Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

CTP: Niciodată binele nu este majoritar pe termen scurt. Totuși ajunge să fie, în durată. Se mai schimbă câte un milimetru în om

CTP - Republica, 6 ani

Claudiu Pândaru l-a întrebat pe Cristian Tudor Popescu, într-un dialog prilejuit de aniversarea de 6 ani a Republicii, dacă crede că binele a fost vreodată majoritar. Întrebarea a venit în contextul în care cei care au ales să se vaccineze împotriva Covid în România sunt, în mod evident, în minoritate. „A fost vreodată binele majoritar? Nu. Niciodată binele nu este majoritar pe termen scurt. E vechea problemă cu binele învinge sau nu învinge. În moment, în prezent, în prezentul continuu să-i spunem, binele nu e majoritar niciodată. Totuși ajunge să fie în durată, în durată lungă”, a fost răspunsul gazetarului, care a vorbit apoi despre cum ajunge să se schimbe „un milimetru în om”.

Cristian Tudor Popescu: „Se întâmplă ceva groaznic, cum este pandemia, cum este războiul, cum este o revoluție, ceva care înseamnă suferință, care înseamnă moarte și așa mai departe. În momentul când se întâmplă, cel care prevalează e răul. Și sentimentul celui care trăiește atunci, în acea epocă, în acele momente, este de copleșire, de faptul că răul e mult mai puternic și că nu poți să i te opui. Însă, după ce se trece peste astfel de episoade, în durată lungă, în urma lor, ajunge să se câștige, puțin câte puțin, în ceea ce privește binele - social, uman. Se mai schimbă foarte puțin, câte un milimetru, în om. Progres în om, Nu progresul ăsta înșelător din jurul nostru, care ne face să ne considerăm niște ființe evoluate, superioare, de ce ? Pentru că avem mașini de tot felul, telefoane, sticlă, beton. Tehnologia din jur e amăgitoare, ne credem evoluați și deosebiți. Ei, ia trageți din priză toate astea din jur, ia trageți tehnologia din priză și lăsați omul fără, să vedeți la ce epocă de piatră se ajunge într-un timp record. Nu aș vrea să probăm vreodată asta la nivel de țară sau de planetă în mod real. Pentru că atunci s-ar vedea cu cât este diferit omul de astăzi de cel care își rezolva problemele în raport cu ceilalți cu măciuca și scuipând după aceea în ferigile de la ușa peșterii.

Binele e acel milimetru totuși. Pe planeta asta acum nu se mai întâmplă lucrurile care se întâmplau. S-a întâmplat Hitler, s-a întâmplat Holocaustul, s-a întâmplat Stalin - monștrii secolului 20. Se întâmplă și acum în Myanmar, în China, în Coreea de Nord, în toate aceste dictaturi, dar există destule locuri pe planetă în care astfel de lucruri, totuși, nu se mai pot întâmpla. Chiar dacă morbul ăsta, virusul ăsta al răului, care este virusul dictaturii, al naționalismului, al violenței, pe care îl vedem și în statele cele mai evoluate, în Franța, în Anglia, în Germania, el tot acolo e. Însă există acum destule zone pe Pământ în care poate fi ținut sub control. Adică o evoluție totuși spre bine, în timp, măcar putem să credem că există.”

Cu toate acestea, gazetarul a avertizat că nu putem să mizăm pe faptul că omenirea va găsi întotdeauna resurse să se echilibreze. „Eu cel puțin nu mă pot amăgi cu această speranță că, da, am reușit să supraviețuim lui Stalin, Hitler, Războiului Rece, amenințării nucleare, prin urmare vom supraviețui în continuare. Nu, nu e obligatoriu. Este posibil ca, la un moment dat, vectorii de solicitare a civilizației planetare să o spargă.”

Urmăriți înregistrarea discuției între Claudiu Pândaru și Cristian Tudor Popescu.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa fiu uimit de optimismul domnului Cristian Tudor Popescu. Din pacate, insa, mi se pare ca aceasta teorie, destul de optimista si logica, a dumnealui, are o hiba. Binele invinge, pe termen lung, milimetru cu milimetru, asa cum spune dumnealui dar cu o singura conditie: sa supravietuim raului. Daca omenirea supravietuieste, are dreptate domnul Tudor Popescu, asa se va intampla, milimetru cu milimetru binele va progresa sau, macar, va reveni la normal. Dar aceasta teorie sufera de "survival bias". Faptul ca noi am supravietuit pana acum tuturor crizelor nu inseamna ca o vom face si in viitor. Am putea foarte bine sa intalnim ceva care ne va distruge sau, mai probabil, ne vom autodistruge singuri. Nu mai exista milimetru cu milimetru dupa aceea. De asemenea, am putea intalni ceva care sa ne dea inapoi atat de mult timp (in comuna primitiva, de exemplu) incat milimetru cu milimetru s-ar putea sa dureze mii de ani pana cand (daca) revenim unde suntem acum.
    • Like 0
    • @ Arlecchino
      Crabu check icon
      In ultimul paragraf asta spune si CTP.
      • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Nu exista "bine" sau "rau". Existadoar viata asa cum este ea.
    Binele in antagonism cu raul, este o proiectie mentala, o speranta o dorinta, ca un eveniment petecut pe care l-am evaluat ca neplacut sa nu se mai repete.

    In cel mai bun caz binele este lipsa raului. Iar raul e ignoranta. A nu vedea cea ce este asa cum este. Ci a trai in iluzii.

    Cine transforma binele in altceva, adica intr-un proiect, e un ideolog, si ajunge in final sa cada victima propriilor iluzii si utopii devenind astfel raul.

    Umanitatea a vrut sa faca lumea mai buna dupa mintea ei si a unor ideologii. De fiecare data s-a lasat cu genocid.

    Nu degeaba se zice " drumul spre iad e pacate cu bine intentii". Aceasta sintagma defineste cel mai bine pericolul real si acut ce pandeste umanitatea.

    Chiar si in Pandemie se vede aceasta. Obsesia de a face bine cu orice pret intuneca mintile.

    • Like 0
    • @ Mr.Oh
      Puneți problema greșit, din punctul meu de vedere. Pare că sunteți mai apropiat de budism, spre deosebire de mine, care sunt creștin ortodox.
      E adevărat că discuția despre bine și rău, la modul general, filosofic, este una complicată, dificilă și depășeșete cadrul acestor comentarii, totuși, de amatori.
      Sunt de acord că binele și răul sunt relative la persoane, situații, conjuncturi, dar nu putem spune pur și simplu că nu ar exista bine și rău. Putem spune, în schimb, că sunt valori pe care le credităm noi, într-o speță anume. Religiile sunt un ajutor în acest sens, deși și în cazul religiilor, binele și răul trebuie căutate ”printre rânduri”. Nu avem o ideologie în acest sens, cel puțin în cazul creștinismului. Până la urmă, binele se identifică cu armonizarea acțiunilor (și gândurilor) noastre cu voia Domnului, așa cum se desprinde din învățăturile creștine, iar răul este opusul binelui. Dar nu putem spune, ca Dvs., că ”răul este ignoranță”. În acest fel ajungem la concepții total greșite. Cineva poate fi extrem de lucid, de cunoscător, dar total răuvoitor, sadic, malefic etc. Binele este armonie și edificare, răul este stridență, inadecvare și distrugere.
      În ceea ce privește ”binele făcut cu forța”, e clar că nu e un bine. Este subjugare, supunere, distrugere a liberului arbitru, deci e un rău. E clar că ”drumul spre iad e pavat cu intenții bune”, lucru vizibil și acum în pandemie. Sunt mai multe de spus, mă opresc aici.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Mr.Oh check icon
      Daca omor un porc ca sa mananc e bine. Daca ucide un Virus un om e rau.
      Binele si raul sunt subiective. Umanitatea defineste binele si Raul doar din perspectiva prioprului interes.

      In Geneza Dumnezeu e creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor. Text relevat oamenilor tocmai ca sa nu se creada deasupra creatiei si sa cada in subiectivism.

      Oamenii nu pot crea viata. Ei sunt viata. Raul este lipsa intelegerii acestui adevar. Din din aceasta neintelegere se naste si primul pacat capital. Mandria.
      Si din mandrie se dezvolta restul.

      Raul nu exista in sine. "Faca-se voia ta Doamne prin mine" comuta atentia si intelegerea situatiei, perceptiei realitatii din spatiul egoist, individual si subiectiv, supus dorintei si muritor, in spatiul cosmic, etern.

      In a aceasta consta nemurirea. In aceasta stare de Spirit nu mai poti gresi nimic, vointa personala se dizolva in vointa cosmica.

      Pana atunci esti Ignorant si nu rau.

      Psihologic privind un om rau este persoana care stie (e constienta) ca ceea ce face produce suferinta celor din jur si totusi continua sa o faca. Acesta a cazut in capcana raului.
      Dar so in acest caz persoana in cauza exprima suferinta acumulata condus de mandrie. Si in consecinta razbunare. De regula pe cel mai slab din jurul sau.

      Iubirea si iertarea sunt solutia fiindca intrerupe ciclul razbunarii. Dar iubirea si mandria se exclud reciproc.

      Dar cum spuneam, este un concept pur teoretic definit de mintea umana. Un om simplu nu are nevoie de teorie si intelect ca sa stie ce scriem noi aici. O stie pur si simplu privind in el insusi. Privind soarele si stelle si simtind frumusetea vietii fara sa gandeasca ceva anume.


      • Like 1
    • @ Mr.Oh
      Am spus și eu că ceea ce numim noi, de regulă, bine și rău sunt ”relative la persoane, situații, conjuncturi, dar nu putem spune pur și simplu că nu ar exista bine și rău”. Dacă un om omoară un porc să-l mănânce, e rău pentru porc și bine pentru om. Dar nu în sens filosofic superior de bine și rău, ci doar în sens de ”satisfăcător, corespunzător” respectiv ”nesatisfăcător, necorespunzător”. Nu putem vorbi de bine și rău privite ca valori superioare, dar să ne referim, inadecvat, la situații parțiale ca cele enunțate. Aș mai completa și eu: când plouă, se zicea odată că e bine pentru agricultor, dar rău pentru cărămidar. A propos, dacă virusul omoară un om e nasol (ca să nu zic rău) și pentru om și pentru virus (echivalentul distrugerii planetei locuite de populația de viruși respectivi). În orice situație (vindecarea sau moartea omului), populația de viruși (mi se pare pretențios să spun ”virusuri”) are durata de viață limitată. Dar revenind; e o frază grea aceea că: ”Umanitatea defineste binele si Raul doar din perspectiva prioprului interes.” E urât spus ”interes”. De fapt omul caută mereu un SENS, și asta e foarte bine, e chiar cel mai important în concepția mea. Iar binele și răul sunt categorii pe care omul le CREDITEAZĂ el, în dorința minunată de a găsi un sens vieții sale. Desigur, natura există și acționează după regulile sale știute și neștiute, în cazul ei nu putem vorbi despre bine și rău în sens înalt. Dar ACȚIUNILE omului pot fi catalogate drept bune și rele chiar în sens înalt, deși nu fără nicio urmă de echivoc. Dar asta e altceva. Eu cred că binele și răul sunt nu neapărat separate, ci mai degrabă pot fi UNEORI și CONCENTRICE, ca păpușile Matrioșka. În acest sens există, într-un fel, relativitatea binelui și răului de care vorbiți și Dvs: binele cuiva poate fi răul altcuiva. Dar uneori chiar aceeași faptă poate fi bună și rea chiar pentru aceeași persoană. De exemplu cineva, la un moment dat, trece printr-o experiență dură, neplăcută (deci rea), lucru care ulterior îl transformă, îl înalță, îl aduce pe o treaptă spirituală superioară. Mai prozaic, ca exemplu, un om se chinuie cu un regim alimentar sau de mișcare fizică, se străduiește, obosește, dar urmarea e că va slăbi și își va îmbunătăți sănătatea. Sunt nenumărate exemple, unele banale, altele teribile.
      Stă scris:” Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea”. Torționarii din închisorile comuniste au fost evident răi și au acționat cu răutate, cred că nu e nimic echivoc aici. Dar relele lor, care se vor contabiliza ca păcate pentru ei, au dus la ridicarea unor adevărați sfinți ai închisorilor comuniste. Nu degeaba spune Blaga într-o poezie ceva de genul (citez aproximativ din memorie): ”Acum știu de unde își are raiul lumina, îl luminează iadul cu flăcările lui”. Trădarea lui Iuda a fost cel mai mare rău personal posibil. Cu toatea astea, el a condus, involuntar dar simetric, la cel mai mare bine către umanitate: sacrificiul Mântuitorului, apoi învierea și promisiunea mântuirii oamenilor. Totuși, la judecata sa, Iuda va fi privit ca un păcătos maxim. Urmările indirect bune ale faptelor lui nu i se datorează în niciun caz, ci constituie voința Tatălui, care, mereu aranjează lucrurile în așa fel încât suntem confruntați în viață cu lucruri percepute ca ”bune” și ”rele”, urmând ca noi, conform liberului arbitru, să acționăm, la rândul nostru, făcând bine sau rău, și pentru care vom da socoteală cândva, într-un fel sau altul.
      Într-adevăr, oamenii nu au nevoie să teoretizeze atât de mult pentru a ști ce e bine și ce e rău. Sufletul lor, educația primită, grația divină, îi face să intuiască calea cea dreaptă și bună. Uneori inteligența pură, despicarea seacă a firului în patru, dacă se face cu MÂNDRIE, la care faceți referire și Dvs., paradoxal poate sminti omul, prin ruperea acestor legături cu ființa sa profundă, cu bunul simț tradițional, cu dreptele învățături creștine. Nu degeaba primul verset al Fericirilor este: ”Fericiți cei săraci în duh, că a lor va fi împărăția cerurilor”. Asta nu cu sensul de ”proști”, cum se înțelege în mod eronat, ci în sens de ”smeriți, curați sufletește, buni, modești, necomplicați, fără MÂNDRIE” (ca să fiu și în asentimentul Dvs.)
      • Like 0
  • Dv. catalogati actiuni in termeni de BINE si RAU. IN ROMANIA ar fi mai potrivit termenul SANATOS SI LUCID contra RETARDAT. Si haideti va rog sa nu punem toate nereusitele acestei societati bolnave romanesti pe PANDEMIE. Poti spre exemplu foarte bine sa fii vaccinat trecut prin boala sau testat si sa fii SLEROZAT DEMENT cu probleme chistemice de judecata logica derapaje comportamentale psihice sau emotionale ORI ahtiat de putere prin DUALISM inter-personal nefacand voit diferenta dintre FUNCTIA institutionala juridica jurnalistica de orice fel si PERSOANA FIZICA...DA ! ( persoana care a scris acest comment SE EXCLUDE )
    • Like 0


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult