Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum să fii Moș Crăciun

Inimă de zăpadă

Foto - Romany Mitry/ Alamy/ Profimedia

- Uite, pentru că a fost Sf. Nicolae, îmi zice, întinzându-mi o cutie de bomboane.

Ies cu ea în brațe și mă uit în jur. Privirea îmi pică pe el, care era în ultimii ani de gimnaziu, acum cred că e elev la seminarul teologic, pentru că îmi spusese că vrea să se facă preot.

- Uite, spun și eu, pentru tine.

Prinde cutia ferm, apoi își lungește brațele, lăsându-și în același timp gâtul mai în spate, făcând gestul ăla pe care îl faci atunci când trebuie să citești ordinul de lucru de la șefu’, dar ți-ai uitat ochelarii acasă. Ochii îi patinează câteva secunde pe poza imprimată pe capac, apoi exclamă „Mamă!”

O cutie de bomboane. Atât a costat să fac un copil fericit. Au venit sărbătorile, în magazine e omor ca să-i cumpărăm cadou lui iubi și să facem piața, adică să luăm ce ne trebuie ca să facem sarmale, salată de boeuf, ouă umplute, tobă, caltaboș, friptură, că îi place lui Marian, cârnați, că-i plac lui Nicu, facem și 2-3 cozonaci cu nucă și rahat, că vin neamurile în vizită, adică sor-mea cu boul ăla care nu își găsește serviciu și frate-miu cu proasta aia care l-a luat pentru bani.

La câteva săptămâni după ce i-am cedat amicului meu cutia cu bomboane am repetat gestul, numai că l-am făcut pentru câteva zeci de copii din satul ăla. De menționat că eram elev de liceu, iar contribuția financiară – adică bani de la mama și tata – a fost mică. Diferența am pus-o de la alții ca mine, prieteni de familie și colegi de muncă ai părinților. Fiecare a dat cât a putut, de obicei 100 de lei. Asta e o poveste pe care nu am spus-o până acum, vreau doar să provoc cititorii să facă ce a reușit un puști de liceu. Sunt convins că toți avem neamuri la țară care au habar de câteva familii cărora nu le-ar strica un ajutor de sărbători. Dacă putem să facem mâncare cât pentru Divizia 4 Infanterie, cred că putem să ne lipsim de 100 de lei ca să ajutăm copiii care chiar au nevoie. Repet, am reușit să organizez așa ceva, de mai multe ori, când eram la liceu. Sunt convins că pot și alții să strângă bani de la prieteni și, de data asta, să stea la coadă la hypermarket cu un motiv bun.

Sărbători fericite!

P.S. Nu trebuie să așteptați până la Crăciunul următor. Din ce am înțeles, Iepurașul este la birou de Paște. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Text: Nicolae Cotruț/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon