Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cronica nesimțirii la teatru. Actorul George Costin: „Așa nu putem continua. Așteptăm să iasă doamna din sală și voi relua acest moment. Nu că aș fi eu foarte bun, dar e scris prea bine textul”

George Costin

(Foto credit: Grand Adriana)

Salieri se ceartă cu Dumnezeu. Din ochi, îi curg lacrimi și din suflet, vorbe cumplite pentru un catolic cumpătat și pudibond. A cerut faimă și har și Dumnezeu i l-a dat pe Mozart. Mozart, flautul Lui fermecat, pe care Salieri îl ascultă cu sufletul sfâșiat de invidie, în timp ce își descoperă dintr-o dată limitele și mediocritatea. Dumnezeu devine inamicul lui și-l va pedepsi distrugându-l pe Amadeus, omul care compune muzica Lui divină.

Nu respirăm, nu clipim, încremeniți în Viena lui 1782, prizonierii lui Salieri care-și strigă disperarea cu vocea înăbușită în ură și neputință. Suntem doar noi și cu el, suspendanți în timp, într-o liniște sacră, în catedrala Marelui Talent. Actorul s-a transfigurat în personaj și prin actul său de sacrificu și dăruire totală ne-a scos pentru o clipă privilegiată din cercul nostru strâmt și efemer. Ne rugăm clipei să nu treacă, să dăinuim în emoția ei când... sună un telefon. Prelung, insistent, sfâșietor. Ne rugăm să fie scos cât mai repede din geantă și aruncat în infern. Ruga ne este ascultată în timp ce Salieri, imperturbabil, își continuă lupta sa inegală cu Dio cel crud și rău.

Este punctul culminant al spectacolului... și momentul „perfect” în care să sune din nou un telefon. Culmea, cel sunat răspunde, cu o oarecare enervare. Revoltați că am fost scoși din hipnoză, ne întoarcem cu toții capetele, în timp ce Salieri ne imploră cu lacrimi în ochi să-l ascultăm doar pe el. În întuneric, cel mai apelat spectator dintre pământeni se ridică în picioare și, de la mijlocul rândului, vrea să iasă din sală. Foială, icnete, pe fondul unui țâțâit general.

Mă uit în ochii lui Salieri, întrupat magistral de actorul George Costin. Întristare și calm.

- Așa nu putem continua. Așteptăm să iasă doamna din sală și voi relua acest moment. Nu că aș fi eu foarte bun, dar e scris prea bine textul! Îmi doresc să-l ascultați fără a fi întrerupți.

Această replică spontană, spusă cu umilință, răbdare și cumpătare de actorul George Costin este întâmpinată, evident, cu aplauze.

Stingheriți, așteptăm cu toții să iasă doamna căruntă din sală. În sufletul meu, se instaurează o frică teribilă: cum va reuși într-o fărâmă de secundă să intre iarăși în rol?! Să ne ducă iar în tânguiala lui sfâșietoare, în tenebrele umanității unde ne-a coborât prin forța magnetică a talentului său?!

Metamorfoza se întâmplă sub ochii mei – știu că sunt în fața celui mai mare mister din lumea teatrului: prefacerea actorului într-un personaj viu, credibil, real.

În timp ce noi încă ne foim ca să ne regăsim locul în scaune, George Costin inspiră o dată profund și redevine Antonio Salieri. Trăiesc epifania teatrului: iau și gust momentul ca pe o pogorâre de liniște și de har! Timpul se dilată, formele se estompează și suntem iar în Viena, confesorii unui compozitor care interpretează simfonia despărțirii de Dumnezeu.

Pe altarul scenei, George Costin a devenit din personaj – om și din om - iar personaj, ca și cum ar fi scos și pus o jiletcă de pe un cuier imaginar. Pe holul profan, doamna vorbește cu glas tare la telefon.

O sală de teatru ca o Românie în miniatură: câțiva nesimțiți strică spectacolul tuturor. Și-au dat soneriile la maximum și acum vor să ne pună pe toți „pe mute”. Nu știu când în devenirea noastră am pierdut fiorul respectului, pentru noi înșine și pentru ceilalți, dar știu sigur că libertate înseamnă mai mult decât dreptul la nesimțire și la impertinență.

„Mediocrități de pretutindeni, cele care sunteti și cele care veți veni, vă acord iertarea mea!", spune Salieri pe final, transfigurat în Sfântul Protector al Mediocrităților. Dar noi, admiratorii lui Mozart care a murit în geniu și mizerie, ar trebui să găsim mai greu iertare pentru actanții care se joacă de-a țara noastră cu pretenții și tupeu. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vanu Vanu check icon
    frumos scris
    (departe de realitate)
    interesant cum oamenii pot filtra atat de mult
    chiar si prestatiile modeste pot parea in ochii unui copil ditamai performantele actoricesti

    cat despre tanti cu telefon: la oi.
    • Like 0
  • Frumos scris , cruda realitate! Cand am pierdut ,practic, scara normala a valorii, a bunului-simt? Cand am inceput sa ne batem joc de profesori , saracindu-i si luandu-le toata demnitatea, cand am permis balacareala asta groaznica in mass-media si crearea "modelelor" troglodite, cand nu am sanctionat impostura, incultura, lipsa de bun-simt. Toti am facut asta zi de zi si continuam sa o facem :unii din nepasare, altii dintr-o stare de lehamite, altii doar din neputinta...
    • Like 0
  • La Centrul Național de Artă din Ottawa, înaintea inceperii oricărui spectacol se aude o voce (în franceză și engleza, că de...suntem bilingvi), care ne invită să închidem sau să punem pe mut celularul. Aici cel puțin e eficace! Poate merge și în România?
    • Like 0
    • @ Paula Vachon
      Asta se face si la noi. Chiar la o piesa la National, Florin Piersic a iesit inainte de incepere sa ne tina un mic discurs, in care, mare parte din el a facut apologia telefonului inchis la teatru. Cred ca 5 minute a durat doar partea asta... Credeti ca nu a mai sunat telefonul in timpul piesei? Daca da, va inselati!
      • Like 0
  • din pacate se-ntampla tot mai des si in foarte multe alte situatii : in sali de cinema (in timpul vizionarii), in spitale (in timpul vizitelor medicilor), in biblioteci (in linistea care ar trebui sa domneasca peste tot si toate ...), in biserici (in timpul slujbelor oficiate de preoti), in scoli si amfiteatre (in timpul orelor de curs, prelegerilor, seminariilor), in mijloacele de transport, etc., etc. ...culmea este cei in cauza, nu se limiteaza la incercarea de a opri sonorul aparatelor, dar chiar dau curs apelului si-si incep convorbirile in timp ce (chipurile) se grabesc sa paraseasca incintele ... gradul de nesimtire este proportional cu lipsa bunului-simt, a culturii si a educatiei, in general ...pacat ...
    • Like 1
  • Domnule Marian SOLOMON... In atare situatie... se poate rezolva intr-un mod foooarte civilizat, doar daca persoana in cauza ESTE educata!!! Buuun, sa presupunem ca e medic: pune telefonul doar pe vibratii si raspunde prin mesaj text, gata pregatit (chiar si la cele vechi, cu taste se poate asta!). Aaapoi, cind iti iei bilet... ti-l iei la maaargiiine!!! Sa nu deranjezi toate persoanele care au venit sa vada spectacolul si sa se transpuna, sa se relaxeza... In al treilea rind... Daaaca sti ca ai "urgente"... "maaajoooreee"... sau orice situatie care ar deranja un grup de persoane, amina vizionarea spectacolului... pina te eliberezi... Zic si io, nu dau cu parul...
    • Like 0
  • E atat de simplu. Unde erau supraveghetorii?!? Ei erau cei indreptatiti sa actioneze. Daca regulile nerespectate nu sunt sanctionate atunci incalcarea lor se va produce si pe viitor. Ia mai prindeti cate unul si dati-l afara pe usa teatrului sa vedem cum o sa fie data viitoare, se repeta la fel de des? Eu cred ca nu. E asa de simplu...Dar e mult mai comod sa nu facem nimic....Nu care cumva sa suparam nesimtirea.
    • Like 0
  • Dacă doamna respectivă este medic? Sau poate de ea depinde o viață? Dacă doamna aceea trebuia să fie disponibilă exact atunci?
    Nu suport nici eu genul acesta de întreruperi și sunt ferm împortiva lor, dar de ce ne sufocăm în atâta sarcasm și atâta ură? Citesc destul de mult în mai multe limbi dar parcă niciunde nu găsesc atâta răutate ca acasă. Actorul a procedat corect, nu a insultat, dar ce citesc aici este suprarealist de rău.
    LE: nu inseamna ca doamna a procedat corect, ci ca ar putea avea, teoretic, o scuza. Doar teoretic! In USA au murit cateva zeci de oameni pe scaunul electric pentru ca apoi sa isi ceara cineva scuze ca a fost o eroare judiciara.
    • Like 0
    • @ Marian Solomon
      Mda, citind comentariile am ajuns și eu la concluzia că România e plină de medici care au urgențe în timpul spectacolelor. Sau e plină de nesimțiți. Hamletic dubiu... "Nesimțiți" è și maxima insultă pe care am citit-o, deci cam ce ar fi "suprarealist de rău", să pretinzi cei șapte ani de-acasă?
      In astfel de situații, când trebuie să fii reperabil, dai telefonul pe vibrație, accepți apelul, ca să înțeleagă cine e la capătul celălalt și apoi ieși afară să vorbești, nu te dai în spectacol făcând concurență celor de pe scenă.
      • Like 8
    • @ Marian Solomon
      @ Marian Solomon, comentariul dvs. spune totul despre dvs.
      • Like 1
    • @ Marian Solomon
      Daca doamna este medic, în momentul începerii spectacolului își asumă riscul să nu fie ea cea care salvează pacientul sau sta la marginea rândului, pune telefonul pe vibrații etc.
      • Like 1
    • @ Marian Solomon
      Daca doamna respectiva este medic isi inchide telefonul cand merge la teatru. Daca eu trebuie sa fac liniste in spital, sa faca si ea liniste la teatru.
      • Like 2
    • @ Marian Solomon
      Leo70 check icon
      Nu sunt de acord:
      1) Am trait 30 de ani fara telefon mobil si nu am suferit din cauza asta. Oare inainte de "epoca GSM" oamenii mureau pe capete fiindca nu puteau vorbi la telefon oriunde si oricand?
      2) Toate telefoanele au modul "silent". Cand simti (!) ca iti vibreaza telefonul in buzunar poti verifica discret cine te cauta si daca este intr-adevar o urgenta n-ai decat sa iesi din sala si sa comunici cat vrei. Dar daca telefonul suna tare in sala iar apoi raspunzi din fotoliul tau, asta se cheama nesimtire. Parerea mea!
      • Like 5
    • @ Marian Solomon
      exista o functie a telefonului - " pe vibratie". Este atat de simplu.
      • Like 0
    • @ Marian Solomon
      spuzaru check icon
      Pe cuvint? Aici unde sunt eu, a fi "on call" poate fi coordonat asfel incit poti sa nu fii deranjat o zi sau un numar de ore (altcineva va face in locul tau).

      Dar daca vrei sa fii omul orchestra ca sa faci mai multi bani, sau pur si simplu pentru ca esti nesimtit - ca in cazul de fata - asta e alta poveste, dar nu e normalitatea.
      • Like 1
    • @ Marius Cristi
      Si anume? Ca acord circumstante atenuante?
      • Like 0
    • @ Romeo C.
      In principiu e corect ce ai spus. Dar de ce nu pune nimeni problema si asa?
      Daca chiar trebuia sa raspunda? Daca o fi uitat, indiferent de cat de educata ar fi fost?
      Pe FB mai sunt si alte comentarii si ast am-a revoltat mai tare. In plus, genul acesta de postari si de raspunsuri au un istoric foarte sangeros, ca sa zic asa, (citesc Republica de la inceput) si cred ca nu este ok sa lovim in oameni asa de repede.
      Poate ca sunt eu un inadaptat si de aceea am ales sa plec...
      • Like 0
    • @ spuzaru
      Cand sunt on call si eu fac la fel. Dar medicii din Romania nu prea isi permit on call, ca mine.
      • Like 0
    • @ Marian Solomon
      Pe bune?
      • Like 0
    • @ Marian Solomon
      Dacă ar fi fost medic, ar fi avut nivelul necesar de cultură care să-i permită să evite riscul deranjului într-un loc unde liniștea face parte din nivelul de civilizație. Așadar , M.S. nu-i mai căuta scuze nemeritate, nu putea fi vorba de nici un medic.
      • Like 0
  • Decuplarea de la normele civilizatiei se intampla intr-o societate cu valori rastalmacite Actul de cultura devine in unele cazuri un accesoriu de care te poti debarasa usor in favoarea unui trivial confortabil .
    • Like 1
  • As vrea sa existe posibilitatea ca în momentul începerii unui spectacol sa dispară orice semnal de telefonie mobila in respectiva sala ! Cu buna stiinta a publicului, evident. Credeți ca va muri cineva din asta ???...Poate aude cine trebuie și va lucra la așa ceva ...
    • Like 0
    • @ Alexandrina Constantinescu
      Se poate instala un dispozitiv de bruiaj in sala de teatru. Problem solved.
      • Like 1
  • Leo70 check icon
    In general nesimtirea e in crestere iar situatii de felul acesta sunt tot mai frecvente. La inceput am patit-o la cinema. Am investit intr-un "cinema la tine-acasa", nu numai din cauza telefoanelor, dar si a popcorn-ului, chips-urilor, etc. Din pacate, "teatru la tine-acasa" nu-mi permit...
    • Like 5
    • @ Leo70
      De acord cu dvs., am patit la fel la cinema, prefer sa ma uit acasa, in liniste.
      • Like 0
    • @ Leo70
      Exact! Nu pot să pricep de ce trebuie să rumege cu toții munți de chipsuri și popcorn, parcă vin la concurs de păscut-viteză, nu să vadă un film, la urma urmei tot act de cultură îi zice!
      • Like 1
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Explicația e simplă : am preluat din occident multe tâmpenii și mult mai puține modele bune. ”Societatea de consum” e cea care produce astfel de comportamente iar needucații pe acestea le preiau
      • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult