Vorbim adesea despre libertate, dar ce înseamnă ea cu adevărat? Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi 24, profesorul Marian Popescu a fost întrebat când s-a simțit cel mai liber.
„O să fiu machiavelic acum, dar o libertate interioară am avut și înainte. N-am avut-o, însă mi-am construit-o. Eu m-am căsătorit devreme și suntem împreună și acum. Și libertatea asta interioară nu te include numai pe tine, include și familia. Or, asta devine realmente o valoare care te ține, te susține, chiar. Și după ce ni s-a spus oficial că suntem liberi, ați văzut ce s-a întâmplat? Numărul divorțurilor a explodat, căsătorii, vorbesc de acum, se fac mult mai puțin.
Dar nu asta e problema. A te simțit liber înseamnă să te iei în seamă. Adică a fi liber, da, înseamnă să vorbești cu tine, să ai dialogul ăsta cu tine. Când te-ai lăsat pe tine din mână, te folosesc alții și din momentul ăla știm ce se întâmplă. Eu asta încurajez studenții, studentele: nu vă lăsați, sunteți un corp și o minte extraordinare. Aveți vârsta pe care o aveți, folosiți acest atu nu-l devalorizați pentru că de asta au grijă alții.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru unii profesori a însemnat refugiul în propriile studii, pentru alţii posibilitatea de a produce iperita care a afectat peste un milion de soldaţi. Indivizi ai ambelor categorii şi-au construit libertatea interioară pentru a se lua în seamă, pentru a nu fi folosiţi de "ceilalţi". Libertate interioară au avut şi sclavii şi ereticii, libertate interioară au avut şi deţinuţii de la Auschwitz care au evadat, deşi ştiau că, pentru fiecare dintre ei, 10 dintre cei rămaşi erau executaţi.
Esenţială este doar percepţia de ansamblu a naţiunii, cea pentru care libertatea ar trebui să fie ca aerul respirabil, invizibil, fără de care existenţa devine insuportabilă.
Revolta împotriva foamei şi a frigului din case nu înseamnă neapărat o revoltă împotriva lipsei de libertate. Dureros, simţim acest lucru la mai bine de treizeci de ani de la Revoluţie când o parte relativ tânără a populaţiei fabulează despre binefacerile traiului de pe vremea lui Ceauşescu. Pentru o mare parte din populaţia României, "libertatea" adusă de revoluţie a fost televizată si a însemnat accesul la un televizor color, la un pachet de unt şi un kilogram de carne în plus pe masă. Orice partid politic care a oferit o plasă gratuită cu mălai, ulei şi zahăr a cumpărat libertatea "interioară" a concetăţenilor noştri care "nu s-au lăsat din mână ' şi s-au luat în seamă serios votând, ani de zile, ca orbeţii, aducând la putere haimanale cu aceeasi libertate "interioară" de a se lua în seamă.
Vorbă multă, sărăcia omului. "Freedom is the open window through which pours the sunlight of the human spirit and human dignity." (Herbert Hoover - 1874–1964, al 31-lea preşedinte american în timpul crizei economice din '29-'33). Pe româneşte, "Libertatea este fereastra deschisă prin care se revarsă lumina solară a spiritului și a demnității umane." Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să te simţi în stare să mori pentru aşa ceva. Aşa cum au făcut-o înainte de şi în 1989 românii pentru care ultimul aer respirat a avut mirosul prafului de puşcă.