Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum am fost salvat de sistemul de sănătate finlandez după ce am făcut un infarct și cum mi-a schimbat asta radical viața

Adrian Wolkowski

(Foto: Facebook/Adrian Wolkowski)

Duminică, 22 Noiembrie 2015. O dimineață ca oricare alta. Nimic nu anunța ceea ce avea să se întâmple și să îmi schimbe radical viața. M-am trezit un pic obosit și m-am dus în bucătărie să îmi fac o cafea. Deodată, venită de nicăieri, am simțit o durere ciudată în piept. Nu era o durere puternică, dar era una sâcâitoare și se prelungea în ambele mâini, până la încheieturile pumnilor. Deși nu mai simțisem niciodată așa ceva, am conștientizat că poate fi ceva serios, așa că imediat am luat telefonul și am sunat la 112. Ambulanța a sosit în mai puțin de 10 minute. După un consult de rutină și o electrocardiogramă care nu a arătat nimic grav, echipajul ambulanței m-a sfătuit că ar fi bine să fiu transportat la spital, pentru investigații mai detaliate.

Deși durerea scăzuse mult în intensitate, am acceptat fără ezitare să fiu dus la spital. Deoarece nu părea a fi o urgență majoră, am fost inițial transportat la triaj, în așteptarea unui medic care să mă preia. Deodată, durerea a revenit din nou, parcă un pic mai puternică. I-am spus prietenei mele, care venise cu mine, să anunțe medicii că starea mea începe să se înrăutățească. Imediat am fost preluat de medici, care au început investigațiile pentru a vedea despre ce este vorba. Investigațiile au fost foarte amănunțite, iar analizele de sânge au arătat o creștere ușoară a nivelului enzimelor de necroză miocardică, ceea ce a dus imediat la suspiciunea de infarct miocardic. 

La câteva secunde după sosirea analizelor, am fost anunțat că urmează să fiu supus unei angiografii coronariene. În mare, acesta constă în introducerea la nivelul încheieturii pumnului, prin artera radială, a unui tub de plastic, urmată de introducerea unui cateter până în vasele care irigă mușchiul inimii, pentru a vedea dacă sunt produse leziuni la nivelul acestora. Așa cum bănuiseră medicii, se produsese o fisură a unuia dintre vase, iar cheagul de sânge care se formase obturase vasul, oprind circulația sângelui, respectiv irigarea mușchiului inimii. Adică, infarct miocardic. 

În timpul intervenției, medicii comunicau cu mine în permanență, explicându-mi tot ceea ce urmează să facă. Imediat după ce au reușit îndepărtarea cheagului de sânge, durerea și starea de rău pe care le aveam au dispărut, iar senzația pe care o aveam era aceea de ușurare totală, ba chiar îmi venea să adorm. A urmat implantarea unui stent pentru menținerea deschisă a vasului de sânge, după care intervenția s-a încheiat, fiind transportat la secția de terapie intensivă.

Ceea ce am relatat până acum poate fi ceva relativ banal, această procedură fiind una uzuală și destul de simplă. Abia de acum încolo se va putea constata ce înseamnă un sistem de sănătate performant și extrem de eficient.

Trecând peste condițiile excepționale pe care le-am găsit într-un spital de stat, și anume saloane care seamănă cu o cameră de hotel de 4 stele, mese delicioase și complete, individualizate pe fiecare pacient, periuța de dinți de unică folosință și având pastă pe ea, adusă odată cu fiecare masă servită, baia unde puteai găsi absolut tot ce era necesar, de la papuci, halat, gel de duș, șampon, și chiar aparate de ras de unică folosință precum și gel de ras, trecând deci peste toate aceste lucruri care sunt absolut normale într-o țară normală, ceea ce m-a impresionat profund și ceea ce mi-a schimbat viața radical a fost modul în care sistemul de sănătate finlandez înțelege să aibă grijă de pacient după ce acesta a fast salvat și după ce a părăsit spitalul.

Din fericire, investigațiile extrem de amănunțite efectuate după implantarea stentului și după transferul de la terapie intensivă pe secția de cardiologie au arătat faptul că mușchiul inimii a fost foarte puțin afectat de infarct, capacitatea de pompare a inimii fiind redusă cu mai puțin de 3 %. Acest lucru s-a datorat faptului că intervenția s-a produs foarte repede, apelul rapid la 112, precum și promptitudinea personalului medical fiind factorii care au permis practic salvarea în mare măsură a inimii. 

Voi face o foarte succintă trecere în revistă a cauzelor care au dus la apariția acestui infarct miocardic. În timp ce mă aflăm încă în România am fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul primit fiind unul sumar, și fără să fie urmărită evoluția bolii. De asemenea aveam, când am venit în Finlanda, o greutate corporală mult peste limita admisibilă. Și, nu în ultimul rând, sufeream de o tensiune arterială destul de mare, hipertensiune de lungă durată, fără ca vreun medic să reușească să o stabilizeze la un nivel normal. Cam asta era starea mea de sănătate atunci când am venit în Finlanda și desigur acestea au fost și cauzele care au dus la apariția infarctului.

În dimineața zilei în care am fost externat, a venit la mine medicul cardiolog care la început a dorit să-mi arate înregistrarea video a angiografiei la care fusesem supus. Deși nu prea sunt un fan al acestor înregistrări video, nu am putut să-l refuz, mai ales după ce am citit pe chipul lui satisfacția unui lucru bine făcut. Pur și simplu nu puteam să-i refuz plăcerea de a-mi arata cât de bine lucrase. Apoi, m-a întrebat dacă înțeleg ce mi s-a întâmplat și care au fost cauzele, apoi explicându-mi ceea ce avea să urmeze.

Am fost preluat de o echipă formată din cardiolog, nutriționist și fizioterapeut, la care s-a adăugat ulterior medicul de familie. Mi-a fost întocmit un regim alimentar, precum și un plan de antrenament fizic, urmând ca fiecare dintre cei menționați mai sus să mă întâlnească o dată pe an, pe tot parcursul vieții mele. Da, deși sună incredibil, chiar asta se întâmplă! De atunci, în fiecare an sunt programat, în ordine, la medicul de familie, nutriționist, fizioterapeut și cardiolog, toți aceștia urmărind evoluția stării mele de sănătate și făcând micile corecții necesare.

Care este rezultatul acestor eforturi comune, pacient - echipă medicală ? De doi ani de zile nu mai am nevoie de nici un fel de medicație pentru tratamentul diabetului zaharat, valorile glicemiei, indiferent de perioada din zi în care sunt măsurate, fiind cele ale unei persoane fără diagnosticul de diabet zaharat. Greutatea corporală a fost redusă cu aproximativ 40 kg și continuă să scadă. Iar tensiunea arterială a fost stabilizată la o valoare pe care nu am avut-o nici la 30 de ani (acum am 51 de ani). 

(Foto: Facebook/Adrian Wolkowski)

Cum s-a ajuns la o asemenea performanță? Prin trioul de aur, care constă în ordinea crescătoare a importanței, din medicație, dietă și activitate fizică. Da, activitatea fizică are efecte uluitoare. Dacă cineva mi-ar fi spus, acum câțiva ani, că voi merge pe bicicletă peste 90 de kilometri, fără să fac nici măcar o pauză, fără să cobor din șa nici măcar o dată, probabil aș fi râs.

În prezent în funcție de timpul disponibil, parcurg în medie între 30 și 60 de kilometri zilnic pe bicicletă. Din momentul infarctului și până astăzi am parcurs peste 28.000 de kilometri (da, peste douăzeci și opt de mii de kilometri), stând în șaua bicicletei aproape 1.000 de ore (o mie de ore).

Nu mi-a fost deloc ușor și nu îmi este nici acum. Sunt eforturi, uneori dureroase, când trebuie să strâng din dinți și să continui. Dar atunci când mi-e mai greu și sunt pe punctul să mă opresc, îmi vine în minte figura aceea plină de satisfacție a medicului care mi-a salvat viața. Și simt că l-aș trăda dacă m-aș opri, așa că, uneori chiar și cu lacrimi de durere, merg mai departe, până la capăt.

„Pentru acele trei săptămâni în care nu am lucrat am luat mai mulți bani decât aș fi luat dacă lucram”

Costul intervenției, analizele și medicația au fost suportate integral de serviciul de asigurări sociale. Costul spitalizării - cazare și masă - au fost suportate parțial de asigurările sociale din Finlanda. Eu am plătit în jur de 100 de euro pentru trei zile de spitalizare. Tot ceea ce a urmat externării - programările la medici, analize, investigații - sunt suportate integral de serviciul de asigurări sociale.

Și încă un aspect foarte important. Pentru perioada spitalizării, cât și a recuperării, întrucât, în total nu am putul lucra cam trei săptămâni, casa de asigurări sociale mi-a plătit o compensație materială, adică echivalentul concediului medical, echivalent cu aproximatix 80% din salariu. În plus, fiind membru de sindicat, am mai primit un ajutor și din partea acestuia. Și, tot în plus, compania la care lucrez mi-a plătit de asemenea un ajutor în bani. Așa că, per total am luat pentru acele trei săptămâni în care nu am lucrat mai mulți bani decât aș fi luat dacă lucram.

a

(Foto: Facebook/Adrian Wolkowski)

Menționez că Serviciul de asigurări sociale (KELA, despre care am mai scris într-un articol în Republica.ro), cuprinde atât Serviciul de asigurări medicale, cât și toate celelalte beneficii sociale pe care le poate avea un rezident în Finlanda (la fel ca orice cetățean finlandez). Adică ajutor de șomaj, alocații pentru copii, ajutor la plata chiriei, ajutor pentru achiziții electrocasnice, îmbrăcăminte, sau articole de sport (în cazul șomerilor), ajutor pentru activități culturale și sportive (tot în cazul somerilor), și, în cea mai rea situație, ajutor social (pentru a primi ajutorul social sunt câteva etape clare care se parcurg, și anume încheierea perioadei în care se încasează ajutorul de somaj, obligativitatea școlarizării gratuite pentru creșterea gradului de pregătire profesională, sau reconversie).

Cam așa arată un sistem de sănătate în care lucrează oameni dedicați și pasionați, oameni care sunt fericiți atunci când văd că eforturile lor sunt răsplătite cu respect și recunoștință de către pacient, oameni cu care eu mă simț întotdeauna ca între prieteni. Și cam așa arată o țară în care banii publici nu sunt risipiți inconștient pe proiecte megalomanice și total inutile, cum văd că se întâmplă zilele acestea în București.

Este 25 iulie 2018, ora 18:07. Închei aici, pentru că trebuie să mă urc pe bicicletă. O seară plăcută tuturor! 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi aduc aminte de replica mea urmare a raspunsului usor tafnos al ghidei in Spania, daca spaniolii traiesc pana la varste asa inaintate categoric este meritul sistemului lor de sanatate si nu datorita regimului alimentar. In rest ce se intampla pe plaiurile mioritice se numeste in mod eronat si pervers viata, un amestec de Kafka si Yung intr-un cosmar Eminescian ca dulcele vis al mortii. Vai de noi si de pacatele noastre.
    • Like 0
  • Al Lui Al Lui check icon
    Printr-o comparatie asociativa, as putea sa va descriu serviciul de interventie si asistenta de urgenta romanesc. Dar, pentru a face acest lucru, am nevoie sa ma documentez temeinic din dosarele DNA, DIICOT, Curtea de Conturi ,etc. In final, as ajunge la urmatorul rezultat : serviciul de asistenta finlandez = pacient salvat, monitorizat post-trumatic, reintegrat in societate / serviciul de asistenta romanesc= pacient mort, spaga la brancardier, asistenta, medic + medic legist, taxa la gropari, preot si bocitoare. In concluzie, desi la prima vedere sistemul de asistenta romanesc, pare ieftin, este mult mai scum si ineficient pentru pacient, dar extrem de profitabil pentru ceilalti participanti !
    • Like 2
    • @ Al Lui
      Genial comentariu !!! Multumesc ! Mi-ati facut seara mult mai frumoasa. Ce recomfortant este sa gasesti si oemeni cu simtul umorului... Inca o data : BRAVO !
      • Like 0
    • @ Al Lui
      Nu stiu daca sa plang sau sa rad...cert este ca, asa cum si prezentati , pana la urma ,financiar , se iese pe plus. Impersonal!
      • Like 0
  • nicu check icon
    Domule W,
    In articol Dvs. descrieti experienta unor servicii medicale premium. Pe masura ce citesc, se naste intrebarea: cum este posibil? Vrem si noi! Dvs. veniti si cu raspunsul: KELA. Ce e asta? Si tot Dvs. ne explicati cum aceasta agentie are grija de toate si ofera bani chiar si pentru "ajutor la plata chiriei, ajutor pentru achiziții electrocasnice, îmbrăcăminte, sau articole de sport..." Minunat!

    Dar eu, (fata de alti cititori sedusi de miracolul socialismului nordic) ma gandesc: de unde bani? Si dupa o cautare sumara vad ca la salariul Dvs. statul percepe un impozit de... 60%!!!! (venituri intre 47-83 mii euro), deci statul retine de la Dvs. cam 3000 euro pe luna.

    Sunt bani pe care STATUL ii administreaza in numele contribuabilului pt. ca STATUL stie mai bine, nu? Pai daca statul se descurca atat de bine, de ce nu i-am da pe mana 90% din venituri? 10% ar fi ok pt. bani de buzunar, asa cu si copiii au bani de buzunar, insa de cheltuielile importante au grija parintii.

    Si de aici dilema mea, oare este bine sa complacem asemenea unor copii in grija statului-parinte? Cred ca orice adult, ar fi in stare cu un buget de 3000 euro pe luna sa isi incheie asigurari de sanatate premium, pensie premium si alte asigurari si bani albi pt. zile negre, oriunde in lume, sa opteze pentu KELA daca vrea, dar sa poata alege si altceva, cu riscurile de rigoare.Sa poate risca nesabuinta. OBLIGATIVITATEA de a alege o asigurare scumpa dar confortabila mi se pare inacceptabila, este ca si cum ai fi un prizonier de lux.

    Ce ma intereseaza este discutia la nivel politic: cata libertate suntem dispusi sa cedam pentru servicii medical foarte bune? (in cazul de fata). Cata pastram? Este statul cel mai bun administrator al veniturilor noastre? Doar statul ne poate ajuta la greu? Daca, bineinteles, ii platim lunar o caciula de bani pt asigurari? Ofera un randament bun in administrarea acestor sume? Sunt curios care dinte cei care au comentat aici ar vrea sa dea mai multi bani pe taxe si impozite ca sa fie protejati mai bine de catre stat.

    Simpla poveste ca in Finlanda e minunat nu este completa fara sa vorbim si de costurile cu care minunatul vine la pachet.
    • Like 0
    • @ nicu
      In primul rand nivelul de taxare de care ati pomenit de 60% este impartit intre angajat si angajator. Eu platesc pe venitul meu undeva la 30-35%, deci nu 60%. In al doilea rand, da, statul finlandez este un extraordinar de bun administrator al taxelor pe care le platesc. Acesti bani se vad peste tot. Nu am acum timp sa va explic, insa eu ma simt mandru ca pot contribui, prin taxele pe care le platesc la tot ceea ce este aici. Nivelul de taxare este destul de ridicat, insa acest lucru nu ma impiedica absolut deloc sa am o viata normala, sa-mi pot schimba masina noua tot cu una noua, la fiecare 4-5 ani, sa pot pleca in concediu oriunde in lume in fiecare an (avem 5 saptamani de concediu anual, platit), si sa am un comfort suficient, astfel incat sa nu resimt nici un stres. Acesta este viziunea "Nordica", care este intr-adevar una cu un puternic acent social, dar care da (coroborata cu un nivel al coruptiei aproape de zero - lucru extrem de important) posibilitatea existentei unei clase cu adevarat "de mijloc" foarte consistente. In rest, considerentele politice ma intereseaza mai putin. Conteaza cum traiesc, iar aici, statul este un foarte bun administrator. Repet, conditia esentiala, este lipsa coruptiei !!! De aceea, cred, acest tip de sistem functioneaza doar in tarile nordice. Daca dumneavoastra nu sunteti de acord cu el, aveti la dispozitie multe alte modele, din care puteti alege. Eu l-am ales pe acesta. O zi buna !
      • Like 3
    • @ Adrian Wolkowski
      nicu check icon
      Daca nu va intereseaza politicile care au creat sistemul in care o duceti atat de bine care este atunci morala, utilitatea povestii Dvs.? Ce le recomandati celor care va apreciaza relatarile? Sa merga cu totii in Finlanda? Ca oricum, e nerealizabil in Romania, functioneaza doar la nordici?

      Esenta unei bune organizari sociale, in care oamenii o duc bine, este ca fiecare sa intelega si sa apere principiile fundamentale care sustin sistemul care genereaza binele. Si cainele de la macelarie e fericit pana cand se inchide macelaria si se deschide in locul ei sala cu jocuri si pacanele. Dupa aia nu stie cu ce a gresit si ce ar fi trebuit sa faca...

      Si a-propos,
      Angajatorul plateste taxe tot din valoarea pe care o genereaza munca angajatului. In felul asta statul te amageste ca nu ai taxe foarte mari de platit.
      • Like 0
    • @ Adrian Wolkowski
      In Finlanda costul serviciilor de sanatate este de 14 miliarde de euro in timp ce in Romania costul este 2,4 miliarde. Adica de aproape 5 ori mai mult pentru o populatie de patru ori mai mica. De aici rezulta ca pe un finlandez serviciile publice de sanatate il costa de 20 de ori mai mult decat pe un roman. Sunt serviciile medicale chiar atat de bune incat sa merite atatia bani? Chiar sunt de 20 de ori mai bune? Imi vine greu sa cred.
      • Like 1
    • @ nicu
      Cu siguranta, nu tot ceea ce functioneaza aici va functiona si in Romania. Nici nu trebuie luate modele si aplicate automat acolo. Va dati seama cam cat si cum s-ar fura banii colectati din taxe atat de mari ? Si... din ce sa ia statul roman taxe atat de mari ? Din cateva sute de Euro, cat este salariul acolo ? In plus, statul roman nu are o foarte buna experienta in a gestiona eficient banii proveniti din taxe. Pe de alta parte, nu oricine se poate adapta rigorilor sistemului Nordic. Pur si simplu unii oameni se simt mai bine in alte sisteme. Din fericire, circulatia oamenilor in Uniune este libera, si fiecare isi poate alege sa ramana sau sa plece acolo unde se simte bine. Care este morala povestii mele ? Am vrut sa arat cum functioneaza un sistem normal. Iar normalitatea poate fi obtinuta si utilizand alte tipuri de sisteme. Important este rezultatul. Important este sa se ajunga la starea de normalitate. Si Elvetia sau Olanda, de exemplu sunt societati normale, chiar daca sistemele lor difera mult de cele nordice. Fiecare tara trebuie sa-si creeze propriul sistem, adaptat culturii si modului de viata al propriilor cetateni. Totul este sa o faca.
      • Like 3
    • @ Ventidius
      Aveti optiunea de a beneficia de serviciile romanesti, mai ieftine, si conform spuselor dumneavoastra, mai eficiente. Totusi, in suma de 2,4 miliarde este inclusa si spaga pe care o dati de fiecare data, incepand de la portarul spitalului si pana la medicul specialist ? Daca nu este inclusa, poate ar fi util sa recalculati. Si, cum nici asa nu va reiesi ca sistemul finlandez este mai eficient decat cel romanesc, va invit inca o data sa-l folositi pe cel pe care il aveti. Atunci cand, datorita risipei imense pe care o facem aici, o sa dam faliment, suntem siguri ca vom putea apela la serviciile din tara dumneavoastra. Va multumesc pentru ingrijorare si va doresc success !
      • Like 1
    • @ Ventidius
      nicu check icon
      Excelenta observatie!

      Din pacate sunt putini cei dispusi sa gandeasca mai mult si sa incerce sa inteleaga un model social care ofera ceea ce ne dorim, (in cazul de fata, servicii medicale foarte bune), si sa analizeze plusuri si minusuri la un sistem care functioneaza in alta parte.

      Articolul de fata este un pretext bun pentru o discutie care ar trebui purtata nu doar aici; care ar trebui sa fie un reper proeminent in discursul politic: cat vrem sa platim pentru sanatate si mai ales cui? Poate o competitie solida pe piata serviciilor de sanatate ar fi de dorit. Poate ar trebui sa existe un pilon II si in sistemul de sanatate.

      Majoritatea se multumesc sa dea cu "Doamne-ajuta" in sus si in jos si asteapta providenta sa le asigure saloane curate in spital si servicii ca in Finlanda. Slabe sanse.
      • Like 1
    • @ Adrian Wolkowski
      Evident ca spaga nu e inclusa. Insa un serviciu public cu finantarea celui finlandez pentru o populatie de marimea celei a Romaniei ar presupune cheltuieli de 56 miliarde de euro, adica mai mult de un sfert din PIB-ul nostru nominal, suma alocata numai pentru sanatate, fara invatamant, fara pensii etc. Ma cam indoiesc ca spaga pe care o dau romanii medicilor si personalului auxiliar s-ar putea ridica vreodata la 53 de miliarde de euro anual, cat ar fi diferenta.
      Daca vorbim de intregul sistem social finlandez, vorbim de sume si mai mari: 67 miliarde de euro in cazul Finlandei care ar insemna in cazul Romaniei 267 milioane de euro, mult peste valoarea PIB-ului nominal.
      De fapt, conditia esentiala pentru normalitatea la care va referiti este ca tara sa fie foarte, foarte bogata. Vorbind de asemenea sume, deja buna administrare si lipsa coruptiei, incep sa para conditii secundare. Orice tara saraca sau chiar medie, oricat de necorupta ar fi, nu are cum sa implementeze ceva cat de cat asemantor, decat pe credit. Cu consecinta falimentului inevitabil in cativa ani, asemeni Greciei, atunci cand valoarea dobanzilor datorate pentru imprumuturi ajunde sa atinga valori comparabile cu cele ale veniturilor bugetare. Incercarea de a Implementa modelului finlandez, inainte de a deveni o tara bogata, ne-ar apropia mai degraba de realitatea din Venezuela decat de cea din tarile nordice.
      • Like 0
    • @ nicu
      dalex check icon
      "Costul " cel mai mare, din punctul de vedere romanesc este sa ne abtinem de la furat.
      Cinstea este o valoare care nu se impozeaza si nu se diminueaza prin utilizare intensiva.
      • Like 0
    • @ nicu
      Bine, sunt multe de discutat aici : pornind de la populatie, cu mult mai mica, pana la venit , cu mult mai mare . Si sigur , in aceste conditii este mult mai usor de administrat un stat . Dar , una peste alta, daca s-ar incerca crearea unui asemenea sistem la noi aveti vreo secunda vaga impresie ca s-ar ajunge in punctul descris in Finlanda? Eu sunt convinsa ca nu... oamenii din toate partile au in ADN ul lor adanc impregnata coruptia si , in general comportamentul troglodit, incat nu am reusi niciodata sa ajungem acolo, chiar daca am crea conditii economice mai bune decat in Finlanda. Pentru ca pentru romanul de la putere si ruda, sau prietenul lui, niciodata nu este destul!
      • Like 0
    • @ Ventidius
      Bun, sistemul de sanatate din Finlanda este un Fat-Frumos de basm, dar putem sa visam macar la un sistem de sanatate romanesc civilizat , functional ? Ca acum nu este nici una ,nici cealalta! In schimb managerii, ministrii , cu pleiada lor de ajutoare cu salarii imense la stat ,se tot perinda la putere in beneficiul maxim al lor si in detrimentul maxim al nostru . Cand se va opri sirul constant al intamplarii si , oare, ce anume o va face? Asta este curiozitatea mea mare!
      • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Ma intreb adesea, suntem la Cronica cârcotaşilor?Autorul descrie o experiență personală si hop si cârcotaşii!Ba că n-a avut grijă de el însuși, ba că sistemul finlandez da faliment...Si apoi m-am deșteptat: românul nu stie cum arată normalitatea!E atât de acrit de toate experiențele rele din țară că nu crede că poate fi si altfel!Un pesimism amar si o neîncredere totală s-au încetățenit si acest comportament agresiv si neîncrezător a devenit regula!Un curs de normalitate poate?!!!
    • Like 3
    • @ Delia MC
      Aveti perfecta dreptate ! Da, desi, atunci cand traiam in Romania aveam un stil de viata foarte gresit, aici, intr-o tara normala, imi este foarte usor sa ma comport normal. Exact acest lucru doresc sa-l evidentiez in articolele mele. Iar dumneavoastra ati reusit sa surprindeti exact esenta mesajului meu, si anume NORMALITATEA !!! Va doresc o zi buna !
      • Like 0
    • @ Delia MC
      nicu check icon
      In 2007, Michael Moore in "documentarul" Sicko ne arata cum diversi oameni fara asigurare medicala in SUA se duc in Cuba sa primeasca asistența medicala. Probabil ca acriti de experientele rele din tara, manati de un pesimism amar si neincredere totala in sistemul american spera sa gaseasca NORMALITATEA fix in Cuba lui Castro. Presupun ca si acela e un soi de normalitate,unii il apreciaza.
      Viva la normalidad!
      • Like 0
  • Exita o vorba - omul sfinteste locul. Ne place sa dam exemple din alte parti si sa tot spunem ca la noi nu se face nimic, toti fura etc. Ei bine, si eu am facut infarct la aproape 50 de ani, in Iasi. Am iesit sa alerg, cum fac in fiecare zi, si m-a luat o durere sub diafragma care s-a accentuat rapid. Noroc ca nu mi-am pierdut constiinta si am ajuns inapoi acasa. Sotia a sunat la 112, ambulanta a sosit in 10 minute, dupa eletrocardiograma asistenta si-a dat seama espre ce e vorba si a insistat prin stati esa nu ma mai duca la UPUP (primiri urgente) ci direct la Institutul de Cardiologie. In 10 minute eram monitorizat, dus la terapie intensiva. Medicul de garda mi-a explicat ca trebuie sa fac o angiografie, i-am spus ca stiu despre ce este vorba, am semnat consimtamantul si in 5 minute eram in sala de interventii. Medicul mi-a explicat si el ce va face, i-am spus ca stiu, m-a tinut de vorba ca sa vada in ce stare sunt. Una peste alta, in 2 ore de la declansare aveam stentul pus (cel mai bun disponibil). Si stentul, si tratamentul cu anticoagulant au fost gratuite. Nu a fost lux in spital, dar curatenia luna si conditii decente. Dupa externare am urmat un program la Spitalul de Recuperare din Iasi, sectia Cardiologie. Bicicleta cu supraveghere a tensiunii si electrocardiograma, totul OK. Faceam sport si inainte, fac si acum, practic am revenit la o viata normala. Tot respectul pentru ambele echipe. Fara pile, relatii, atentii etc. M-am dus sa-i multumesc medicului care mi-a pus stentul (si care practic mi-a salvat viata) si mi-a spus ca a fost o onoare pentru el. Deci se poate, daca exista vointa si management competent.
    • Like 2
  • Roxana B check icon
    Am si un comentariu referitor la dvs personal domnule Wolkowsky.
    Uneori este nevoie de o "scuturatura" din asta ca sa revizuim anumite aspecte din viatza inclusiv cele referitoare la boli.
    Dumneavoastra sinteti inginer, nu stiu ce profesie are prietena dvs dar sint sigura ca erati constient de factorii de risc, doar ca, asemenea oricarui om ati zis ca nu vi se poate intimpla.Acum.Ei uite ca s-a intimplat.
    Faptul ca aveti nevoie de un ghidaj dupa cele intimplate, eu il interpretez ca pe o posibilitate ca dvs fara controale periodice sa fiti tentat sa va reluati obiceiurile si dupa interventia pe care ati avut-o.
    Faptul ca simtiti asa, o grija aproape materna din partea personalului medical implicat in grija dvs, nu inseamna neaparat ca ei sint interesati atit de mult in persoana dvs, dar isi fac doar meseria.
    Empatia este un factor f important in patient's care.Este in acest domeniu o cerintza. Nu va lasati impresionat de "prietenia" cadrelor medicale implicate in recuperarea dvs.Este ceva ce apartine profesiei.Din pacate medicii romani in marea lor majoritate nu dau dovada de acest "simtz" care le-ar putea mari clientela .
    Referitor la semnarea consimtamintului pt coronarografie, se practica pe scara larga cu exceptia urgentelor care au indicatie pt asa ceva.Nu pt a exonera medicii de raspundere, asa cum se practica in Ro.Pt ca indiferent de complicatiile care pot aparea, orice interventie invaziva comporta riscuri.
    Ma indoiesc ca ati fi putut refuza o interventie pe cord in situatia dvs, chiar daca vi s-ar fi adus la cunostinta riscurile
    • Like 0
    • @ Roxana B
      Aveti dreptate, insa, dupa 3 ani, stilul meu de viata s-a schimbat complet. Acum, si daca nu ar mai fi controalele periodice, nu as mai putea sa fac acele greaseli.
      • Like 5
    • @ Adrian Horatiu Popa
      Multumes mult ! Succes si dumneavoastra !
      • Like 1
  • Ca si destil de multi alti romani emigrati comparati mere nu cu pere ci ci pietre!Sistemul medical finlandez a urmat un trend comun democratiilor occidentale,trend ascendent in ultima suta de ani.Sistemul medical se diferentiaza de la tara la tara in functie de PIB-ul tarii respective si de caracterul edicational si moral al populatiei.Cum poate cineva sa compare cele de mai sus cu sostemul medical romanesc,supus zecilor se modificari de baza facute de fiecare ministru care a condus Sananatatea invultimiiv30 de ani,sistem populat de personal,la toate nivelurile,cu o moralitate damboviteana formata in 45 de ani de comunism ,subfinantat sicdin cauza furaciunii,cu o dotare jalnica in majoritate,dar si cu echipamente ultramoderne nepuse in functiune etc.Pe toal o apologie a unei civilizatii la care o sa ajunga Romania peste 3 generatii,daca ajungemvla nivelul de populatie al Finlandei!Altfel fiti atent sa nu faceti vreo observatie unui copil sau nepot caci s-ar putea sa fiti dat in judecata!
    • Like 2
  • Toate bune si frumoase cu Finlanda, dar cum de a reusit sa realizeze aceste lucruri ?
    Poate datorita faptului ca si-a urmarit cu obstinatie independenta fata de marile imperii, indiferent care au fost ele ( Suedia, Rusia, URSS, Germania ) ?!?
    Poate datorita faptului ca a pus la loc de frunte educatia de stat cu o puetrnica amprenta locala pe care o perfectioneaza continuu ?!?
    Poate datorita faptului ca au un sistem politic bazat pe republica parlamentara, presedintele avand un simplu rol de reprezentare externa ?!?
    Poate datorita faptului ca justitia este infaptuita de judecatori, iar in guvern exista functia de Cancelar de Justiție care supraveghează legalitatea actelor oficiale ale Guvernului și ale Președintelui Republicii. Cancelarul de Justiție trebuie, de asemenea, să se asigure că instanţele judecătorești, celelalte autorităţi și funcționarii publici, angajaţii din sistemul public și alte persoane care exercită o funcţie publică respectă legea și își îndeplinesc obligaţiile. Cancelarul de Justiție, în îndeplinirea obligaţiilor sale, supraveghează respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și a drepturilor omului ?!?
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Gravity check icon
      Poate pentru faptul ca nu au condamnati penal in functii cheie in stat?!
      • Like 6
  • Se spune - si admit ca este cazul dvs. - că barzei chioare îi face Dumnezeu cuib !
    Nu contest nici măcar 1 secundă realitatile descrise, nici rezultatele obtinute si nici nu intentionez sa fac o comparatie vis-a-vis de conditiile hoteliere aferente spitalizarii - nu as fi decât un cârcotaș ca atâția alții și la ce bun decât pt. a face pe atotstiutorul si atotcunoscatorul dar fără a avea si o solutie !?
    Nu pot însă să nu remarc , cu oarecare nemultumire , o doză de usor snobism ce razbate din descrierea situatiei dvs.
    Stiati de toate afectiunile si riscurile ce decurgeau din starea dvs. cotidiana de sanatate, presupun - in mod logic - ca va si prezentaserati la vreun medic - fie el de familie, cardiolog sau diabetolog din Romania - sau poate chiar mai mult, din Finlanda.
    Cu toate acestea hipertensiunea dvs. ca si diabetul nu au intrat pe un fagas acceptabil de catre dvs. si corpul dvs. Nu mentionati insă nici macar un cuvant despre recomandarile medico - igienice sau schimbarea regimului de viata propuse , si care îmi vine greu sa cred ca nu v-au fost aduse la cunostinta - anterior producerii infarctului miocardic !
    Era intr-adevar o problema de ” cand” si nu de” daca ”se va produce , ba mai mult riscul unor complicatii chiar letale era colosal , dat fiind diabetul dvs. si silentiozitatea in foarte multe cazuri a infarctului pe un fond diabetic preexistent !
    Lasati impresia in acest fel ca singurul vinovat pt. producerea suferintei dvs. ar fi sistemul medical cu ai lui sclavi pe plantatie din Romania iar meritul recuperarii si
    schimbarii atitudinii dvs. este exclusiv al sistemului medical din Finlanda !
    Chiar asa sa fie ? Cum ar fi sa mentionati si mijloacele coercitive ce sunt la indemana celor care v-au tratat sau v-au avut in observatie dupa episodul de boala suferit ? Cum ar fi sa admiteti ca a trebuit sa ajungeti cu un picior in groapa - scuzati empirismul ! - ca sa constientizati ca trebuie sa va schimbati stilul de viata si atitudinea fata de starea dvs. de sanatate - constientizand chiar nedeclarat ca exista un pret personal al fiecaruia ce trebuie platit in vederea conservarii unui dat de la nastere al foartor multi dintre noi, dar de care ne batem joc sistematic sau neglijam absolut impardonabil, respectiv starea de sanatate !!??
    Ce va impiedica sa aveti aceeasi atitudine in Romania, ma refer la dieta alimentara, regimul de viata si miscare, controale medicale periodice dupa o anumita varsta ? Sa fie sistemul sau lipsa dvs. de interes ?
    Va cer scuze pt patosul comentariului, chiar si pt. supozitiile avansate la adresa persoanei dvs. - in definitiv cine sunt eu sa va caracterizez sau sa pun etichete, fie ele si virtuale, persoanei dvs. - dar cred ca suntem cu totii ihalul in care am ajuns si datorita unui snobism - alt cuvant nu gasesc - si a unei lipse totale de vointa in a vedea prima data ce putem face noi pt noi insine si abia apoi sa avem pretentia , justa ca nivel de taxe si redirectionarea acestora , la un sistem medical si de ingrijire care sa poarte amprenta normalului si nu a exceptionalului !
    Cu tot respectul cuvenit si toata sinceritatea !
    • Like 6
    • @ cristearares
      Aveti foarte mare dreptate, insa doar pana la un punct. Intr-adevar am facut investigatii si in Romania, mi-s-a recomandat un regim alimentar si o schimbare a stilului de viata. Dar, haideti sa fim cinstiti ! Dumneavoastra ati incercat sa va schimbati radical stilul de viata ? Sa stiti ca este cumplit de greu. Poate parea, din afara un usor aer de snobism, cum spuneti dumneavoastra. Nu va contrazic, insa eu chiar am trecut prin acest proces extrem de greu. Ceea ce mi-a oferit sistemul finlandez, a fost faptul de a fi alaturi de mine in permanenta ca un adevarat prieten. Aici sunt in desfasurare programe foarte serioase pentru persoane diagnosticate cu diabet si cu boli cardiovasculare. Atunci cand merg la cumparaturi in supermarket, este extrem de usor sa cumpar produse care se incadreaza in regimul meu alimentar. Faptul ca sunt in permanenta monitorizat de o intreaga echipa, ma ajuta foarte mult. Apoi, lipsa completa a stresului, linistea desavarsita pe care o am aici, infrastructura fenomenala pentru biciclisti (repet, am parcurs 91 km pe bicicleta, fara sa cobor din sa, nici macar o data), ma ajuta, de asemenea, sa pot face efort fizic organizat in fiecare zi. Una este sa-ti spuna cineva, fa aia sau cealalta, si cu asta basta, si alta este sa simti efectiv ca tot sistemul este cu tine, te ajuta si te sustine. In rest, da, aveti dreptate ! Responsabilitatea pentru situatia in care ajunsesem imi apartine in totalitate. Eu am fost singurul vinovat, fara indoiala ! Ceea ce am vrut sa arat in articol, este ca un sistem poate ajuta foarte mult o persoana care a inteles (chiar si destul de tarziu) ca a gresit, si care vrea sa repare ceva. Chiar daca poate fi interpretat drept snobism, eu nu am simtit nici un fel se suport din partea sistemului de sanatate din Romania. Va multumesc foarte mult pentru faptul ca ati fost interesat de articolul meu, si va doresc toate cele bune !
      • Like 5


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult