(Foto: Facebook/Adrian Wolkowski)
Duminică, 22 Noiembrie 2015. O dimineață ca oricare alta. Nimic nu anunța ceea ce avea să se întâmple și să îmi schimbe radical viața. M-am trezit un pic obosit și m-am dus în bucătărie să îmi fac o cafea. Deodată, venită de nicăieri, am simțit o durere ciudată în piept. Nu era o durere puternică, dar era una sâcâitoare și se prelungea în ambele mâini, până la încheieturile pumnilor. Deși nu mai simțisem niciodată așa ceva, am conștientizat că poate fi ceva serios, așa că imediat am luat telefonul și am sunat la 112. Ambulanța a sosit în mai puțin de 10 minute. După un consult de rutină și o electrocardiogramă care nu a arătat nimic grav, echipajul ambulanței m-a sfătuit că ar fi bine să fiu transportat la spital, pentru investigații mai detaliate.
Deși durerea scăzuse mult în intensitate, am acceptat fără ezitare să fiu dus la spital. Deoarece nu părea a fi o urgență majoră, am fost inițial transportat la triaj, în așteptarea unui medic care să mă preia. Deodată, durerea a revenit din nou, parcă un pic mai puternică. I-am spus prietenei mele, care venise cu mine, să anunțe medicii că starea mea începe să se înrăutățească. Imediat am fost preluat de medici, care au început investigațiile pentru a vedea despre ce este vorba. Investigațiile au fost foarte amănunțite, iar analizele de sânge au arătat o creștere ușoară a nivelului enzimelor de necroză miocardică, ceea ce a dus imediat la suspiciunea de infarct miocardic.
La câteva secunde după sosirea analizelor, am fost anunțat că urmează să fiu supus unei angiografii coronariene. În mare, acesta constă în introducerea la nivelul încheieturii pumnului, prin artera radială, a unui tub de plastic, urmată de introducerea unui cateter până în vasele care irigă mușchiul inimii, pentru a vedea dacă sunt produse leziuni la nivelul acestora. Așa cum bănuiseră medicii, se produsese o fisură a unuia dintre vase, iar cheagul de sânge care se formase obturase vasul, oprind circulația sângelui, respectiv irigarea mușchiului inimii. Adică, infarct miocardic.
În timpul intervenției, medicii comunicau cu mine în permanență, explicându-mi tot ceea ce urmează să facă. Imediat după ce au reușit îndepărtarea cheagului de sânge, durerea și starea de rău pe care le aveam au dispărut, iar senzația pe care o aveam era aceea de ușurare totală, ba chiar îmi venea să adorm. A urmat implantarea unui stent pentru menținerea deschisă a vasului de sânge, după care intervenția s-a încheiat, fiind transportat la secția de terapie intensivă.
Ceea ce am relatat până acum poate fi ceva relativ banal, această procedură fiind una uzuală și destul de simplă. Abia de acum încolo se va putea constata ce înseamnă un sistem de sănătate performant și extrem de eficient.
Trecând peste condițiile excepționale pe care le-am găsit într-un spital de stat, și anume saloane care seamănă cu o cameră de hotel de 4 stele, mese delicioase și complete, individualizate pe fiecare pacient, periuța de dinți de unică folosință și având pastă pe ea, adusă odată cu fiecare masă servită, baia unde puteai găsi absolut tot ce era necesar, de la papuci, halat, gel de duș, șampon, și chiar aparate de ras de unică folosință precum și gel de ras, trecând deci peste toate aceste lucruri care sunt absolut normale într-o țară normală, ceea ce m-a impresionat profund și ceea ce mi-a schimbat viața radical a fost modul în care sistemul de sănătate finlandez înțelege să aibă grijă de pacient după ce acesta a fast salvat și după ce a părăsit spitalul.
Din fericire, investigațiile extrem de amănunțite efectuate după implantarea stentului și după transferul de la terapie intensivă pe secția de cardiologie au arătat faptul că mușchiul inimii a fost foarte puțin afectat de infarct, capacitatea de pompare a inimii fiind redusă cu mai puțin de 3 %. Acest lucru s-a datorat faptului că intervenția s-a produs foarte repede, apelul rapid la 112, precum și promptitudinea personalului medical fiind factorii care au permis practic salvarea în mare măsură a inimii.
Voi face o foarte succintă trecere în revistă a cauzelor care au dus la apariția acestui infarct miocardic. În timp ce mă aflăm încă în România am fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul primit fiind unul sumar, și fără să fie urmărită evoluția bolii. De asemenea aveam, când am venit în Finlanda, o greutate corporală mult peste limita admisibilă. Și, nu în ultimul rând, sufeream de o tensiune arterială destul de mare, hipertensiune de lungă durată, fără ca vreun medic să reușească să o stabilizeze la un nivel normal. Cam asta era starea mea de sănătate atunci când am venit în Finlanda și desigur acestea au fost și cauzele care au dus la apariția infarctului.
În dimineața zilei în care am fost externat, a venit la mine medicul cardiolog care la început a dorit să-mi arate înregistrarea video a angiografiei la care fusesem supus. Deși nu prea sunt un fan al acestor înregistrări video, nu am putut să-l refuz, mai ales după ce am citit pe chipul lui satisfacția unui lucru bine făcut. Pur și simplu nu puteam să-i refuz plăcerea de a-mi arata cât de bine lucrase. Apoi, m-a întrebat dacă înțeleg ce mi s-a întâmplat și care au fost cauzele, apoi explicându-mi ceea ce avea să urmeze.
Am fost preluat de o echipă formată din cardiolog, nutriționist și fizioterapeut, la care s-a adăugat ulterior medicul de familie. Mi-a fost întocmit un regim alimentar, precum și un plan de antrenament fizic, urmând ca fiecare dintre cei menționați mai sus să mă întâlnească o dată pe an, pe tot parcursul vieții mele. Da, deși sună incredibil, chiar asta se întâmplă! De atunci, în fiecare an sunt programat, în ordine, la medicul de familie, nutriționist, fizioterapeut și cardiolog, toți aceștia urmărind evoluția stării mele de sănătate și făcând micile corecții necesare.
Care este rezultatul acestor eforturi comune, pacient - echipă medicală ? De doi ani de zile nu mai am nevoie de nici un fel de medicație pentru tratamentul diabetului zaharat, valorile glicemiei, indiferent de perioada din zi în care sunt măsurate, fiind cele ale unei persoane fără diagnosticul de diabet zaharat. Greutatea corporală a fost redusă cu aproximativ 40 kg și continuă să scadă. Iar tensiunea arterială a fost stabilizată la o valoare pe care nu am avut-o nici la 30 de ani (acum am 51 de ani).
(Foto: Facebook/Adrian Wolkowski)
Cum s-a ajuns la o asemenea performanță? Prin trioul de aur, care constă în ordinea crescătoare a importanței, din medicație, dietă și activitate fizică. Da, activitatea fizică are efecte uluitoare. Dacă cineva mi-ar fi spus, acum câțiva ani, că voi merge pe bicicletă peste 90 de kilometri, fără să fac nici măcar o pauză, fără să cobor din șa nici măcar o dată, probabil aș fi râs.
În prezent în funcție de timpul disponibil, parcurg în medie între 30 și 60 de kilometri zilnic pe bicicletă. Din momentul infarctului și până astăzi am parcurs peste 28.000 de kilometri (da, peste douăzeci și opt de mii de kilometri), stând în șaua bicicletei aproape 1.000 de ore (o mie de ore).
Nu mi-a fost deloc ușor și nu îmi este nici acum. Sunt eforturi, uneori dureroase, când trebuie să strâng din dinți și să continui. Dar atunci când mi-e mai greu și sunt pe punctul să mă opresc, îmi vine în minte figura aceea plină de satisfacție a medicului care mi-a salvat viața. Și simt că l-aș trăda dacă m-aș opri, așa că, uneori chiar și cu lacrimi de durere, merg mai departe, până la capăt.
„Pentru acele trei săptămâni în care nu am lucrat am luat mai mulți bani decât aș fi luat dacă lucram”
Costul intervenției, analizele și medicația au fost suportate integral de serviciul de asigurări sociale. Costul spitalizării - cazare și masă - au fost suportate parțial de asigurările sociale din Finlanda. Eu am plătit în jur de 100 de euro pentru trei zile de spitalizare. Tot ceea ce a urmat externării - programările la medici, analize, investigații - sunt suportate integral de serviciul de asigurări sociale.
Și încă un aspect foarte important. Pentru perioada spitalizării, cât și a recuperării, întrucât, în total nu am putul lucra cam trei săptămâni, casa de asigurări sociale mi-a plătit o compensație materială, adică echivalentul concediului medical, echivalent cu aproximatix 80% din salariu. În plus, fiind membru de sindicat, am mai primit un ajutor și din partea acestuia. Și, tot în plus, compania la care lucrez mi-a plătit de asemenea un ajutor în bani. Așa că, per total am luat pentru acele trei săptămâni în care nu am lucrat mai mulți bani decât aș fi luat dacă lucram.
(Foto: Facebook/Adrian Wolkowski)
Menționez că Serviciul de asigurări sociale (KELA, despre care am mai scris într-un articol în Republica.ro), cuprinde atât Serviciul de asigurări medicale, cât și toate celelalte beneficii sociale pe care le poate avea un rezident în Finlanda (la fel ca orice cetățean finlandez). Adică ajutor de șomaj, alocații pentru copii, ajutor la plata chiriei, ajutor pentru achiziții electrocasnice, îmbrăcăminte, sau articole de sport (în cazul șomerilor), ajutor pentru activități culturale și sportive (tot în cazul somerilor), și, în cea mai rea situație, ajutor social (pentru a primi ajutorul social sunt câteva etape clare care se parcurg, și anume încheierea perioadei în care se încasează ajutorul de somaj, obligativitatea școlarizării gratuite pentru creșterea gradului de pregătire profesională, sau reconversie).
Cam așa arată un sistem de sănătate în care lucrează oameni dedicați și pasionați, oameni care sunt fericiți atunci când văd că eforturile lor sunt răsplătite cu respect și recunoștință de către pacient, oameni cu care eu mă simț întotdeauna ca între prieteni. Și cam așa arată o țară în care banii publici nu sunt risipiți inconștient pe proiecte megalomanice și total inutile, cum văd că se întâmplă zilele acestea în București.
Este 25 iulie 2018, ora 18:07. Închei aici, pentru că trebuie să mă urc pe bicicletă. O seară plăcută tuturor!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In articol Dvs. descrieti experienta unor servicii medicale premium. Pe masura ce citesc, se naste intrebarea: cum este posibil? Vrem si noi! Dvs. veniti si cu raspunsul: KELA. Ce e asta? Si tot Dvs. ne explicati cum aceasta agentie are grija de toate si ofera bani chiar si pentru "ajutor la plata chiriei, ajutor pentru achiziții electrocasnice, îmbrăcăminte, sau articole de sport..." Minunat!
Dar eu, (fata de alti cititori sedusi de miracolul socialismului nordic) ma gandesc: de unde bani? Si dupa o cautare sumara vad ca la salariul Dvs. statul percepe un impozit de... 60%!!!! (venituri intre 47-83 mii euro), deci statul retine de la Dvs. cam 3000 euro pe luna.
Sunt bani pe care STATUL ii administreaza in numele contribuabilului pt. ca STATUL stie mai bine, nu? Pai daca statul se descurca atat de bine, de ce nu i-am da pe mana 90% din venituri? 10% ar fi ok pt. bani de buzunar, asa cu si copiii au bani de buzunar, insa de cheltuielile importante au grija parintii.
Si de aici dilema mea, oare este bine sa complacem asemenea unor copii in grija statului-parinte? Cred ca orice adult, ar fi in stare cu un buget de 3000 euro pe luna sa isi incheie asigurari de sanatate premium, pensie premium si alte asigurari si bani albi pt. zile negre, oriunde in lume, sa opteze pentu KELA daca vrea, dar sa poata alege si altceva, cu riscurile de rigoare.Sa poate risca nesabuinta. OBLIGATIVITATEA de a alege o asigurare scumpa dar confortabila mi se pare inacceptabila, este ca si cum ai fi un prizonier de lux.
Ce ma intereseaza este discutia la nivel politic: cata libertate suntem dispusi sa cedam pentru servicii medical foarte bune? (in cazul de fata). Cata pastram? Este statul cel mai bun administrator al veniturilor noastre? Doar statul ne poate ajuta la greu? Daca, bineinteles, ii platim lunar o caciula de bani pt asigurari? Ofera un randament bun in administrarea acestor sume? Sunt curios care dinte cei care au comentat aici ar vrea sa dea mai multi bani pe taxe si impozite ca sa fie protejati mai bine de catre stat.
Simpla poveste ca in Finlanda e minunat nu este completa fara sa vorbim si de costurile cu care minunatul vine la pachet.
Esenta unei bune organizari sociale, in care oamenii o duc bine, este ca fiecare sa intelega si sa apere principiile fundamentale care sustin sistemul care genereaza binele. Si cainele de la macelarie e fericit pana cand se inchide macelaria si se deschide in locul ei sala cu jocuri si pacanele. Dupa aia nu stie cu ce a gresit si ce ar fi trebuit sa faca...
Si a-propos,
Angajatorul plateste taxe tot din valoarea pe care o genereaza munca angajatului. In felul asta statul te amageste ca nu ai taxe foarte mari de platit.
Din pacate sunt putini cei dispusi sa gandeasca mai mult si sa incerce sa inteleaga un model social care ofera ceea ce ne dorim, (in cazul de fata, servicii medicale foarte bune), si sa analizeze plusuri si minusuri la un sistem care functioneaza in alta parte.
Articolul de fata este un pretext bun pentru o discutie care ar trebui purtata nu doar aici; care ar trebui sa fie un reper proeminent in discursul politic: cat vrem sa platim pentru sanatate si mai ales cui? Poate o competitie solida pe piata serviciilor de sanatate ar fi de dorit. Poate ar trebui sa existe un pilon II si in sistemul de sanatate.
Majoritatea se multumesc sa dea cu "Doamne-ajuta" in sus si in jos si asteapta providenta sa le asigure saloane curate in spital si servicii ca in Finlanda. Slabe sanse.
Daca vorbim de intregul sistem social finlandez, vorbim de sume si mai mari: 67 miliarde de euro in cazul Finlandei care ar insemna in cazul Romaniei 267 milioane de euro, mult peste valoarea PIB-ului nominal.
De fapt, conditia esentiala pentru normalitatea la care va referiti este ca tara sa fie foarte, foarte bogata. Vorbind de asemenea sume, deja buna administrare si lipsa coruptiei, incep sa para conditii secundare. Orice tara saraca sau chiar medie, oricat de necorupta ar fi, nu are cum sa implementeze ceva cat de cat asemantor, decat pe credit. Cu consecinta falimentului inevitabil in cativa ani, asemeni Greciei, atunci cand valoarea dobanzilor datorate pentru imprumuturi ajunde sa atinga valori comparabile cu cele ale veniturilor bugetare. Incercarea de a Implementa modelului finlandez, inainte de a deveni o tara bogata, ne-ar apropia mai degraba de realitatea din Venezuela decat de cea din tarile nordice.
Cinstea este o valoare care nu se impozeaza si nu se diminueaza prin utilizare intensiva.
Viva la normalidad!
Uneori este nevoie de o "scuturatura" din asta ca sa revizuim anumite aspecte din viatza inclusiv cele referitoare la boli.
Dumneavoastra sinteti inginer, nu stiu ce profesie are prietena dvs dar sint sigura ca erati constient de factorii de risc, doar ca, asemenea oricarui om ati zis ca nu vi se poate intimpla.Acum.Ei uite ca s-a intimplat.
Faptul ca aveti nevoie de un ghidaj dupa cele intimplate, eu il interpretez ca pe o posibilitate ca dvs fara controale periodice sa fiti tentat sa va reluati obiceiurile si dupa interventia pe care ati avut-o.
Faptul ca simtiti asa, o grija aproape materna din partea personalului medical implicat in grija dvs, nu inseamna neaparat ca ei sint interesati atit de mult in persoana dvs, dar isi fac doar meseria.
Empatia este un factor f important in patient's care.Este in acest domeniu o cerintza. Nu va lasati impresionat de "prietenia" cadrelor medicale implicate in recuperarea dvs.Este ceva ce apartine profesiei.Din pacate medicii romani in marea lor majoritate nu dau dovada de acest "simtz" care le-ar putea mari clientela .
Referitor la semnarea consimtamintului pt coronarografie, se practica pe scara larga cu exceptia urgentelor care au indicatie pt asa ceva.Nu pt a exonera medicii de raspundere, asa cum se practica in Ro.Pt ca indiferent de complicatiile care pot aparea, orice interventie invaziva comporta riscuri.
Ma indoiesc ca ati fi putut refuza o interventie pe cord in situatia dvs, chiar daca vi s-ar fi adus la cunostinta riscurile
Poate datorita faptului ca si-a urmarit cu obstinatie independenta fata de marile imperii, indiferent care au fost ele ( Suedia, Rusia, URSS, Germania ) ?!?
Poate datorita faptului ca a pus la loc de frunte educatia de stat cu o puetrnica amprenta locala pe care o perfectioneaza continuu ?!?
Poate datorita faptului ca au un sistem politic bazat pe republica parlamentara, presedintele avand un simplu rol de reprezentare externa ?!?
Poate datorita faptului ca justitia este infaptuita de judecatori, iar in guvern exista functia de Cancelar de Justiție care supraveghează legalitatea actelor oficiale ale Guvernului și ale Președintelui Republicii. Cancelarul de Justiție trebuie, de asemenea, să se asigure că instanţele judecătorești, celelalte autorităţi și funcționarii publici, angajaţii din sistemul public și alte persoane care exercită o funcţie publică respectă legea și își îndeplinesc obligaţiile. Cancelarul de Justiție, în îndeplinirea obligaţiilor sale, supraveghează respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și a drepturilor omului ?!?