Copilul tău adult suferă în tăcere? Mai poți ajuta cu ceva?

Foto: Profimedia

„Oare cum e viața când arăți așa?”, mi-am întrebat prietena. În urmă cu vreo doi ani, stăteam la coadă împreună la un magazin din orașul canadian Victoria, când privirea mi-a fost atrasă de o tânără fată care era la rând în fața noastră. Avea un păr lung roșcat, era înaltă, cu un corp frumos modelat, iar când s-a întors întâmplător în direcția noastră, ridicându-și privirea, am văzut poate cei mai fascinanți ochi verzi pe un chip perfect, ușor pistruiat. Era frumoasă de îți tăia respirația, dar nu doar atât: privirea, atitudinea, modul cum era îmbrăcată spuneau povestea unei fete nu doar frumoase, dar și inteligente. Dar ce poți știi doar dintr-o privire despre un om? Poți doar să-ți imaginezi o poveste. 

Probabil, amândouă am comparat pentru un moment amintirea tinereții noastre (sau modul cum ne-o proiectam acum, la vârsta de 50 de ani) cu viața pe care ne-o imaginam pentru tânăra superbă din fața noastră. Sau, cel puțin, eu am făcut-o. M-am gândit că trebuie să fie fericită, că are mulți oameni în viața ei care o iubesc și o apreciază, că are o prezență și o înfățișare destinată automat succesului (cât de multe prejudecăți avem!). După acel moment, printr-o mișcare a corpului pe care a făcut-o, i-am zărit partea interioară a brațelor. Purta doar o vestă peste o bluză dantelată fără mâneci. Era vară. Urme de tăieturi cicatrizate, aproape paralele, unele mai pronunțate, îi erau „desenate” pe ambele brațe, semn de auto-vătămare. Și povestea din mintea mea s-a schimbat dramatic.

Mi-am reamintit de ea imediat ce m-am hotărât să abordez subiectul anxietății și depresiei în rândul tinerilor. Înainte de a căuta statistici relevante, am realizat că eu, personal, cunosc opt familii de părinți români (dintre care unii trăiesc în Canada, unde locuiesc și eu acum) ai căror copiii suferă sau au suferit la un moment dat de anxietate și /sau depresie.

Ce spun cifrele?

La nivel global, circa 1 din 7 persoane cu vârste între 18-35 de ani suferă de anxietate sau depresie, conform mai multor studii regionale din Europa, SUA și Canada. De asemenea, conform World Health Organization (WHO), sinuciderea este a treia cauza de deces în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani.

“Depresia majoră afectează 5% din populație. Ăsta e un număr imens. Înseamnă că dacă ești într-o sală cu 100 de oameni, cinci dintre ei au suferit sau suferă de depresie majoră. Uită-te în jurul tău în orice loc te-ai afla și poți fi sigur că mare parte dintre oamenii de care ești înconjurat sunt afectați de depresie sau vor fi într-un anumit moment din viața lor”, spune Andrew Huberman, profesor de neurobiologie si oftamologie la Standford School of Medicine, în podcastul său “Huberman Lab”.

Statisticile din România privind prevalența anxietății și depresiei în rândul tinerilor din segmentul 18-35 de ani și care ne plasează sub media europeană nu sunt deloc relevante. Comisia Europeană atrage atenția că subdiagnosticarea, stigma și accesul greoi la resurse pentru sănătatea mentală face să existe o subraportare a cazurilor în țările cu venituri medii și scăzute, printe care se află și România.

UNICEF a realizat însă un studiu la copiii cu vârste între 11 și 15 ani, publicat în septembrie 2022, care arată că 33% dintre copiii și adolescenți români au probleme de sănătate mentală, cu mult peste media de 13% din cele 45 de țări ale căror date apar în datele WHO.

“A plâns toată ziua, fără să-mi spună ce are. Și ieri la fel, și alaltăieri… Nu știu ce să fac”, mi-a spus Ana, despre fiica ei. “Nu vrea să se dea jos din pat de câteva zile”, mi-a spus o altă prietenă despre fiul ei.

“Nu știu cum să fac să rezist până mâine. Este un gând limpede, precis — trist, tragic, dar care spune ceva. Și știm cu toții ce spune: este lipsa de speranță, semnul cel mai dureros al depresiei”, spune dr. Karl Deisseroth, profesor de bioinginerie, psihiatrie și științe ale comportamentului la Stanford University. „Oamenii care suferă de depresie rămân adesea blocați. Nu mai pot privi către un viitor plin de posibilități. Totul li se pare fără ieșire. Nicio lumină. Își pierd încrederea în propriile acțiuni. Își pierd încrederea că viața le mai poate aduce un viitor care contează. Totul se scurge, ca un râu care se pierde în deșert și dispare”, descrie el starea și gândurile unei persoane care suferă. El atrage atenția că anxietatea netratată timp de un an se poate transforma în depresie. 

Subdiagnosticare, stigmatizare, soluții

Să vezi cum copilul tău suferă în tăcere, să nu știi cum să-l ajuți, să nu te lase să îl ajuți pentru că se consideră matur, este o provocare majoră pentru orice părinte. Fiindu-i aproape, creând un mediu în care să se simtă în siguranță și iubit, punând întrebări deschise, dar blânde, sugerând terapia și oferindu-ți ajutorul în găsirea specialistului potrivit, dar neimpunând nimic cu forța, oferindu-i exemple din viața ta când te-ai simțit și tu trist, vulnerabil, stresat, sunt acțiuni sau comportamente pe care experții le recomandă părinților aflați într-o asemenea situație.

Totuși, în cazul în care simptomele se agravează, specialiștii recomandă ca părinții să caute ajutor specializat, chiar dacă copilul lor adult se opune.

Stigmatizarea rămâne un factor major din cauza căruia tinerii din România nu caută ajutor. Faptul că cineva află și răspândește vestea, faptul că cei din jur le vor pune eticheta de „nebun(ă)”, faptul că vor fi discriminați din cauză că se tratează pentru o suferință mentală, îi face să se izoleze și să nu ceară ajutor.

“În România, stigmatizarea este prezentă într-o măsură semnificativă la toate nivelurile. Stigmatizarea structurală, precum și cea publică, afectează în mod constant persoanele cu tulburări mintale, ducând la o atitudine negativă în privința solicitării ajutorului și la acces întârziat la serviciile de sănătate mintală”, se menționează într-un studiu publicat pe 8 septembrie 2023 în BMC Psychiatry.

Psihologii români subliniază că normalizarea terapiei și tratarea ei ca un simplu instrument de sănătate — nimic diferit de o vizită la dentist — poate face o mare diferență.

Alte soluții, mai ales în cazul anxietății, pentru a nu se ajunge la situații grave, sunt exercițiul fizic regulat, dușurile reci, mai puțină expunere la social media, și ieșiri cu prietenii.

„Dacă faci un duș foarte rece sau o baie cu gheață, în creier și în organism se eliberează norepinefrină și epinefrină. Asta este un fapt sigur. Dacă unele aspecte ale depresiei sunt legate de niveluri scăzute de norepinefrină, dușurile reci ar putea să atenueze anumite simptome ale depresiei. Dar exercițiul fizic? Ei bine, dacă ieși la alergat, vei crește cantitatea de norepinefrină din corp. Dacă îți și face plăcere alergarea, este foarte probabil să crești și nivelurile de dopamină și, probabil, de serotonină în creier și în organism. Într-adevăr, exercițiul fizic regulat este cunoscut ca un comportament protector împotriva depresiei și poate ajuta la ameliorarea unor simptome”, spune Huberman.

De asemenea, există o serie de studii care corelează izolarea – lipsa vieții sociale și a prietenilor – și utilizarea excesivă a social media – compararea vieții tale cu a celorlați, afectarea somnului și a focusului pe alte activități – cu apariția simtomelor de anxietate și depresie.

E foarte greu să înțelegi ce simte o persoană care suferă de anxietate sau depresie și mai ales cum poți să o ajuți dacă tu nu ai experimentat acea stare. Un părinte pus în fața unei astfel de situații (asta în cazul în care află) se simte neputincios pentru că nu știe ce să facă, dar se simte și vinovat dacă nu face ceva.

Există resurse care pot fi accesate (și de care oricine se poate interesa online) de la organizații non-profit care țin workshp-uri, până la cărți și filme pe tema anxietății și depresiei și care pot să ajute atât tinerii afectați, cât și pe cei apropiați lor.

Filme, povești, empatie

Daniele este un tânăr de 20 de ani, care după un episod emoțional puternic suferă o cădere nervoasă și este internat împotriva voinței lui într-o secție de psihiatrie pentru o săptămână. Serialul care poate fi vizionat pe Netflix are la bază romanul autobiographic al cărui autor este Daniele Mencarelli (Tutto chiede salvezza – Everything asks for salvation), care a primit premiul Strega Giovani 2020. Serialul mi-a lăsat o impresie puternică și cred că a fost pentru prima dată când am înțeles într-un sens mai profund cum se poate simți suferința mentală la un tânăr și câte tonalități poate avea. E un film despre depresie, frica de a nu mai fi în control, stigmă și discriminare, prietenie în momente de disperare, importanța terapiei și compasiunii. E un film ca o poezie, străbătut de momente dramatice și altele care te fac să zâmbeșți și foarte multe care îți dau de gândit.

Un alt serial pe care îl consider un “must”, dar care deocamdată nu este distribuit prin nicio platformă de streaming din România, este Empathie, un serial canadian realizat la Montreal, premiat cu Audience Award la festivalul Séries Mania din Franța. Povestea urmărește o psihiatră ce a lucrat la un moment dat într-un departament de criminologie și care este angajată într-un institut de psihiatrie. Cu scene vizuale puternice în care drama și umorul se contopesc, serialul explorează atât viața pacienților, cât și lupta eroinei principale cu depresia. Serialul reușește în mod remarcabil să prezinte complexitatea sănătății mintale și puterea empatiei.

Povestea fetei cu păr roșcat și ochii verzi pe care am zărit-o cândva într-un magazin de flori rămâne nespusă aici. Dar frumusețea și cicatricile ei arată că nu există nicio certitudine pentru nimeni că într-o zi, creierul, acest complex organ, nu va experimenta anxietatea sau depresia. Nebăgate în seamă, se pot acutiza. Și fără tratament adecvat, depresia poate ucide. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp