Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum să fii Moș Crăciun

Inimă de zăpadă

Foto - Romany Mitry/ Alamy/ Profimedia

- Uite, pentru că a fost Sf. Nicolae, îmi zice, întinzându-mi o cutie de bomboane.

Ies cu ea în brațe și mă uit în jur. Privirea îmi pică pe el, care era în ultimii ani de gimnaziu, acum cred că e elev la seminarul teologic, pentru că îmi spusese că vrea să se facă preot.

- Uite, spun și eu, pentru tine.

Prinde cutia ferm, apoi își lungește brațele, lăsându-și în același timp gâtul mai în spate, făcând gestul ăla pe care îl faci atunci când trebuie să citești ordinul de lucru de la șefu’, dar ți-ai uitat ochelarii acasă. Ochii îi patinează câteva secunde pe poza imprimată pe capac, apoi exclamă „Mamă!”

O cutie de bomboane. Atât a costat să fac un copil fericit. Au venit sărbătorile, în magazine e omor ca să-i cumpărăm cadou lui iubi și să facem piața, adică să luăm ce ne trebuie ca să facem sarmale, salată de boeuf, ouă umplute, tobă, caltaboș, friptură, că îi place lui Marian, cârnați, că-i plac lui Nicu, facem și 2-3 cozonaci cu nucă și rahat, că vin neamurile în vizită, adică sor-mea cu boul ăla care nu își găsește serviciu și frate-miu cu proasta aia care l-a luat pentru bani.

La câteva săptămâni după ce i-am cedat amicului meu cutia cu bomboane am repetat gestul, numai că l-am făcut pentru câteva zeci de copii din satul ăla. De menționat că eram elev de liceu, iar contribuția financiară – adică bani de la mama și tata – a fost mică. Diferența am pus-o de la alții ca mine, prieteni de familie și colegi de muncă ai părinților. Fiecare a dat cât a putut, de obicei 100 de lei. Asta e o poveste pe care nu am spus-o până acum, vreau doar să provoc cititorii să facă ce a reușit un puști de liceu. Sunt convins că toți avem neamuri la țară care au habar de câteva familii cărora nu le-ar strica un ajutor de sărbători. Dacă putem să facem mâncare cât pentru Divizia 4 Infanterie, cred că putem să ne lipsim de 100 de lei ca să ajutăm copiii care chiar au nevoie. Repet, am reușit să organizez așa ceva, de mai multe ori, când eram la liceu. Sunt convins că pot și alții să strângă bani de la prieteni și, de data asta, să stea la coadă la hypermarket cu un motiv bun.

Sărbători fericite!

P.S. Nu trebuie să așteptați până la Crăciunul următor. Din ce am înțeles, Iepurașul este la birou de Paște. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult
Text: Nicolae Cotruț/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon