(Foto: Guliver/Getty Images)
Ziua mondială pentru alfabetizare este celebrată în fiecare an în data de 8 septembrie.
Noul an școlar și universitar stă să înceapă sub semnul festivismului aferent, dar unul dintre subiectele despre care nu vorbește nimeni și care stă bine ascuns în străfundurile societății contemporane, unul dintre subiectele-problemă care nu pare a avea nici o soluție este analfabetismul social. Aș defini analfabetismul social ca acel comportament al unei persoane care nu ține cont deloc de semnele cu care societatea o atenționează și pe care trebuie să le respecte. Adică, vezi acele semne, le auzi, dar nu îți pasă de ele, ți se fâlfâie, te doare în cot de ceea ce ar trebui să respecți, ți se rupe de ceea ce societatea te roagă să ții cont.
Analfabetismul social are consecințe tragice, inclusiv decesul, și mai grav este că se creează un mediu în care se perpetuează acest tip de comportament. Întâlnim astfel de persoane la toate nivelurile sociale. Nesimțirea produce enervare, analfabetismul social poate ucide!
Una dintre cauzele analfabetismului social a fost explicată minunat de George Călinescu, care a spus: „Cu cât ştii mai mult, cu atât îţi dai seama că ştii prea puţin”. Problema majoră este că există un număr impresionant de ignoranți care știu foarte, foarte puțin, așadar au impresia că le știu pe toate. Filozoful Mihai Șora i-a caracterizat excepțional pe acești oameni ignoranți care au impresia că le știu pe toate: „nepricepere infatuată”.
Am deseori senzația că participăm la un maraton în care mulți țin să confirme principiul lui Peter, conform căruia tind să își atingă gradul maxim de incompetență.
În acest cotext, viața de zi cu zi, din societate, de la birou, de la școală, de la supermarket, din trafic, de la concerte, spectacole, de la plajă chiar, se transformă într-un calvar, într-o mlaștină din care nu avem scăpare.
Cele mai simple, evidente și mortale manifestări de analfabetism social se manifestă în trafic. Unii participanți nu știu să citească indicatoarele rutiere. Câtă lume mai face distincția între oprirea interzisă și staționarea interzisă? Câte mașini vedem parcate sub semnul de staționarea interzisă? Poate că unii nu știu că un semn rotund, cu marginea roșie, în interiorul căruia este scrisă cifra 130 cu negru, înseamnă că nu ai voie să depășești această viteză! Câte accidente cu victime, cu morți sau răniți, se întâmplă aproape zilnic? România este pe primul loc în Europa la numărul de accidente cauzate de viteză. Câte persoane vorbesc la telefon în timp ce sunt la volan fără hands free? Câte persoane, inclusiv cu copii, trec strada pe roșu sau în locuri nepermise? Câți nu depășesc trecând peste cele două linii continue?
Ce putem spune despre cei care parcheză pe locurile pentru persoane cu dizabilități? Sunt analfabeții sociali perfecți pentru că văd marcajul, dar refuză să îl respecte și îi disprețuiesc pur și simplu pe cei care au nevoie de aceste locuri.
Acesta este motivul pentru care educație în această zonă se face folosind și instalând ziduri de beton între benzi sau garduri de sârmă pentru a impedica pietonii să își pună viața în pericol. Dar nu contează! Tot se găsește o gaură pe unde să ne strecurăm!
Cum se manifestă analfabetismul social sau încălcarea legii, dacă doriți, în zona de trafic? Râzând! Ceea ce mi se pare și mai grav! Adică cum trece lumea strada în locuri nepermise riscându-și viața: râzând, cu zâmbetul pe buze, ca și cum ar face ceva amuzant, haios, șăgalnic! Putem deduce cu ușurință că a comite contravenții este amuzant! În ceea ce privește traficul, unii trăiesc într-o veselie minunată fie că depășesc orice limită de viteză, fie că vorbesc la telefon, fie că traversează în locuri nepermise, fie că parchează pe linia de tramvai.
Sunt astfel de persoane și printre bicicliști. Unii dintre ei nu știu că este interzis pe trecerea de pietoni pe bicicletă. Am văzut și bicicliști care respectă această regulă minimală. Nu are rost să discutăm despre bicicliștii care circulă pe contrasens...
Inclusiv statul la coadă are un specific românesc. Peste tot, oamenii stau unul după celălalt. La noi sunt persoane care stau în lateral sau pe lângă coadă sau se prefac că vorbesc cu cineva mai din față. Dar asta nu este analfabetism social, este lipsă de civilizație, lipsă de educație.
Analfabeții cu ștaif de la spectacole
Un număr destul de mare de analfabeți social întâlnim și în medii elevate, la spectacole, la concerte, de film nu mai zic. De obicei acest tip de analfabeți social nu aud semnalele transmise de societate, vocea suavă care îți spune „pe durata desfășurării spectacolului, folosirea telefonului mobil, înregistrarea sau filmarea sunt strict intezise!”. De data aceasta nu se produc accidente mortale, așa că de ce să nu filmăm tot concertul? De ce să nu facem poze cu blițul? De ce să nu vorbim la telefon despre nimic? De ce să nu deranjăm pe toată lumea? De ce să nu lăsăm telefonul deschis, ca să sune? Că dacă ești analfabet social nu știi să citești, să descifrezi, să auzi.
Dar câți analfabeți social identificăm la birou? Persoane care nu stăpânesc limba română, nu știu reguli simple de gramatică (ce rost are?), nu știu să lucreze la calculator, nu cunosc proceduri, și, în mod suprinzător, trăiesc într-o maiestuoasă inconștiență și fericire perpetuă, ba chiar avansează și le crește salariul. Astfel de persoane se plâng mereu că au foarte mult de lucru. Și astfel de persoane sunt periculoase pentru că se joacă cu viețile altora. Îi cunoaștem, știm despre ce este vorba, dar nu putem face nimic!
Cred că fiecare dintre noi cunoaștem și vedem sute de astfel de exemple de analfabetism social, din diferite domenii, de la exemple mărunte la fapte cu consecințe grave. Nu trebuie să facem niciun efort pentru a vedea aceste lucruri, ele sunt evidente. Și dacă aceasta este societatea în care trăim zi de zi, ce așteptări avem de la alții, de la alt nivel?
În România este periculos să atragi atenția unui astfel de analfabet social și să îi spui că a greșit. În cele mai multe cazuri, el te injură și riști să îți tragă un pumn. Dar ce așteptări ai putea să ai de la un analfabet social?
Într-o țară în care se folosesc din ce în ce mai rar expresii ca „îmi cer scuze”, „este vina mea, mă scuzați”, „aveți dreptate”, „vă mulțumesc”, civilizația este muribundă și se transformă încet, încet într-o junglă isterică, dominată de cei ce urlă mai tare sau cei mai violenți.
Cine sau ce ne-ar putea vindeca de analfabetism social?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Odata pierduta coeziunea sociala, care este coloana vertebrala a unui popor si natiuni, eu nu vad decat doua cai de aici incolo 1) romanii se vor dizolva ca popor in cativa zeci de ani urmand ciclurile normale de nastere-crestere-disolutie al altor popoare din istorie, sau 2) se vor salva daca vor trece printr-un cataclism de un fel oarecare care sa-i uneasca in jurul unui principiu, cum a fost cand eram toti contra lui Ceausescu, sau in primul razboi mondial …. Eu zic insa ca vom merge pe varianta 1, dar acesta nu este neaparat un lucru rau.
Daca noi maine introducem in scoala un curs special despre ce inseamna contributia fiecaruia la societate, ce e constructiv si ce e antisocial, poimaine cand copiii ies din scoala, daca vor trebui sa traiasca in aceleasi conditii pe care le ofera societatea noastra acum, se vor "relaxa" moral in secunda doi.
De ce? Pentru ca nu sunt consecinte. Pentru ca rasplata data de aroganta e imediata si intensa, pe cand aceea data de corectitudine e mai subtila si cere intelepciune. Pentru ca nu exista un statut diferit pentru cine face ceea ce este corect si constructiv - ca de exemplu garantia protectiei drepturilor, sau macar apreciere.
Astfel apare conceptul antisocial al "jmecherilor vs fraieri" - o emanatie naturala si simptomatica a unei societati corupte, incapabila de a-si proteja cetatenii corecti, ale carei institutii de forta nu functioneaza coerent pentru stabilirea (si mentinerea) unor limite clare.
Din pacate pentru noi, aceasta situatie nu poate fi remediata numai de la baza, ci doar avand factori de decizie si legiferare adecvati. Oricat am vrea noi, oricat am intelege noi, atat timp cat nu avem posibilitatea sa ne alegem reprezentantii in mod direct, atat timp cat alegem la modul general un partid lasand toata decizia in mana unui sef de organizatie (privata) si al unor grupuri care nu raspund in nici un fel in fata noastra, nu vom putea fi reprezentati sau protejati eficient. Intr-un fel, ne garantam singuri un viitor in continuare plin de nesimtire, ineficienta, incompetenta si "descurcareala".
Eu nu știu nicio emisiune la vreun canal TV cu impact care să analizeze asemenea scene, poate și din jenă, poate din reținerea că ar indica nivelul extrem de jos al comportamentului social al românilor. De altfel, cred că cel mai mare handicap al românilor față de mai toate țările din U.E., este tocmai acest comportament. Parcă nici bulgarii nu (mai) sunt așa vulgari și tupeiști.
Am intrebat anumite persoane de ce au incalcat anumite reguli, raspunsul m-a pus pe ganduri. Ei sustin ca regulile, panourile indicatoare, etica morala sunt pentru prosti. Pentru el "smecherul" nimic nu-i interzis, el este mai presus de lege si morala.
Este mai rau decat spuneti dvs. Nu o fac pentru ca nu stiu, o fac pentru ca stiu si pot s-o faca.
Cu prostul nescolarizat
Te lipti un pic si ai scapat.
Dar duci o lupta colosala,
Cu prostul care are scoala!
Sunt reguli care sunt usor de inteles si totusi nu sunt respectate.
Am sa iau ca exemplu excesul de viteza. Cu totii intelegem care pot fi efectele excesului de viteza, cu toate acestea, statistic in toate tarile grupa de varsta care produce cele mai multe accidente este cea de la 18 la 22 ani.
O idea pe care am imbratisat-o a fost sa nu invinovatesc un individ atunci cand a facut o greseala. Prefer sa-l intreb ce a determinat actiunea sa, sa-mi explice de ce a facaut ceea ce a facut. Exista posibilitatea ca el sa aiba dreptate iar eu sa ma insel. Daca ma conviinge ca a facut un lucru bun atunci am sa-l fac si eu. Cand un individ incearca sa argumenteze o actiune gresita invata o lectie pe care ani de educatie nu i-o pot da.
Din ce observ eu, autorul definește acest „analfabetism social” exact ca autismul, adică o lipsă majoră de empatie cu cei din jur.
Iar pentru autism nu există tratament, ci doar un dresaj, destul de dubios în privința rezultatelor...
O alta problema a articolului e aceea ca promovează un fals eltism!Fiecare cititor e făcut sa vadă in alții problema.Fiecare se vede pe sine ''ultimul mohican'' al bunului simt, înconjurat de analfabeți social care nu știu sa lucreze la calculator, dar cărora le creste salariul. Or, nu-i adevărat!Si din cititorii articolului pot fi analfabeți social, la fel cum pot fi persoane(cazul meu), înconjurate de persoane cu bun-simt.
E foarte simplist modul de gandire al lui Cristian Jura. Ca sa rezum in acelasi mod simplist: daca depasesti limita de 130 esti analfabet social! Nimic mai fals! ALEG sa nu ma supun unor reguli imbecile puse de oameni care nu au curajul sa isi asume o raspundere mai mare si o paseaza pe umerii celor care nu sunt dispusi sa o accepte. SI ALEG sa suport consecintele. Asta ma face un om liber, cu judecata si ratiune, care poate sa actioneze de mediul inconjurator: sunt si alte masini pe langa mine, sunt singur in masina, am vizibilitate, masina e in parametrii? SI in functie de asta aleg modul meu de a conduce. Dar pentru unii e mai simplu sa se lase incarcerati in niste norme sociale decat sa gandeasca ei ce e bine si ce e rau. Si nu spun ca toti au aceeasi capacitate de analiza, avand in vedere si educatia primita la scoala sau in familie dar nu pot fi de acord cu afirmatia ca toti sunt analfabeti sociali doar pentru ca nu vor sa se supuna unor reguli uneori stupide!
In lumina articolului inclusiv intoleranta este dovada de analfabetism social! Si atunci autorul este fix ceea ce blameaza!
Dar e de remarcat ca nesimtirea e pana la un anumit nivel al societatii, daca urci niste trepte se schimba atmosfera.
Da, civilizația e muribundă. În numele libertății de manifestare, confortului... Nici eu nu știu unde o să ajungem.