Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum să fii Moș Crăciun

Inimă de zăpadă

Foto - Romany Mitry/ Alamy/ Profimedia

- Uite, pentru că a fost Sf. Nicolae, îmi zice, întinzându-mi o cutie de bomboane.

Ies cu ea în brațe și mă uit în jur. Privirea îmi pică pe el, care era în ultimii ani de gimnaziu, acum cred că e elev la seminarul teologic, pentru că îmi spusese că vrea să se facă preot.

- Uite, spun și eu, pentru tine.

Prinde cutia ferm, apoi își lungește brațele, lăsându-și în același timp gâtul mai în spate, făcând gestul ăla pe care îl faci atunci când trebuie să citești ordinul de lucru de la șefu’, dar ți-ai uitat ochelarii acasă. Ochii îi patinează câteva secunde pe poza imprimată pe capac, apoi exclamă „Mamă!”

O cutie de bomboane. Atât a costat să fac un copil fericit. Au venit sărbătorile, în magazine e omor ca să-i cumpărăm cadou lui iubi și să facem piața, adică să luăm ce ne trebuie ca să facem sarmale, salată de boeuf, ouă umplute, tobă, caltaboș, friptură, că îi place lui Marian, cârnați, că-i plac lui Nicu, facem și 2-3 cozonaci cu nucă și rahat, că vin neamurile în vizită, adică sor-mea cu boul ăla care nu își găsește serviciu și frate-miu cu proasta aia care l-a luat pentru bani.

La câteva săptămâni după ce i-am cedat amicului meu cutia cu bomboane am repetat gestul, numai că l-am făcut pentru câteva zeci de copii din satul ăla. De menționat că eram elev de liceu, iar contribuția financiară – adică bani de la mama și tata – a fost mică. Diferența am pus-o de la alții ca mine, prieteni de familie și colegi de muncă ai părinților. Fiecare a dat cât a putut, de obicei 100 de lei. Asta e o poveste pe care nu am spus-o până acum, vreau doar să provoc cititorii să facă ce a reușit un puști de liceu. Sunt convins că toți avem neamuri la țară care au habar de câteva familii cărora nu le-ar strica un ajutor de sărbători. Dacă putem să facem mâncare cât pentru Divizia 4 Infanterie, cred că putem să ne lipsim de 100 de lei ca să ajutăm copiii care chiar au nevoie. Repet, am reușit să organizez așa ceva, de mai multe ori, când eram la liceu. Sunt convins că pot și alții să strângă bani de la prieteni și, de data asta, să stea la coadă la hypermarket cu un motiv bun.

Sărbători fericite!

P.S. Nu trebuie să așteptați până la Crăciunul următor. Din ce am înțeles, Iepurașul este la birou de Paște. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult
Text: Nicolae Cotruț/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon