Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Da, ne-ndreptăm spre prăpastie. Dacă tot mergem hotărâţi într-acolo, mai putem face ceva?

În nici două săptămâni, România va merge la urne. Cetăţeanul a ajuns încă o dată în plasa trucurilor expirate ale aceloraşi prestidigitatori înverşunaţi, care au încercat să recreeze o atmosferă de dramă sau de exaltare în niște inimi altfel blazate.

Deşi anxietatea celor ce îşi simt viaţa socială la cheremul unui sistem politic ostil va creşte în intensitate la nici o lună după ce se va încheia bâlciul – bâlci ce va culmina cu 1 Decembrie, când nu vei putea respira de atâta revărsare de sentimente patriotice şi dragoste faţă de popor –, toţi va trebui acum să ne oprim atenţia asupra acestui spectacol jalnic unde actorii sunt mai plictisiţi şi indiferenţi decât însuşi poporul.

Partea şi mai deplorabilă e că alegătorul, în căutarea deşartă a unui model care să restaureze integritatea morală la care aspiră, va opta, deloc surprinzător, pentru eternii clovni trişti şi cu zâmbete greţos mustăcioase care, de decenii, îşi fac un titlu de onoare din a călca în picioare dreptul la o existenţă demnă a oricărui locuitor al acestor meleaguri.

Întrucâtva, acest tip de alegător e fix ca femeia care, fără putinţă de scăpare, simte o atracţie irezistibilă faţă de bărbatul care o umileşte, de care apoi nu ştie cum să scape, pentru ca, atunci când e pe punctul de a se elibera, să se răzgândească. 

De aceea, ca să repetăm cât mai puţin istoria, o incursiune în vremurile nu demult dispărute poate merită făcută.

Ceauşescu a ţinut sub papuc o naţiune. Vreo două decenii şi ceva a avut-o la cheremul lui. Bătea din degete şi patrioţii vremii alergau ca nişte chelneri de ispravă să-i pună pe tavă ce-şi dorea. Şi Ceauşescu, zice-se, ducea ţara spre prăpastie. Iar oamenii se buluceau inconştienţi să se arunce în ea. Până a intervenit istoria şi ni l-a luat pe Ceauşescu.

Aşa se întâmplă mereu. Oamenii, buni sau răi, vin şi pleacă.

Chiar şi tu vei pleca la un moment dat. Problema e cât stai, ce faci? Fiindcă - ni se repetă la nesfârşit - ne îndreptăm spre prăpastie. Prin urmare, dacă tot mergem hotărâţi într-acolo, mai putem face ceva? 

Rezistenţa, în absenţa alternativei, e o iluzie. De acord. Nu toată lumea poate fi Havel sau Mandela. Să nu disperăm, însă! Nu e rău că puţini sunt născuţi să fie eroi. Nu e rău nici faptul că, deşi avem o limbă comună, nu avem un limbaj comun şi, mai ales, o sensibilitate comună. După cum nu e rău nici că prostia nu poate fi eradicată. Există mulţi proşti, dar aşa merg lucrurile, vorba lui Vonnegut. Întotdeauna anchiloza intelectuală a uriaşei mase de manevră furnizată de populaţie a fost şi va fi exploatată de către cei cinici şi fără scrupule.

Problema majoră nu e existenţa lor – asemenea specimene vor prolifera întotdeauna la scară –, ci a celor care se consideră ori prea mici ca să înfrunte tăvălugul unui sistem impersonal, ori îşi amenajează scuturi protectoare, ce funcţionează ca nişte veritabile dispozitive de respingere a iniţiativei în spaţiul civic.

Faptul că aceşti cârtitori refuză să ia atitudine e, hai să zicem, de trecut cu vederea. Ce irită, însă, e aşteptarea ca alţii să înfăptuiască, în locul lor, ceea ce doar ei ştiu că trebuie să se facă şi dezamăgirea continuă că foarte puţini se zbat pentru nemulţumirile ce-i macină pe ei. Dar, de fapt, asta nu-i surprinde prea mult. Fiindcă ei îşi cunosc bine concetăţenii. Până la ultima fibră. Toţi, nişte laşi şi nişte struţi. Un popor născut cu complexul martiriului, căruia îi place să sufere. De aceea, va pluti în derivă, de aceea aici nu se va naşte un Havel. Fiindcă l-ar putea elibera de acest complex. Şi atunci, el, poporul, cum şi-ar mai permite luxul suferinţei?

Uite-aşa o ţin la televizor, la serviciu, în autobuz şi între doi mici îngurgitaţi la iarbă verde.

În împărăţia verdictelor şi a reţetelor de redresare naţională, aceşti indivizi sunt la ei acasă. Nu numai că sunt convinşi de fiecare plăsmuire a minţii lor, dar se poartă ca şi cum simplul motiv că ei ştiu care-i problema cu România e o dovadă în sine a statutului lor de cetăţeni responsabili.

Iar dacă faţă de prezent sunt timoraţi în a face ceva concret, au, în schimb, curajul să se revolte retroactiv împotriva celor care i-au călcat în picioare în trecut. Fiindcă Ceauşescu a murit, nu au nimic împotrivă să-l considere un tiran şi să dea cu el de pământ. Fiindcă regimul comunist a apus, nu au nimic împotrivă să-l înfiereze. Fireşte, nu e nimic rău în asta. Să-i pui la zid e un act de decenţă istorică.

Culmea e că aceiaşi curajoşi care se revoltă împotriva laşităţii unui popor ce n-a avut curajul să-i dea cu tifla cruntului tiran sunt aceiaşi care, azi, confruntaţi cu alt gen de abuzuri, au aceleaşi reacţii pe care le reproşau celor din vremurile comuniste. Iar asta e niţel dubios, fiindcă pasivitatea şi indolenţa sunt la fel de condamnabile.

Am citit undeva că circumstanţa dezvăluie caracterul. Că individul e un cetăţean model câtă vreme viaţa îl fereşte de hotărâri dramatice. Şi că, atâta timp cât îşi va petrece viaţa înfipt în cochilia sa, din care nu va ieşi decât pe vreme frumoasă, puţine vor fi situaţiile ce-i vor periclita imaginea despre sine.

Dar, mai zicea acel cineva, se mai întâmplă uneori ca un element de neprevăzut să-l pună în faţă cu adevăratul său caracter. Şi atunci înţelegi ce e: om sau insectă ce fecundează scaieţi.

Sau poate nu înţelegi deloc.

Pentru că nu e nimic de înţeles.

Pentru că există atâtea teorii contradictorii şi atâţia specialişti care ştiu cum stă treaba, încât îţi va fi întotdeauna foarte greu să ştii dacă gestul său, oricât de generos şi bine intenţionat ar fi, a meritat sau nu să îl faci.

Cu toate astea, decât să-ţi dai ochii scârbit peste cap o viaţă-ntreagă, în aşteptarea unui salvator, mai bine îţi arunci privirea-n oglindă şi poate descoperi ce stă în puterile tale. Mai ales că, de cele mai multe ori, pentru asta, e suficient să faci ceea ce trebuie, atunci când trebuie şi lucrurile se vor aranja de la sine.

Acum ceva zile, la un protest anti-Trump, mai bine de jumătate dintre persoanele reţinute s-a dovedit că nici nu se prezentaseră la vot. Dar erau foarte supărate că Trump fusese ales preşedinte.

Peste câteva zile, va sta în puterea noastră să facem diferenţa. Între ce a fost, ce este şi ce ar putea fi.

A sosit, în fine, ocazia să le dăm noi o lecţie de responsabilitate civică americanilor, arătându-le cum ar fi trebuit să se mobilizeze pentru alegeri. În aşa fel încât, post festum, să nu fie necesar să constatăm că jumătate dintre românii care o ţin langa cu „ne merităm soarta” şi-s ofticaţi că au ieşit tot ăia nu s-au prezentat la vot.

Ar fi ruşinos.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cand vezi poporul mergând cu duiumul la tot felul de moaște , sau aruncând cu banii la nu știu ce copac pe care s-a pisat Arsenie Buca , îți dai seama ca țara asta nu are nici o sansa nici dacă-l aducem pe Vlad Țepeș . Concluzia e una simpla : "e prea mulți prosti domne "
    • Like 0
  • check icon
    În clipa în care „serviciile” se joacă de-a democrația și cred că știu ele mai bine cum se administrează o țară, la asta se ajunge. România de astăzi, cu bune și rele (există și unele și altele), este opera lor + opera celor care au fost efectiv puternici și decidenți: Iliescu, Năstase, Măgureanu, Băsescu, Rus, Dîncu și alți cîțiva. Disputa Băsescu-Năstase nu a fost o luptă dintre democratul B. și neocomunistul N., a fost o bătaie între două găști. Sigur că oamenii și-au dat seama și au devenit apatici, ce anume i-ar face patici? În clipa în care personaje politice atractive sînt scoase din scenă de DNA și prin alte manevre de culise, iar locul lor este luat de oameni scoși de la borcan, ce anume i-ar face pe oameni să se ducă entuziaști la urne? Ce să votezi? Un PNL decapitat și infestat cu activiști PD? PSD, un partid autentic mafiot? USR, un partid leșinat, pe care-l salvează, după părerea mea, doar Clotilde, măcar e simpatică și energică? ALDE, fiindcă aduce cumva un pic din PNL vechi? UDMR? Da, iată o formațiune coerentă și închegată, cu discurs matur și consecvent? O altă uniune, a germanilor? De ce nu, măcar l-a dat pe președinte. Ori a comunităților evreiești? Tot au rămas puțini, mai punem și noi niște voturi. Sau cea a sârbilor, slovacilor, lipovenilor...
    • Like 0
  • check icon
    ramane sa nu participam la cacialmaua votului astfel ca sa ii legitimam, investim, delegam si implicit sa participam la demolarea tarii fara a ne mai putea opune inca 4 ani.
    sa castige alegerile cine poate cu participarea a 15-20% din persoanele cu drept de vot si restul sa ne pastram votul pt iesirile in strada, ceva asa ca legislatia de urgenta eleborata cu valabilitate de 1 saptamana, adica cat protestam :).
    • Like 0
  • check icon
    La ....... indicarea localității este irelevantă, reședință de județ. USR s-a înființat așa: niște băieți au luat legătura cu USB, adică cu Nicușor (pe care dacă nu făcea cât a făcut la locale în București nu l-ar fi contactat niciodată). Nicușor a venit la ....... unde s-a întâlnit, în taină, cu câțiva - nu se știe cu cine, nu a fost nicio invitație, nu s-a anunțat nimic. Post factum au apărut în presă. Niște frustrați nerealizați prin alte partide.
    Rezultatul a fost un grup de inițiativă compus de 6 - 7 persoane. Până aici toate ar fi OK.
    Grupul ăsta de inițiativă a primit cca. 100 de cereri de adeziune. 80 din ele au fost respinse. Nu se știe de ce, pentru ce .... Au rămas doar 20. Din ăștia 20, 20 au o calitate: sunt susținători ai celor 6 - 8 din grupul de inițiativă.
    Adică, grupul de inițiativă a fost compus din politruci. Din indivizi mărunți care vor demnități și recunoaștere socială, la nivel sociopat. Sunt bolnavi.
    Au făcut ce i-a dus căpșorul. S-au pus. Într-o lipsă totală de competitivitate și transparență. Și-au împărțit privilegiile între ei blocând accesul tuturor.
    Acuma vin și ne vând niște clișee: trebuie să mergi la vot, nu vota clasa politică actuală. Ni se sugerează să-i votăm pe ei. Ei fiind la fel.
    • Like 1
    • @
      Realitatea politica e f bine oglindita in comentariul dumneavoastră. Insa nu va impartasesc si pararea legata de articol. Tot timpul e bine sa te legi de trecut, sa visezi viitorul dar sa negi prezentul. Noi asta facem de vre-o 30 de ani: " ce tara aveam acum 60 de ani" ziceau strabunicii mei fara sa le pese ca tot ei au dus la ruperea teritoriala si mai ales au contribuit prin acceptarea lor tacita la colonizarea roșie. Apoi prin 90" Ceaușescu nu era asa de rau, ea era pacostea" asta dupa ce ani la rand au unflat sistemul cu spagi si ipocrizie perfectionata pana la absurd. Apoi dupa 2000:" cum intram in Nato si UE o sa ne fie mai bine, totul se va schimba" asta gandeam pana si eu. Si totusi lucrurile se schimba fara contribuția noastră. Gândiți-vă ca suntem vre-o 22 de milioane de români ( cu diaspora) si nu suntem in stare sa gasim un proiect comun. Toti vrem autostrăzi dar sunt sigur ca daca am fi rugati sa participam cu finantare la Sibiu Pitesti nu am strange nici bani de vopsea. Sau daca statul ar vrea sa ridice un spital modern si ar avea nevoie de finantare am aprecia proiectul dar asta doar in mediul online fara sa deschidem si buzunarul. Daca toti am da maxim 100 de euro pe an pentru un proiect de interes national am ajunge sa fim mândri. Si nu de ce am realizat ci de faptul ca am luat parte. In fata buletinului de vot e greu sa invingi dezgultul.si impulsul de a arunca lista aia de partide si nume fara etica insa suntem datori sa incercam sa schimbam ceva in România. Iesti din zona de confort si votati! Politicienii nu va aud decat o data la patru ani, asa ca hai sa ne facem auziti. Toti!
      • Like 1
    • @
      check icon
      Parca ai mai scris exact acest text si in alta parte? Ai vreo nefericire cu astia? Sau ai un text de infestare pregatit sa-l pui oriunde e vorba de politica?
      • Like 0
  • check icon
    Te-ai muncit atâta să ne spui, e adevărat că frumos, niște chestii cunoscute? Întrebarea a rămas fără să indice nicio direcție. Demersul jurnalistic este unul steril datorită lipsei sensului.
    Nu este suficient să vii în prag de an 2017 să ne spui că trebuie să votăm. Mai trebuie să ajungi să vezi și că nu ai ce vota sau că ori pe cine votezi, tot aceeași indivizi se vor alege.
    Ne spui să votăm partidele și ne reproșezi că nu am votat bine sau că nu am votat deloc!? Este stupefiant. În plus ai scris articolul ăsta fără să te oblige nimeni. Nu înțeleg. Speri ca din comentarii să se dezbată din nou cine este cel mai bun, cumva să susții ceva fără să susții nimic? Păi vor apărea niște postaci care vor sublinia ideea că PSD este o tragedie. Vor apărea alții care vor spune că nici PNL nu este mai bun ca PSD. Vor scrie oamenii de partidulețele noi, că sunt satelite la PSD sau PNL. Vor apare cei mai civici și vor susține să votăm USR că este antisistem.
    Vor fi și din ăia care vor înfiera și îndemna pe cei care nu au pe cine vota. Vor fi scepticii care vor afirma că nu vor să fie complici votând un partid sau altul.
    Tot în neputința grănițuită de sistemului electoral ne vom regăsi și unii și alții. Tot în capcana partidelor vom rămâne, condamnați să-i votăm pe ei.
    Țara asta nu mai este a noastră. A fost deturnată de grupuri de șmecheri, adică de clasa politică și ăștia o vând pe comision. Țara nu mai este a noastră. Țara este a vânzătorilor de resurse materiale și umane - a partidelor.
    Partidele sunt formele de organizare profesionala a vânzătorilor de resurse contra comision. Sunt asociații profesionale organizate în caste sub egida unei federații naționale:
    FANVR - Federația Asociațiilor Naționale ale Vânzătorilor de Resurse.
    • Like 2
    • @
      Omule, nu știu ce faci în viața de zi cu zi, dar tare bine le zici...
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult