie de orbire, pentru ca locuiti langa un spital de orbi. (Din intamplare ne-am mutat in Barcelona chiar langa un spital de orbi).

      Faptul ca eu vad mai multe persoane oarbe pe strada nu inseamna ca vom orbi cu totii. Nu inseamna ca am inceput sa ne nastem orbi, sau sa orbim mai mult decat in secolul trecut.

      Daca vrem ca persoanele cu tulburari de spectru autist sa devina functionale, le tratam, si asta impune o nevoie de adaptare a publicului larg - cum ar fi sa acceptam ca vom vedea mai multi copii care incearca sa rearanjeze raionul de pantofi care nu sunt in fundul curtii, legati cu un lant.

      Iar din perspectiva ajutorului social, e mult mai bine ca autismul, oriune ar fi pe spectru, sa fie tratat la scoala sau gradinita, cat mai devreme, chit ca sunt un discomfort, mai mic sau mai mare pentru publicul privitor, judecator, libertarian.



      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      Nu. doamnă, acei 1:59 nu-i includ decât în mică parte pe cei parțial funcționali. Cei mai mulți sunt ascunși, nediagnosticați. Poate că este mai bine pentru ei sau mai rău, depinde de situație.

      Ziceți că „Daca vrem ca persoanele cu tulburari de spectru autist sa devina functionale, le tratam”. Habar n-aveți cât costă și ce eficiență are tratamentul pentru cazurile grave! Căci, dați-mi voie să repet, sunt foarte multe cazuri grave, extrem de mulți irecuperabili, care așa vor rămâne, dependenți de ajutor. Și, cel mai probabil, atunci când ajutorul părinților lor va dispărea, va fi cumplit pentru ei, căci statul nu va fi dispus să cheltuie sume exorbitante ca să le fie lor bine în continuare...
      • Like 0
  • Problema principala pleaca de la lipsa de experienta reala in ceea ce priveste interactiunea cu copii. In cele mai multe cazuri, aparitia primului copil apare undeva pe la sau dupa 30 de ani. Parintii, pana in acel moment, au fost ocupati cu scoala/facultatea, cariera, servici, distractii, samd, neintrand in contact cu alte familii cu copii. Iar cand apar copiii, perspectiva asupra a ceea ce ar trebui sa faca acestia este una foarte "adulta". Iar copiii nu mai apuca sa faca deloc ceea ce ar trebui sa faca in marea majoritate a timpului: sa se joace.
    • Like 3
  • Din nou e citata madam Moraru. Ce bine.
    "Am văzut mulți părinți dispuși să sacrifice ore în trafic. Reflexul tuturor părinților, nu numai din România, e de a-și duce copilul la cât mai multe activități." - cum mai exact s-a ajuns de la "am vazut multi parinti" la "reflexul TUTUROR parintilor"? E o extrapolare bazate pe...ce?

    "E statistic, 1 din 5 copii la nivel european, în America și mai mult." - OK, statistica scoasa de... unde? Si de unde rezulta ca ar fi crescut numarul in ultimii 5 ani, sa zicem?

    "De ce avem atâția copii cu deficit de atenție, cu hiperactivitate? De ce avem copii deja care au gastrite de la 6-7 ani, astea-s boli ale stresului și pe termen lung. De ce? Fricile noastre " - OK, in primul rand, cat de raspandite sunt cazurile de deficit de atentie, hiperactivitate etc.? "atatia copii" sugereaza un numar mare, e macar reprezentativ d.p.d.v. statistic? In al doilea rand se trece foarte rapid de la deficit de atentie si hiperactivitate la gastrite, sugerandu-se ca stresul e cauza pentru toate. E stresul de vina si pentru deficitul de atentie si hiperactivitatea?

    " cea mai deconectată de la autocunoaștere și cea mai însingurată. În mod ciudat, deși suntem în era tehnologiilor, deși suntem tot mai conectați unul la celălalt nu neapărat suntem în armonie unul cu celălalt" - suntem mai conectati unul la celalalt? Cand 2 persoane stau la aceeasi masa la un restaurant, fiecare cu ochii in propriul telefon, cat de conectate sunt acele persoane? Sunt oarecum de acord cu madam Moraru aici. E vorba in perspectiva de generatia cea mai insingurata. Am si eu o intrebare: e cumva posibil ca omul sa fie o fiinta sociala de nevoie si cam atat? Mai clar, e cumva posibil ca noi, societatea in ansamblu, pur si simplu sa nu ne placem unul pe celalalt atat de mult pe cat credeam? Nu de alta, dar alegerea unora de a petrece mai mult timp in interactiuni virtuale decat fata in fata (alegere cumva deplansa de madam Moraru aici) pare sa fi fost facuta benevol.
    • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      Sunt convins ca ați avut 10 pe linie limba romana. Parcă citesc un comentariu de-a 6-a la Eminescu, în care se ia strofa cu strofa la descut, se explica figurile de stil și "ce-a vrut autorul sa spună" trecând complet pe lângă viziunea de ansamblu (care oricum copilul de-a 6-a e inca prea mic și neexperimentat ca s-o vadă și / sau priceapă), însă stăpânește foarte bine mecanica comentariilor. Știu, e de un argument nepotrivit, îmi cer scuze pentru el... Ne mai tachinam si noi.
      Ultimul paragraf cred ca ridica însă of problema interesanta, dacă e sa comentez și eu comentariul. Personal cred ca e o situație paradoxala. Pe de o parte suntem mult mai dependenți unul de altul decât era Ozzi de băieții din jurul lui. În cel mai simplu șurub exista probabil materiale și munca de pe trei continente. Chestia aia cu satul global e departe de a fi o metafora.
      Iar pe de cealaltă parte suntem mai izolați la nivel individual, suspicioși cu cei din jur, etc. Devenim cumva asociali deși suntem 100% dependenți unul de altul.
      • Like 2
    • @ Parerist
      Da, 10 pe linie ;)
      N-aveti de ce sa va cereti scuze, n-am o problema cu tachinarea. Totusi, care este viziunea de ansamblu pe care am ratat-o aici?
      Da, situatie e paradoxala. Pe de alta parte, felul in care depindem unii de altii e cumva de la distanta, in sensul in care suntem toti piese intr-o masinarie economica imensa. Cand e vorba de interactiunea intre indivizi insa... da, cam devenim asociali. De asta ma intrebam daca nu cumva asta ne e de fapt natura, si abia in era asta avem ocazia sa ne si comportam ca atare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      Eu cred ca natura ne-a făcut sociali în grupuri de câteva zeci sute de indivizi. Câteva clanuri care trăiesc împreună și au șanse mai mari sa se ia la trântă cu mamutul decât individual. Asta ne-a împinse sa dezvoltam limbajul, planificarea, ulterior gândirea abstracta.
      . Și suspicioși cu cei străini și diferiti, trăsătură sănătoasă timp de câteva mii de generații când de obicei străinii erau vesti proaste.
      Evoluția noastră biologica (incluzând aici instinctele s-a oprit sau continua mult mai lent decât cea sociala si culturala. Am trecut in câteva generații de la satul de 100 oameni la ala de 7 miliarde însă instinctele ne-au rămas ale lui Otzi. Iar dacă nu-s compensate de educație și spirit critic nu-i de mirare ca bor sau extremele politice au atâția adepți. Oferă răspunsuri simple și instinctiv corecte maimuței din noi (de aia și majoritatea manipulării face apel la emoții) și ca să rezisti trebuie efort și antrenament (și de aia argumentația și rațiunea ii lasă rece pe mulți).
      • Like 2


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult