Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum era atunci cand am dat eu evaluarea

Imagine cu elevi în curtea școlii. Foto: Profimedia Images

Foto: Profimedia Images

Am intrat. Totul pare pustiu. Lipsește freamătul de bucurie al elevilor odată așezați în bancă, așteptând profesorul. Sunt cu mapa în mână și mă opresc pentru o secundă să îmi amintesc cum era atunci cand am dat eu evaluarea.

Pentru câteva clipe, mă transpun acolo, simt din nou emoția care mă cuprindea atunci. Copil, temător, cu zeci de vise ce așteaptau să devină realitate prin ambiția și curajul unui aproape adolescent ușor naiv si cu o perspectivă optimistă asupra lumii în care abia își deschidea aripile să zboare.

Mă văd intrând în sala de examen. Cred că purtam niște blugi gri si un tricou. Țin minte că era foarte cald afară. Deja îmi făceam scenarii despre cum urma să decurgă totul. Mă bucuram la gândul că îi voi face mândri pe ai mei și mă întrista teama unui eșec. Nu știam prea multe despre viață. Nu înțelegeam atunci că acest examen nu e un capăt de lume și că rezultatul nu va reprezenta tot ceea ce sunt eu.

Mă trezesc ușor din reverie și îi văd pe elevi intrând în clasa. Un „Bună ziua!" surd se aude de la fiecare, creionul și echerul parcă-ar vrea să scape din mâinile lor tremurânde. Le spun că va fi bine. Ei îmi zâmbesc ușor.

Timpul se scurge și vin subiectele cu o greutate resimțită mai ales de ei, de cei ce vor lupta să le dovedească. Acum e diferit. Stau la catedră și le spun din când în când cât e ora. Busola vieții s-a schimbat. Mă văd între ei, deja scrisesem patru ciorne, nimeni și nimic nu m-ar fi oprit să demonstrez mie și celorlalți că pot.

Cu nostalgie mă privesc în ochi, cel de atunci, și îmi zâmbesc. Știu că totul va fi bine. Aș vrea să mă aud, dar distanța dintre prezent și momentul amintirii proiectate ne desparte.

O sa fie bine, tot repetam.

Și a fost.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Text: Petruț Rizea/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon