Creșterea taxării pe chirii va duce la creșterea chiriilor și la reducerea numărului de apartamente disponibile pentru închiriat și care trebuie frecvent renovate cu zugravi, electricieni și instalatori

Foto: Eugenio Marongiu / ImageSource / Profimedia

Așa cum nu există taxare pe care să o poți direcționa exclusiv în sarcina unui sector sau a unui producător anume, așa nu există taxare pe care să o poți direcționa exclusiv către muncă sau către capitalul folosit de o afacere.

Și munca și capitalul sunt ingrediente într-o afacere. Capitalul este cel mai important factor de producție, în fața oricărui alt factor (muncă, resurse naturale, capacitate de inovare, capacitate antreprenorială etc.). Fără capital, toți ceilalți factori de producție rămân izolați, nu se combină și nu generează act antreprenorial. Al cărui obiectiv exclusiv este să producă bunuri și servicii pentru consumatori.

Adesea, mai ales la afacerile mici, capitalul se amestecă cu munca. De exemplu, antreprenorul (neavând mult capital de riscat și investit) muncește zi și noapte pentru afacerea sa, reinvestind în ea tot profitul pe care îl obține. Tot adesea, în loc să plătească salariu (din motive fiscale de cele mai multe ori), preferă să își plătească chirie, închiriind un spațiu din propria locuință firmei pe care tocmai a creat-o. Ideea aceasta că poți taxa mai puțin munca și mai mult capitalul sau invers este complet anapoda. Taxarea pe o afacere, că este pe muncă sau pe capital, este în final suportată de consumator, prin preț. Cu alte cuvinte, mutând taxarea dintr-o parte în alta, taxarea tot rămâne și tot la consumator ajunge.

Dacă este însă să luăm în calcul importanța factorilor de producție, munca nu există fără capital. Nici capital fără muncă nu există, dar ca să poți începe să produci (să muncești ceva) ai nevoie de economisire. Clasicul exemplu din cartea de economie cu Robinson Crusoe, care trebuie să economisească pește pentru a face o undiță (bun de capital). Deci, capitalul ar trebui să fie ultimul pe listă la impozitare de către stat. Acumularea de capital este motorul dezvoltării unei națiuni și nu plimbatul taxelor dintr-un buzunar în altul. Redistribuționismul promovat prin taxare și inflație nu te dezvoltă niciodată, din moment ce nu sunt create resurse noi prin producție ci sunt mutate resurse de la unii la alții, cu multă luptă de clasă în spate.

Orice instigare din asta între clasele sociale (capitaliștii și salariații lor) este extrem de păguboasă pe termen lung. În final, taxarea capitalului se va întoarce cu vârf și îndesat împotriva salariaților (angajaților), care vor găsi mai greu loc de muncă sau deloc. Un mic exemplu simplu pentru a fi mai clar în ceea ce spun aici: creșterea taxării pe chirii va duce la creșterea chiriilor (taxă pe salariați deci, mulți fiind din cei care nu au venituri pentru un credit ipotecar) și duce la reducerea numărului de apartamente disponibile pentru închiriat și care trebuie frecvent renovate cu zugravi, electricieni și instalatori.

Citiți și: 

• Stela Andrei: „Rata la bancă se susține din chirie, iar la final rămâi cu locuința”. Veniturile din chirii sunt o certitudine, conformarea fiscală voluntară este un ideal