Nu toate azilele sunt la fel

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

A început o campanie națională de control a tuturor azilelor din țara asta, pentru că s-au descoperit ororile de la azilul din Voluntari. Scopul neoficial este acela de a declara că peste tot e la fel, răul este generalizat, e un fapt comun, deci nu contează, e banalizat, ca urmare nu s-a întâmplat mare lucru, până la urmă nu s-a întâmplat nimic.

Cei care au mai interacționat cu azilele de bătrâni spun că există locații extrem de bine puse la punct, cu dotări corespunzătoare, condiții decente și mai ales personal calificat. La remarca asta se răspunde că aceste instituții private percep taxe mari pe care nu și le permite oricine. Se induce ipoteza falsă că banii sunt problema. Ceea ce nu e deloc adevărat, în cazul azilului din Voluntari s-a văzut clar că a existat finanțare suficientă, profitul era uriaș, problema au fost oamenii care au gestionat fraudulos și ilegal toată activitatea.

Între azilele e top din România și cel de la Voluntari e o plajă largă de încadrare din punct de vedere al calității și al respectării normelor minime de asistență socială. În niciun caz nu se poate generaliza făcând astfel ‘’tabula rasa’’ din toată activitatea de asistență socială din țară. Nu trebuie uitat faptul că foarte multe astfel de așezăminte se află în administrarea bisericii, ceea ce reprezintă totuși o garanție de seriozitate. În urma controalelor efectuate s-au găsit și aziluri de bătrâni care oferă servicii de foarte bună calitate, instituții aflate în proprietate privată subvenționate și de comunitățile locale. S-au popularizat cazurile cu persoanele mutate în Tunari, sau din Râmnicu Vâlcea și din alte locuri, ca să se inducă opinia că peste tot e la fel, un dezastru.

Se pierde din discuție faptul că la azilul din Voluntari nu vorbim numai de condiții de cazare improprii, nu vorbim numai de mâncare insuficientă, vorbim de tortură, de bătăi, de umilire, vorbim de o clădire care nici acum nu e racordată la rețeaua de canalizare, vorbim de folosirea persoanelor la muncă împotriva voinței lor. Tot în cazul acestui azil avem o grămadă de sesizări și reclamații, avem un proces al vecinilor cu primăria orașului Voluntari, avem lipsa de intervenție a autorităților, avem acoperirea cu bună-știință a activității din instituție de către funcționari angajați ai statului român. Din acest punct de vedere este singurul azil de bătrâni din țara asta care a fost tratat astfel, care a avut asemenea practici, care a fost obiectul mai multor anchete de presă, dar și al anchetei DIICOT. Nu mai există niciun azil de bătrâni care să fi fost protejat cu o asemenea îndârjire și care să fie acuzat de tortură, rele tratamente, deposedarea bătrânilor de locuințe, terenuri și venituri, cu șef cu protecție politică la cel mai înalt nivel. etc. Având această protecție politică și numai din cauza asta, administratorii și salariații și-au permis să se comporte atât de crud cu niște bătrâni cu dizabilități.  

În situația de față, cea mai mare lipsă de omenie care se poate manifesta e nepăsarea, uitarea, ducerea în derizoriu. Mentalitatea potrivit căreia ție nu ți se poate întâmpla, nu vei ajunge în situația asta și nu-ți pasă e complet imorală și necreștinească. Un om sănătos din punct de vedere psihic are empatie pentru semenul lui aflat la ananghie, aflat în primejdie, sare în ajutorul lui, încearcă să-l salveze. Asta înseamnă să fii om.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp