Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cum să ne protejăm de știrile false: de obicei, fake-news-urile au două ingrediente

fake news

(Foto: Guliver/Getty Images)

„Azi noapte am visat că eram un fluture. Acum nu mai știu: sunt un om care a visat că e fluture, sau un fluture ce visează că e om?” spune o pildă taoistă.

Dar noi de unde știm că realitatea... există? Cum putem fi siguri că noi suntem noi, cei care credem că suntem, cu mâini, picioare și toate cele? Ce dovadă avem că nu suntem doar niște simple creiere conectate la o mașinărie sofisticată stil Matrix, ce ne pompează non-stop în minte idei pe care noi le luăm drept realitate obiectivă? Iată una dintre întrebările fundamentale ale filozofiei la care nu există încă răspuns. Prin urmare, dacă nu putem avea această certitudine a realității, atunci nu mai putem fi siguri de nimic. Orice – nu doar o știre – ar putea fi un „fake”.

Unii se îndoiesc, sau chiar neagă existența lui Dumnezeu, dar câți dintre noi pun sub semnul întrebării existența realității? Cred că nu o face nimeni în viața de zi cu zi. Dacă ar face-o nu văd cum ar putea supraviețui tot punându-și probleme de genul: o fi reală sau o iluzie mașina care se îndreaptă spre mine? Așadar, selecția naturală ne-a făcut pe toți să nutrim credința irațională că realitatea e... reală.

Mi-am permis această introducere metaforică pentru ca, pe lângă mesajul propriu-zis legat de relativitatea cunoașterii, să vă arăt ce impact pot avea cuvintele asupra imaginației. Un efect benefic atunci când e vorba de filozofie sau artă, dar poate dăunător în alte situații.

De ce suntem atât de vulnerabili la „fake news”? Evoluția ne-a înzestrat cu un detector de minciuni aproape infailibil, ce face parte din arsenalul a ceea ce numim în mod obișnuit „intuiție”. Detectorul ne permite să „mirosim” extrem de rapid neadevărul doar din gesturile, tonul și mimica celui din fața noastră. Din păcate, atunci când suntem lipsiți de aceste indicii, minunatul mecanism devine neputincios. Intuiția nu prea ne mai ajută atunci când avem de-a face cu cuvântul scris. Cu cifrele, și mai puțin.

Niciodată o știre nu se prezintă ca fiind „fake”, toate au pretenția că sunt reale. Dar cine să o verifice? Suntem „leneși” de la natură, ceea ce ne transformă în potențiale victime ale dezinformării. Poate că nu suntem cu toții conștienți de asta, dar cei care produc „fake news” o știu cu siguranță. Ei știu că verificarea veridicității unei știri poate fi mai dificilă decât redactarea știrii în sine – „un nebun arunc-o piatră și zece înțelepți nu pot s-o scoată”. Ca atare e puțin probabil să investim timpul și efortul de a o verifica. E și mai puțin probabil ca un jurnalist onest să o facă în locul nostru, dat fiind că acesta e mai interesat să producă știri „pe bune” decât să le demonteze pe cele false.

Așa că noi, cititorii, suntem pe cont propriu. Ce putem face în timp util, fără să ne transformăm în detectivi cu normă întreagă? Dacă suntem sceptici și o luăm pe calea logicii absolute, ar trebui să verificăm veridicitatea faptelor și raționamentelor, care la rândul lor se bazează pe alte fapte și raționamente care trebuie și ele verificate. Și tot așa până... când? Dusă la extrem, abordarea e naivă, amintind de enervanta serie de „de ce”-uri a unui copil de 5 ani. Iar în final o să ajungem la întrebarea fără răspuns care am ridicat-o în introducere: „de unde știm că realitatea e adevărată?” Scepticul perfect nu va mai citi nicio știre, pe ideea că nu putem niciodată dovedi că e adevărată.

Dacă suntem pragmatici și ne oprim atunci când ajungem la niște elemente pe care le considerăm de încredere, vom observa că timpul și energia consumate tot sunt considerabil mai mari decât potențialele beneficii. Și în final nu mai citim nicio știre.

Ce putem face noi „leneșii”? Adică cei care, ca și mine, formează grosul consumatorilor de știri? În general, „fake news” prezintă două caracteristici observabile imediat, fără vreo analiză de detaliu: știrile „fabricate” sunt senzaționaliste și/sau simpliste. Așa că eu ignor pur și simplu orice poveste ce se pretinde adevărată, dar prezintă cel puțin unul din semnele de mai înainte.

De ce? Să luăm primul semn, senzaționalismul. De fiecare dată când dau peste o știre-bombă mă întreb care din următoarele două variante este cea mai probabilă: ca povestea să fie adevărată, sau ca autorul ei să aibă un interes ascuns să mintă?

Putem să luăm ca exemplu oricare din miracolele religioase sau pseudo-științifice. Sunt senzaționaliste pentru că ne dau speranță de obicei în cele mai mari spaime, frica de boală sau moarte, și asta în ciuda a ceea ce spune știința și experiența noastră de zi cu zi. Așa că cel mai probabil cei care răspândesc astfel de știri au interesul să atragă atenția, nu să informeze onest.

Atenție! Nu spun că dacă un eveniment pare azi miraculos, automat e un neadevăr. Poate că e ceva real, fiindcă multe lucruri explicate azi de știință au fost considerate miraculoase în trecut. Dar, pentru ca o așa-zisă minune să se poată bucura de credibilitate, trebuie ca evenimentul să se petreacă în văzul lumii, să fie relatat de cât mai mulți martori oculari, iar aceștia să aibă cele mai diverse convingeri și nici un interes să mintă. Ceea ce rareori se întâmplă.

Al doilea semn al unui „fake news” e simplismul de care dă dovadă. A crede în povești gen „conspirație mondială împotriva României” e ca și cum ai avea în mână o schiță alb-negru și ți-ai închipui că e o reprezentare fidelă a realității. Nu de alta, dar lumea e un loc cu mult mai complicat decât ne vom putea imagina vreodată.

În final, să presupunem că avem de-a face cu o poveste care deși nu pare senzaționalistă sau simplistă, are un impact emoțional foarte puternic asupra noastră. Ei bine, și aceasta ar putea fi „fake news”! Psihologii ne arată că lucrurilor asupra cărora ne îndreptăm exagerat atenția tindem să le dăm de obicei o importanță mai mare decât au ele în realitate. Însă în viață sunt foarte puține lucruri care chiar merită luate în serios. Iar știrile nu se prea numără printre ele.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • cat mai multe surse si un pic de materie cenusie si chiar , de ce nu , si ceva cunostinte acumulate . Asa se demonteaza fake-urile !
    • Like 0
  • Articolul mi-a îmbogățit ziua. Dar comentariile lui D și Gogu sunt un adevărat regal! Pot fi separate și se pot constitui ele însele într-o dezbatere valoroasă despre morală, religie, fake-news, numai bună de publicat!
    • Like 0
  • D check icon
    Să credem că ne putem proteja de "știrile false" este o idee extrem de ambițioasă și generoasă în ceea ce privește psihicul uman. Teoria, nobilă de altfel, că totul poate fi controlat prin intermediul rațiunii (dacă putem identifica știrile false ne putem apăra de ele) este fix ceea ce le amplifică puterea asupra noastră.

    Așa numitele "știri-false" sunt o "necesitate" din cele mai vechi timpuri. O necesitate umană de a simplifica, de a ordona, de a da un sens unei lumi care de cele mai multe ori ne apare extrem de confuză și de neînțeles. Ca răspuns la aceste nevoi omul a dezvoltat religiile, arta, doctrinele politice, miturile urbane și/sau un mix între toate astea.

    Problema cu "știrile false" nu este dacă știm sau nu știm să le identificăm, problema cu "știrile false" care predomină este că sunt kitsch și că, în loc să ne liniștească, să ne consoleze și să ne ajute să devenim persoane mai bune, ne subjugă într-o stare de anxietate și neputință.

    Așadar, trebuie să acceptăm că avem o nevoie și că ea poate fi satisfăcută prin "știri false" de calitate, care să ne captiveze atenția și care să ne ajute să ne concentrăm mai bine pe acele lucruri cu adevărat importante și care chiar merită luate în serios.
    • Like 2
    • @ D
      Gogu check icon
      Ce-a fost mai întâi: religia sau fake news? :D
      • Like 2
    • @ Gogu
      D check icon
      Putem să "ne râdem" de religie cât vrem, dar asta nu o să rezolve problema nevoii despre care vorbeam. Până acum nu am fost în stare să venim cu un cadru-moral superior religiei.
      • Like 2
    • @ D
      nobody check icon
      Really? Despre care cadru moral vorbim, ăla de pe vremea Inchiziţiei sau asta de acum, când femeile fac inchisoare dacă îşi dau jos cârpele alea negre? :)
      • Like 2
    • @ nobody
      D check icon
      Prin "cadru-moral" mă refer strict la grija pentru psihicul omului. Dar ai dreptate, nu e cea mai potrivită exprimare pentru că se poate înțelege cu totul altceva. În niciun caz nu susțin că religia ar trebui să dicteze neapărat ce este bine și ce este rău.

      Să aduci ca argument inchiziția în 2018 e ca și cum ai argumenta că forma de guvernământ numită republică este imorală pentru că pe vremea romanilor exista sclavie.
      • Like 1
    • @ D
      Gogu check icon
      Oare? Maratoanele in patru labe la pupat moaște au fost abandonate odată cu renașterea?
      • Like 0
    • @ Gogu
      D check icon
      Maratoanele la moaște ar trebui să fie o temă serioasă de reflecție pentru orice persoană decentă. Când oamenii ajung să apeleze la supranatural pentru consolare este clar că vorbim despre o societate eșuată! Degeaba ne dăm deștepți prin comparație dacă nu reușim să inspirăm nici măcar un dram de demnitate în cei din jurul nostru.

      Ce legătură are renașterea cu România? Cultural suntem undeva pe la evul mediu, nu am ars încă etapa aia. Nu vă lăsați păcălit de câteva excepții!
      • Like 0
    • @ D
      Gogu check icon
      Ideea e ca morala a aparut inaintea religiei, si poate si inaintea speciei noastre. E o trasatura utila unei specii sociale a carei bunastare depinde de coeziunea grupului. Si maimutele au o forma de "morala"...
      Exemplul cu marathoanele era ca sa subliniez ca religia poate sa fie continut gol fara legatura cu morala. Ca raspunde unor intrebari sau fricii naturale de moarte pentru unii oameni e posibil, insa nu are legatura cu comportamentul moral.
      Ateii ,agnosticii, sau chiar liber cugetatorii nu-s nici mai amorali si nici mai imorali decat marathonistii.
      Teologia e altceva, a raspuns unei nevoi de raspunsuri ale oamenilor si foarte mult timp a fost un demers intelectual absolut onest si admirabil.
      • Like 2
    • @ Gogu
      D check icon
      Și ce legătură au toate astea cu subiectul inițial? Cuvântul "moral" are și un al doilea sens care, deși ușor confundabil cu primul sens, ar exprima fix ce am inteționat prin "cadru-moral".
      • Like 0
    • @ D
      Gogu check icon
      Pai sa crezi ca oamenii se transforma în animale fără să-i minți (inclusiv cu zei invizibili din spațiu) denota o mare doza de pesimism și o părere proasta despre cei din jur.
      După mine fake news nu-s justificate nici dacă n-ar fi anxiogene. Nici știrile adevărate nu descriu neapărat lumea reala, pentru ca în general se concentrează pe evenimentele (reale) negative. Iar în lume nu se întâmplă doar nenorociri sau escrocherii. Și nu se întâmplă în general mai multe nenorociri decât acum 20, 50 sau 100 ani, dimpotrivă, asta e doar o percepție falsa bazata inclusiv pe lucruri adevărate. Însă care ne transforma în paranoici.
      • Like 0
    • @ D
      Victor66 check icon
      Lasand la o parte faptul ca sunt multi oameni religiosi care sufera de boli mintale, inclusiv alcoolici inraiti, cadrul moral nu se poate referi la grija pentru psihicul uman, ci la sisteme de valori dupa care ne dirijam actiunile.
      • Like 0
    • @ Gogu
      D check icon
      Ideea pe care se bazează orice religie, de la totemism până la creștinism și islam, este una cât se poate de adevărată, și anume, că există și va exista întotdeauna o forță mai presus de orice om, ce nu poate fi controlată și care acționează dincolo de înțelegerea noastră. În știință, această forță este reprezentată prin ceea ce numim hazard.

      Că omul a reprezentat această forță de-a lungul timpului într-un mod mai mult sau mai puțin "inspirat" este de ordin secundar. Indiferent de modul de reprezentare, până acum, s-a dovedit a fi o metodă destul de înțeleaptă prin care omul a putut să își păstreze calmul și integritatea psihică în fața incertitudinilor vieții.

      Da, este, poate, o viziune pesimită, însă "sănătoasă" și nu, nu denotă o părere proastă despre cei din jur, ci acceptarea că suntem și rămânem niște ființe imperfecte.

      Motivul pentru susțin ce susțin nu este pentru că vreau să vă "convertesc", ci pentru că consider că religia, așa plină de erori cum este, conține suficientă înțelepciune cât să-și merite respectul și locul printre cele mai interesante creații ale minții umane.

      Nu vreau să dezvolt în privința minciunii pentru că e mult de scris, însă vreau să vă adresez o singură întrebare: credeți că există adevăr absolut și că el are o valoare intrinsecă? Și dacă da, care?

      • Like 1
    • @ Victor66
      D check icon
      Sunt mai mulți procentual decât cei alcoolici și bolnavi psihic din categoria oamenilor nereligioși?

      moral - 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. (DEX 2009)
      • Like 1
    • @ D
      Gogu check icon
      Cred ca ar trebui sa definim termenii pe care ii folosim. Teologia e una, credinta alta, si religia cu totul altceva.
      Acceptand prin "religie" inregimentarea, credinta standardizata intr-un zeu invizibil si practica unor ritualuri, tin sa va contrazic. Religiile nu doar ca explica absolut totul despre "fortele superioare", dar mai mult le reduc la niste mecanisme oarbe, absolut binare. Esti virtuos -> rai. Bagi organu' in gaura gresita si nu te spovedesti -> iad. Unde-i forta aia "mai presus de om care nu poate fi controlata" din religie atata timp cat prin biserici e descrisa ca un algoritm absolut banal si 100% predictibil? Cat sunt de "misterioase caile Domnului" daca-L pot obliga sa-mi dea "noroc" mergand in 3 labe si cu una facandu-mi cruce?
      Poate ca intotdeauna vor exista lucruri pe care nu ni le vom putea explica, nu neg. Nu neg nici ca ar putea exista forta descrisa de tine. Insa ignoranta noastra nu e un motiv suficient ca sa inventam zei invizibili, Si nici nevoia noastra de carje emotionale, sau biaisurile noastre cognitive nu-s argumente mai bune.
      Si asta nu e o pledoarie pentru ateism :) N-am nimic impotriva credintei care insa completeaza ratiunea (acolo unde se termina cunoasterea), si nu o inlocuieste.
      • Like 1
    • @ D
      "[dintr-o, n.m.] necesitate umană de a simplifica, de a ordona, de a da un sens unei lumi [...] omul a dezvoltat religiile, arta, doctrinele politice, miturile urbane și/sau un mix între toate astea."
      ...si stiinta? :)
      • Like 0
    • @ Gogu
      D check icon
      Prefer să folosesc termenul de religie pentru că mi se pare mai potrivit pentru ce vreau să spun. Despre teologie, îmi cer iertare, nu știu mare lucru și nici nu este un subiect care să mă intereseze.

      Pentru argumentul: "mă rog la D-zeu ca să-mi dea bani sau să mă ajute să iau examenul" sunt 100% de acord cu dumneavoastră. Dar aia nu e religie, e doar prostie și prosteală prin intermediul religiei. Pentru mine, religia are valoare și devine interesantă când se rezumă strict la obiectul ei, și anume, la suflet, așa cum este definit în dex.

      La argumentul cu cârja emoțională și biasul cognitiv cu siguranță o să avem și altădată ocazia.

      Chiar eram interesat de răspunsul la întrebarea pe care v-am adresat-o, nu era o figură de stil.
      • Like 0
    • @ Probatio diabolica
      D check icon
      Și știința, bineînțeles. Poate cea mai simpatizată și populară în era noastră dar pe care, personal, sunt puțin supărat acum.
      • Like 1
    • @ D
      Din ce ai scris mai sus, mi se pare ca nu esti suparat pe metoda stiintifica in sine, ci pe scientism.
      Ma insel?
      • Like 1
    • @ Probatio diabolica
      D check icon
      Nu, aveți dreptate. Mulțumesc pentru observație!
      • Like 1
    • @ D
      Gogu check icon
      Nu stiu daca exista adevar absolut. Cred ca ar putea exista daca (si numai daca) exista realitate obiectiva. Stiu, asta suna a trimis mingea in tribune insa cred ca cele doua sunt echivalente.
      Iar ideea de realitate obiectiva e din ce in ce mai indeparta de vreun secol incoace, desi nu o putem exclude. Ce credeti, realitate obiectiva (unica) exista?
      Va contrazic din nou, stiinta nu e nici simpatizata si nici populara in ziua de azi, dinpotriva si in plus in ciuda avansului accelerat al stiintei si al dependentei confortului nostru de ea, masele largi sunt din ce in ce mai analfabete stiintific. Ceea ce e simpatizat si popular sunt pesudostiintele. Nici macar 10% dintre oameni nu cred ca stapanesc macar una din ramurile fizicii sau matematicii anului anului 1870. Si probabil nici 1% a anului 1918 (adica de acum un secol).
      Prin "analfabet stiintific" nu ma refer la cineva care nu stapaneste mecanica cuantica, ci unul care nu stie care sunt ipotezele de baza din stiinta si ce consta metoda stiintifica. Pentru unul din asta nu exista diferenta dintre stiinta si pseudostiinta, ambele fiind halucinatiile unor autisti inchisi la ei in beci si ambele fiind la fel de (i)relevante in viata reala.
      • Like 0
    • @ Gogu
      D check icon
      Da, cred că există o realitate obiectivă guvernată de legile fizicii și există o realitate subiectivă, sau "spirituală", guvernată de legi extrem de dinamice și complexe. Cele două nu se anulează reciproc, ci se completează.

      Problema, sau cea mai frecventă greșeală pe care o facem ca oameni, este când încercăm să forțăm legi ce țin de realitatea obiectivă asupra celei subiective și invers. Când ne încăpățânăm să credem că o lege fixă și implacabilă poate, sau ar trebui, să aibă același efect într-un mediu extrem de dinamic și fluid cum este cel al minții umane. Sau invers, când avem impresia că, dacă recităm nu știu ce formulă, o să primim bani și noroc.

      Masele largi refuză educația științei cu Ș mare din frica de a-și pierde "realitatea" ce le este familiară și cu care sunt obișnuiți. Însă, privind la cum această "educație" le este servită, nu-i condam deloc!
      • Like 1
    • @ D
      Gogu check icon
      In prima parte a raspusului ati formulat ipoteza de baza a stiintei. "Exista o realitate obiectiva guvernata de legi (si nu de un comportament aleator sau arbitrar)". A doua ipoteza ar fi "legile astea pot fi cunoscute". Pana la urma nu avem puncte de vedere radical diferite. S-ar putea ca una sau ambele ipoteze sa fie gresite.... insa deh, trebuie sa incercam.
      Sunt de acord ca cele doua "realitati" trebuie tinute separate. Insa cu o completare: n-avem nicio dovada sa credem ca oamenii sunt "creati" sa inteleaga "realitatea obiectiva" la modul intuitiv. Intuitia are rolul de a ne ajuta sa supravietuim si sa ne crestem puii si nu sa intelegem existenta in sens larg. 99.999...9% din istoria speciei supravietuirea si cresterea puilor a avut loc in padure, nu in acceleratoarele de particule. Iar in padure e mai util sa "vezi" intentionalitate (ostila) in fosnetul unui tufis chiar si cand nu exista decat sa vezi stiu eu moartea termodinamica a universului. Faptul ca avem ochi, si nu radiotelescoape precum si faptul ca intelegem intr-o fractiune de secunda atitudinea si intentia unui caine nu si ecuatia lui Schrodinger nu are nimic intamplator.
      Stiinta e "neintuitiva" si greu de digerat, si in plus asa cum spui se mai si "serveste" de multe ori aiurea,
      Insa daca intra in coliziune cu realitatea subiectiva nu ne putem baza pe intuitie ca sa arbitram din motivele expuse mai sus - intuitia n-are rolul de a cauta adevaruri absolute ci a ne ajuta sa supravietuim (pana foarte recent in padure).
      Iar noi am iesit recent din padure si descoperim un univers mult mai larg, insa va mai dura pana cand vor ajunge sa-l intelegem la modul intuitiv. Deocamdata avem e ales intre a incerca sa-l intelegem printr-o metoda neintuitiva, nenaturala si consumatoare de efort, sau sa ne "retragem" inapoi in padure, la superstitiile noastre si in zona noastra de confort. In lumea de azi se intampla ambele fenomene, desi cei din "padure" beneficiaza de eforturile celorlalti, iar jumatate dintre ei ar fi murit inainte sa implineasca 5 ani daca un existau ceilalti.
      • Like 2
    • @ D
      No shit? Nu exista cadru moral superior religiei? Atunci, cei care nu cred in pedeapsa divina cum reusesc oare sa nu ia gatul celorlalti? Asa, cu impunitate! Pentru edificare, cautati "cerul instelat deasupra noastra, si legea morala in noi". Nu, nu e vorba despre Dzeu, Allah, Buddha, etc.
      • Like 0
    • @ Gogu
      dalex check icon
      Este bine ca cineva a gasit metoda de a separa minciuna de adevar.
      De ex. campul electromagnetic "din spatiu" este invizibil deci este o "minciuna" spre deosebire de ecranul calculatorului care fiind un "adevar vizibil" poate fi folosit pentru a scrie comentarii in care sa exibam ura si dispretul politicaly corect fata de "maratonisti" .
      Ce bine ca popii nu ne mai pot pacali cu povesti despre "zei din spatiu" si ce norocosi suntem ca traim zilele in care toate intrebarile au primit raspuns "stiintific".
      Este posibil sa avem o deficienta legata de pusul unor intrebari existentiale care nu au inca raspuns ?
      Imposibil !!!
      Ar rezulta ca suntem PROSTI ???
      • Like 0
    • @ Gogu
      Maratoanele in patru labe se petrec acolo unde renasterea si reforma nu au ajuns inca si nu au nimic comun cu religia. Intreaba un preot de „liturghia babelor” cele ce stiu mai multe decat preotul insusi si sunt intotdeauna pregatite sa fie nemultumite daca acesta scoate ceva din obiceiurile lor.
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      Legile morale din noi nu prea au la ce se raporta. Asa ajungem la pragmatism. Este moral ceea ce cred eu ca este moral. Iar daca pot legile umane nu trebuie sa ma impiedice sa fac ceea ce eu cred ca este moral.
      • Like 0
  • nicu check icon
    De cativa ani incoace "informatia" e gratis. True sau fake ti se da moka.
    Nu mai poti penaliza minciuna din presa prin refuzul de a mai cumpara ziarul, de a renunta la abonament. Si pentru ca miza castigului financiar a disparut s-a stins in acelasi moment si concurenta reala din jurnalism. Lucrurile bune costa bani. Cat dai, atat face.
    • Like 0
    • @ nicu
      Gogu check icon
      Când ceva e moka, marfa ești tu. Gugl și feisbuc valorează miliarde oferind servicii moka?
      • Like 2
    • @ Gogu
      nicu check icon
      Exact, si tocmai asta e problema.

      Pana acum informatia, fake sau true, venea pe mai multe cai, distincte, si destul de clar etichetate. Cititorul alegea, si vota cu portofelul ce informatii vrea, hranea cu bani sursa in care alegea sa creada. Ca exemplu, lumea stia ce contine ziarul Romania Mare, unii il cumparau desi era fake news, si era ok, fiindca stiau ce cumpara, iar cei care nu il luau stiau cam ce contine si alegeau altceva.

      Atunci, tranzactia este clara, dai banu' iei ziaru. E prost, cu gogosi, nu il mai cumperi. Sau, altfel, vrei informatii cumperi presa quality, vrei barfe si mizerii, iei un tabloid. Existau categorii si fiecare avea un pret pe care il platea cititorul din buzunar. Ca sa te informezi trebuia sa fii ACTIV.

      Revenind, sa dai click pe facebook nu te costa; si oricum te plictisesti, stai pe net, urmaresti feed-ul. Tocmai asta e problema, feed-ul, care iti baga pe gat, te hraneste cu tot ce vor google si fb; tu nu trebuie decat sa stai inert si sa inghiti. Te informezi PASIV, nu alegi, nu decizi, iar feed-ul reprezinta centralizarea, monopolizarea informatiei. Iar pentru contol total nu mai lipseste decat sa-l controlezi prin cenzura, de frica sau sub pretextul stârpirii acestor fake news.

      Deci, problema fake news nu este una de credibilitate ci una de diversitate. Diversitate care s-a pierdut pentru ca Google si FB au pacalit publicul cu ideea ca totul e gratis. Iar valoarea lor - miliarde - este una volatila, speculativa.
      • Like 0
    • @ nicu
      Gogu check icon
      Valoarea FB sau gugle e data de valoarea actuala a informatiilor pe care astia le au despre tine. In mare cum te cheama, unde locuiesti, unde lucrezi, cam cat castigi, cu cine discuti, pe unde te plimbi, si cam ce subiecte te intereseaza. Iti stie si parola de wifi de acasa. Ba mai mult, acum cu butoanele FB stie foarte bine si ce parere ai despre subiectele alea, ce te face fericit, ce te enerveaza..... nu iti cunoaste doar sfera de interese, iti cunoaste pana si reactia emotionala la anumiti stimuli.
      Si exista unii dispusi sa plateasca pentru asta. Oare, ca sa te "informeze"?
      Nu ca presa traditionala ar fi mai breaza. Din presa nu se mai castiga bani, ci se baga bani. De ce ar baga mogulul bani in ziar sau in televiziune... asa, de dragul de a te informa pe tine pe banii lui?
      Ok, exisa si publicitatea, care de fapt tot pe informatiile alea se bazeaza. De la Coca Cola sau la dictatorul mondial, gugl si FB tot isi iau banii.
      • Like 1
  • Excelent! Tematica si informatiile.
    • Like 0
  • Gogu check icon
    Eu as fi pus tentativa de apel la impactul emoțional pe primul loc.
    Referitor la logica absoluta, după mine e datoria jurnalistului sa faca verificarea. Pentru mine un articol care nu da ca referință o sursa fiabila de informație (monitorul oficial, site-ul guvernului, ncbi etc) e gunoi.
    Valabil și pentru cele care dau ca surse alte articole la fel de prost făcute. Ori mergi cu documentarea pana la o sursa fiabila ori nu ești jurnalist ci o trompetă.
    Și nici n-am nevoie sa citesc 300 știri pe z ca să fiu informat, ci ajung doar 3 serioase. În realitate nu se întâmplă 300 lucruri importante într-o zi, unele care să mai conteze și mâine.
    • Like 1
  • Gaseste d-le niste metode de a stopa fake news-ul!Cauta niste idei de proiect legislativ! Stop badjocura la adresa cititorului si a cetateanului deopotriva! Doar cu trancaneala nu se rezolva nimic.Nu facem decat,cu timpul,sa ne afundam si mai tare in umilinta si in disperet unul fata de celalalt...
    • Like 0


Îți recomandăm

copii la gradinița

„Un raport al Academiei Americane de Pediatrie recomandă pediatrilor să propună timp, cât mai mult timp, pentru joc liber. Raportul menționează numeroase cercetări care demonstrează că jocul dezvoltă abilitățile de comunicare, negociere, capacitatea de a construi soluții pentru rezolvarea probleme lor ignorând chiar, factorii perturbatori. Chiar și la Forumul Economic Mondial de la Davos s-a discutat despre importanța jocului în dezvoltarea competențelor pentru secolul 21”, spune psihologul Carmen Lica, director executiv al Asociației Centrul Step by Step pentru Educație și Dezvoltare Profesională.

Citește mai mult

Ușă de clasă

Fereastra este căpcăunul suprem. Ora în care nu predai, dar care te ține la școală pentru că ai alta după. Mai grav este că pot fi și două, trei ferestre la rând. Și tu predai undeva în provincie, unde nu poți să te duci să-ți rezolvi treburile personale sau să mănânci o ciorbă acasă. Așa că profesorii responsabili cu ticluirea orarelor capătă puteri nebănuite. (Foto: Cristi Vescan/Inquam Photos)

Citește mai mult