„Andreea, fă ceva, că noi nu învățăm în școală despre tehnologiile și meseriile viitorului!” Cum se pot transforma generațiile viitoare folosind inteligența artificială, smart lab-urile și educația personalizată

„Andreea, fă ceva, pentru că noi nu învățăm în școală despre ce aceste tehnologii și meserii despre care tu ne vorbești în Ghidul Meseriilor Viitorului” Acest apel sincer din partea elevilor reflectă o realitate cu care Andreea Paul se confruntă deseori în numeroasele interacțiuni pe care le are cu tinerii din școli și licee. Printr-un demers civic, Andreea Paul încearcă să stimuleze tinerele minți să îmbrățișeze alfabetizarea tehnologică și digitală, inovarea, gândirea critică și computațională.

Cum îi pregătim pe copiii de astăzi pentru meseriile viitorului, multe dintre ele încă inexistente? Este o întrebare-cheie, ales într-o lume în care tehnologiile emergente transformă rapid piața muncii. Educația tradițională nu mai poate ține pasul cu cerințele viitorului, nu mai este vorba doar despre memorare, ci despre formarea unor competențe avansate, spune Andreea Paul, doctor în economie, conferențiar universitar la Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice din București și fondatoarea organizației neguvernamentale INACO – Inițiativa pentru Competitivitate.

Andreea Paul susține că școala trebuie să devină un spațiu care pregătește elevii pentru viitor. „Meseriile viitorului cer competențe tehnologice, creativitate și gândire critică – abilități esențiale pe care trebuie să le cultivăm de pe băncile școlii,” explică ea.

Într-un interviu acordat Republica.ro, Andreea Paul vorbește despre smart lab-uri, educație personalizată și utilizarea inteligenței artificiale în procesul de învățare, evidențiind modul în care acestea îi pot ajuta pe elevi să se pregătească mai bine pentru meseriile viitorului.

Care sunt tendințele globale care credeți că vor influența cel mai mult piața muncii în următorii 10-20 de ani?

Vom munci mai puțin, dar mai inteligent. Vom colabora mai mult cu mașinile. Vom schimba mai des locul de muncă. Următorii ani vor fi cu adevărat influențați semnificativ de cel puțin patru tendințe majore care ne obligă să ne alfabetizăm digital, să citim, să ne recalificăm, să învățăm permanent, să ne adaptăm pe tot parcursul vieții noastre active.

În primul rând, tehnologiile emergente cu vârf de lance inteligența artificială și machine learning care vor schimva radical lumea. Vor dispărea și vor apărea noi industrii și locuri de muncă.

În al doilea rând, schimbările demografice - mă refer în special la îmbătrânirea populației în țările dezvoltate și la presiunile pe sistemele publice de pensii, sănătate etc. -, care vor avea impact major asupra pieței muncii.

Apoi, mă gândesc la noile centre de putere și la problemele sociale globale atașate acestor schimbări, de la geopolitică, până la geoeconomia cu noua sa tehnopolaritate - care resetează forțele și plăcile tectonice globale, cu impact asupra lanțurilor globale de producție și de aprovizionare.

O altă tendință majoră ține de eforturile de trecere de la combustibilii fosili la energiile verzi și evoluțiile specifice din diverse domenii, cum ar fi industria auto, cu tranziția sa de la mașinile bazate pe combustibil tradițional, la mașinile electrice. Și reversul pe care îl promite, iată, noua administrație Trump.

Aceste patru tendințe majore schimbă lucrurile, dar cu detalii semnificative ce vin dinspre biotehnologie, nanorobotică și calculatoarele cuantice care au impact asupra fiecăreia dintre cele patru tendințe globale enunțate, inclusiv trecerea de la a patra revoluție industrială, digitală, spre a cincea revoluție tehnologică, care este centrată pe BrainNet sau rețeaua creierelor. Am încercat să răspund pe scurt, într-o mega-sinteză.  

Foto: Facebook Andreea Paul

Ați realizat un ghid al meseriilor. Cum pot tinerii să se pregătească pentru meserii care încă nu există?

Înainte de a intra în zona aceasta serioasă, văd că după alegerile amânate în România, în plină campanie prezidențială care nu atinge niciuna dintre punctele de mai sus, aș putea face un nou Ghid cu meserii la mare căutare, pline de umor și de creativitate, precum experții în promisiuni electorale, care scriu deja o „adevărată enciclopedie a viitorului”, între ghilimele de rigoare, consilierii de campanii pentru influencerii politici, procurorii de cazuri fake news, managerii de fabrici de meme-uri electorale, antrenorii personali pentru votanți, consultanții urbani pentru proteste pașnice sau DJ-i bazați pe IA de mitinguri electorale.

Acum închizând paranteza aceasta umoristică și revenind la provocările majore ale României, mă uit evident la educație, sectorul care ne modelează viitorul, și la tabloul meseriilor viitorului pe care am încercat să-l structurez, să-l completez și să-l actualizez în ultimii șapte ani constant, prin proiectul pe care Asociația INACO îl publică anual, liber accesibil online, numit Ghidul Meseriilor Viitorului. Șase ediții anuale consecutive, începând din 2018, până în 2023. Anul trecut am lansat RoboChat Maria, adică o versiune upgradată a acestui tablou al meseriilor viitorului, dar de data aceasta în formatul unui consilier virtual. Mai inteligentă, spunem noi, decât asistentul virtual ION bazat pe IA al Guvernului României de acum câțiva ani. 

Acest Ghid încearcă să le arate tinerilor că valul tehnologic în care trăim transformă cerințele societății, redefinind nu doar ce înseamnă să înveți, ci și ”cum, de ce și pentru ce” să înveți. Descriem cum putem supraviețui într-o lume atât de dinamică, cum ne putem dezvolta competențele digitale sau pe cele transferabile în diverse domenii, precum gândirea critică sau inteligența emoțională, cum să ne cultivăm curiozitatea, cum să înțelegem mega-tendințele tehnologice care schimbă lumea din jur: de la imprimarea 3D, robotică, blockchain, bioinginerie, internetul tuturor lucrurilor, până la transporturile si resursele viitorului, Cam asta încercăm să explicăm în Ghid.

Ce ar trebui să facă tinerii? Să fie curioși și receptivi la tehnologie, dar și reflexivi cu privire la utilizarea ei. Să învețe să folosească tehnologia nu doar pentru consum, ci și pentru creație și rezolvarea de probleme. Să se concentreze pe dezvoltarea abilităților interpersonale și a capacității de adaptare. Să-și dezvolte discernământul și să filtreze informațiile false sau manipulatoare.

Ce ar trebui să facă profesorii? Să integreze tehnologia în procesul educațional, dar ca unealtă, nu ca înlocuitor. Să devină mentori și ghizi în învățarea pe tot parcursul vieții. Să educe copiii cu privire la etica utilizării tehnologiei și să încurajeze responsabilitatea digitală. Să încurajeze colaborarea și creativitatea, oferindu-le elevilor șansele de a fi inovatori și lideri în lumea pe care tehnologia o va transforma.

Ce este și ce rol are RoboChat Maria în sprijinirea elevilor, profesorilor și părinților în procesul educațional și orientarea către meseriile viitorului?

Încă din prima sa versiune, RoboChat Maria răspunde interactiv, în timp real, profesorilor, elevilor, părinților cu privire la aceste tendințe majore care schimbă piața muncii. Odată cu versiuna sa a doua, cea mai recentă, RoboChat Maria încearcă să asocieze opțiunile preferate pentru anumite domenii de studiu ale elevilor cu meserii ale viitorului și cu un traseu de carieră pe care l-ar putea îmbrățișa, inclusiv prin indicarea universităților de profil., Așadar, am adăugat o nouă componentă Robochatului Maria, dedicată consilierilor școlari, într-un proiect pe care tot anul trecut l-am lansat liber accesibil online pe pagina web a inaco.ro si a cmbrae.ro și l-am alimentat cu un nou Ghid al instrumentelor digitale pentru consilierea în carieră.

Atât Ghidul Meseriilor Viitorului, cât și Robochat Maria încearcă să reînvie motivarea învățării, să fie un antidot pentru plictiseala de la clase și pentru metodele de predare învechite, propune chiar noi spații de învățare, dar mai ales explică nevoia dezvoltării competențelor digitale de bază și a celor avansate. În ce context? În acela în care aproape trei sferturi din populația României, mai exact 72%, nu are competențele digitale de bază și aproape 90% nu are competențe digitale avansate. România acordă cam 1% din Produsul Intern Brut din bugetul său anual pentru digitalizarea educației.

Cum credeți că pot fi sprijiniți profesorii în mod concret pentru a se alfabetiza digital și pentru a adopta aceste tehnologii emergente în procesul de predare, astfel încât să devină parteneri cu inteligența artificială?

Dacă IA-ul nu va speria profesorii și dacă profesorii vor înțelege că IA-ul devine partener în procesul de învățare personalizată, vom ajunge la concluzia rapidă că sistemul de învățământ are nevoie de mai mulți profesori și nu mai puțini, așa cum se tem foarte mulți.

Educația trebuie să includă o înțelegere profundă a tehnologiilor emergente pentru ca elevii să devină nu doar utilizatori pasivi, ci și creatori conștienți și responsabili ai viitoarelor inovații. Alfabetizarea digitală include:

- Înțelegerea modului în care funcționează IA, de exemplu, cum sunt antrenați algoritmii și ce date folosesc.

- Conștientizarea eticului digital astfel încât copiii să recunoască atât beneficiile, cât și riscurile utilizării noilor tehnologii, precum manipularea sau pierderea intimității. Copiii au nevoie să înțeleagă cum să-și protejeze datele personale și identitatea digitală.

- Familiarizarea timpurie cu programarea și robotica, care vor deveni competențe de bază pentru viitor.

Departe de a fi înlocuiți de tehnologie, profesorii vor deveni mediatori între elevi și instrumentele digitale. Rolul lor esențial va fi să dezvolte gândirea critică a elevilor, să ofere îndrumare etică și să faciliteze învățarea socială. Profesorii vor trebui să fie pregătiți să colaboreze cu sisteme de IA și să învețe să le folosească eficient. Deja sunt cursuri pilot în acest sens adresate către vreo 2000 de profesori în România la începutul anului 2025. Profesorii vor fi nevoiți să învețe continuu pentru a înțelege noile tehnologii, dar și pentru a-și dezvolta abilități soft de comunicare, încurajare, de sprijin emoțional, care nu pot fi replicate de IA.

Educația cred că va deveni mai personalizată, dar și mai dependentă de tehnologie. IA va permite crearea unor programe de învățare ultra-personalizate, care să se adapteze la nevoile, ritmul și stilul fiecărui elev.

foto: Andriy Popov / Panthermedia / Profimedia

IA ajută cadrele didactice să câștige războiul cu plictiseala, pentru că IA permite personalizarea procesului educațional prin adaptarea lecțiilor la stilurile diferite de învățare ale copiilor - dacă e vizual, dacă e abstract, logic sau dacă este kinestezic, adică învățarea sa e centrată pe mișcare. Dar și adaptarea lecțiilor predate la viteze diferite de învățare ale copiilor - elevii care au nevoie de cursuri remediale, de mai multe exemple, exerciții și explicații, cei de nivel mediu sau cei care vor să zboare la altă altitudine pentru elevii centrați pe performanță. Așadar, IA poate crea 9 versiuni ale aceleiași lecții, adaptate nevoilor elevilor, în aceleași 50 de minute de predare. Profesorii virtuali, algoritmii de învățare și conținutul interactiv all-in-one vor deveni o normă. Așadar, copiii și profesorii vor lucra tot mai mult cu sisteme de IA bazate pe feedback în timp real, care pot indentifica lacunele în cunoștințe și oferi sprijin specific. De exemplu, sistemul IA ar putea observa că un copil are dificultăți într-un anumit tip de problemă matematică și îi va oferi exerciții ghidate, explicând greșelile pas cu pas. Provocările sunt și ele mari, iar rolul profesorilor va fi uriaș în a-i ajuta pe elevi să își clădească ”imunitatea mentală” la dependența de tehnologie, la manipularea digitală, la suprasolicitarea cognitivă, adică să le antreneze copiilor și tinerilor discernământul, gândirea critică, creativitatea și inovația, abilitățile interpersonale, adaptabilitatea ș.a.m.d. Într-o lume inundată de informație și de știri false, elevii trebuie să învețe să analizeze și să filtreze informația corectă. Copiii au nevoie să fie încurajați să gândească în afara tiparelor și să dezvolte noi idei. Profesori și părinți sunt nevoiți să cultive un echilibru între utilizarea tehnologiei și dezvoltarea abilităților offline, precum concentrarea, răbdarea și reflecția. Într-o lume cu acces nelimitat la informații, copiii au nevoie să fie învățați să prioritizeze, să proceseze și să se protejeze de supraîncărcarea mentală. 

Empatia, colaborarea, negocierea și comunicarea clară sunt esențiale, deoarece lucrul în echipe umane și mașini va deveni noua normalitate. Datorită ritmului rapid al schimbărilor tehnologice, elevii trebuie să fie pregătiți să învețe pe tot parcursul vieții, să se recalifice și să se adapteze la noi cerințe de piață.

Educația personalizată va schimba complet modul de predare și învățare în școli și, vă repet, sistemul de învățământ va avea nevoie de mai mulți profesori, alfabetizați însă digital, parteneri cu tehnologiile emergente în procesul de predare, astfel încât să facă experiențele de învățare ale copiilor mai atractive, mai interactive și mai adaptate la meseriile pe care acești copii le vor îmbrățișa masiv. Să vă dau și câteva exemple concrete. Experții în inteligență artificială și machine learning sunt deja la foarte mare căutare și va continua exponențial pregătirea acestor profesioniști și angajarea lor. Specialiștii în securitate cibernetică, inclusiv cei care vor avea de gestionat provocările etice ce țin de noua rețea a BrainNet, a creierelor. Dezvoltatorii de software în toate domeniile - cu cât mai inovatori, cu atât mai căutați. Specialiștii în baze de date mari, data scientists. Inginerii în robotică, managerii de echipe mixte oameni-roboți, care vor coordona nu doar oameni, dar și roboți. În paranteză, există deja pe piața mondială peste 4 milioane de roboți industriali funcționali, dar în zona roboticii casnice lucrurile capătă mult mai multe zerouri la coadă.

Alte exemple de meserii și domenii: experți în inginerie regenerabilă, specialiști în biotehnologie, designerii de interfețe digitale. Aici mai apare un domeniu tehnic pe care o să vi-l explic. Se numește UI/UEx designer, adică user interface și user experience. Mi-e greu să-l traduc în limba română, dar sunt designeri de interfețe digitale și de facilitare a experiențelor interactive dintre consumatori și producători sau ofertanți. Specialiștii în educație online sunt alt exemplu, consultanții în sustenabilitate, inginerii în vehicule autonome sau managerii de proiecte AGILE. Aici este vorba despre un domeniu foarte interesant. Metodologia agile presupune gestionarea proiectelor prin dezvoltarea de software, punând foarte mult accent pe flexibilitate, adaptabilitate, feedback continuu și colaborare. interdisciplinară. Să vă dau câteva exemple concrete din piață. De pildă, proiectele de e-commerce sau de automatizare a proceselor de afaceri sau în dezvoltarea unui joc video sau sistemele de gestiune a rezervărilor la hoteluri sau dezvoltarea de orice aplicație mobilă sunt, de obicei, dezvoltate cu această metodologie de lucru.

Din punctul meu de vedere, această metodologie din domeniul serviciilor și producției agile ar trebui adaptată și la procesul de învățare, pentru că IA-ul ne permite acest lucru. Realitatea virtuală augmentată mixtă, la fel, permite simulările unor experiențe de învățare prin iterații scurte, feedback automat, livrare frecventă, adaptată la competențele copilului sau la lacunele pe care acesta le dovedește pe parcursul învățării. 

Și acum să vă mai dau niște exemple concrete din viața de părinte, cu un copil de 14 ani căruia i-am facilitat accesul la clase virtuale. Prin intermediul claselor virtuale, copiii pot interacționa cu alți copii cu pasiuni similare din alte colțuri ale țării sau ale lumii și pot avea acces la traineri, la mentori, la experți (așadar, nu mai vorbesc doar despre profesori) din alte regiuni sau culturi ale lumii. Caz aplicativ potențial concret în învățământ: avem deficite structurale de profesori la informatică, limba germană, fizică și nu numai. Școlile care nu pot găsi profesori repede pentru aceste ore, ar putea gândi să dezvolte clase virtuale pentru a avea acces la acești profesori indiferent de zona în care se află.

Un al doilea exemplu, e decupat tot din experiență personală, inspirată de un curs numit Early Step Academy pe care l-au făcut niște absolvenți alumni de la Harvard Business School pentru copii cu vârsta între 8 și 18 ani. Ei adună într-o clasă virtuală, așadar online, copii de pe diferite continente, de diverse vârste, dar care au un nivel similar de stăpânire a limbii engleze și de cunoștințe, dar cu interese și pasiuni diferite, cu care se discută doar studii de caz din viața reală. Nu teorie așa cum am fost noi obișnuiți să învățăm la școală. Copiii aceștia deprind abilități-cheie pentru viitorul lor profesional, cum sunt gândirea critică, analitică, de comunicare creativă, de interacțiune interculturală, dar și abilități - cheie pe care școala ratează să le antreneze copiilor noștri, și anume abilități de viață, de la capacități timpurii de inovare, de business, de gestiune financiară proprie, de plan de viață sau de carieră. Aceste cursuri sunt organizate pe module și nu pe cursurile standardizate, așa cum le cunoaștem noi. Un sistem de IA integrat în aceste clase virtuale transmite săptămânal părinților evoluția propriilor copii, pe baza unui punctaj raportat la momentul To al accesului lor în acest curs, cu privire la abilități cheie de mai sus, .

Oricine poate lua o parte la astfel de cursuri?

În primul exemplu, oricine poate gândi astfel de clase virtuale. În al doilea caz, însă, accesul la cursuri este contra cost. Modelul cred că ar putea inspira programe similare, fără costuri, cu bunăvoința școlilor implicate și a parteneriatelor internaționale, prin programul Erasmus, săptămâna altfel sau prin acele proiecte renumite, școala prietenă, orașul prieten, pe care le dezvoltă comunitățile locale. Poate fi replicat, din punctul meu de vedere, relativ ușor. Doar dorință să avem de a oferi copiilor experiențe mult mai atractive de învățare, mai interactive, mai pragmatice și mai deschise..

Sunteți deseori în contact cu elevii. Care este reacția lor? Ce vă spun copiii referitor la meseriile viitorului?

Primul lucru pe care mi-l spun cu mâna întinsă este Andreea, dar fă ceva, pentru că noi nu învățăm în școală despre aceste tehnologii și meserii despre care tu ne vorbești în Ghidul Meseriilor Viitorului. Și, într-adevăr, la început mi s-au tăiat genunchii, pentru că am simțit că nu pot să fac mare lucru. În 2018 mi-a venit ideea de a crea primul SMART Lab și apoi am prins încredere să dezvolt aceste centre de învățare exponențiale – cum le-am numit eu - intergeneraționale și transdisciplinare. Noi, la INACO am înțeles că elevii aveau nevoie de un ajutor pragmatic chiar în spațiul lor de învățare, adică în școală. Așa s-a născut primul Smart Lab, laborator educațional digital inteligent, care nu făcea altceva decât să transpună într-un laborator școlar noile tehnologii despre care noi vorbeam în ghid și anume creioanele 3D, ochelarii de realitate virtuală, roboții educaționali multifuncționali, imprimantele 3D, tablele interactive, calculatoarele cu interfață tactilă și ulterior cu interfață vocală, foarte probabil în anii următori vor fi integrate și calculatoarele cu interfață vizuală și chiar cele cu conexiune directă creier - calculator.

Până în prezent INACO a creat, cu sprijinul autorităților publice locale și mai ales al companiilor private donatoare, un număr de 23 de Smart Lab-uri, dar cel mai important pas l-am făcut atunci când proiectul pilotat în a patra sa iterație tehnico-educațională și anume cel mai avansat Smart Lab a fost preluat de către Ministerul Educației Naționale în Planul Național pentru Redresare și Reziliență (PNRR), în C15, prin care își propune crearea a 1.428 de Smart Lab-uri, după modelul Smart Lab INACO. Doar că ei s-au adresat în special liceelor, asta a fost decizia ministerului, la momentul creării PNRR, în 2019-2020 – și au lăsat posibilitatea liceelor de a personaliza aceste smart lab-uri în funcție de profilul fiecărui liceu și în funcție de numărul de elevi din școală. Până la finalul acestui an ar trebui să fie toate construite, astfel încât să asigurăm accesul tuturor liceenilor la alfabetizare digitală prin intermediul SMART LAB.

Un al doilea lucru pe care mi-l spun copiii este că nu mai au răbdare să citească materiale lungi. Noi aveam Ghidul Meseriilor Viitorului de 230 de pagini, plin de imagini și de hyperlinkuri, făcând click pe poze îi aruncam în mini-spoturi video de scurtă durată, 2-3, maximum 5 minute, pentru a vizualiza ceea ce explicam noi în câteva cuvinte, puține la număr pe fiecare slide. Chiar și așa ne spuneau că nu au răbdare să citească aât de mult. Și răspunsul nostru a fost lansarea Robochat Maria, tot pentru a răspunde nevoilor generațiilor tinere, de a avea răspunsul rapid, la un click distanță.

Acum, elevii mai reclamă niște lucruri la care noi încă nu avem un răspuns și căutăm soluții. Tensiunea psihică negativă, ca să o spun pe scurt. Copiii reclamă competiția artificială din clase, când avem un singur învingător la final. Cum îl numim noi? Șeful anului, șeful clasei, premiul întâi. Și inexistența unor direcții alternative de creștere a competențelor reale, autentice, pe care fiecare elev în parte le are, sau cum îmi place mie să spun, fiecare are soarele lui, zona lui de confort și de explozie a creativității sau a abilităților de care dispune. Unii sunt manuali, unii sunt super creativi, unii sunt sportivi. Adică, de la măturat-viteză până la președintele unei companii sau țări, avem nevoie de toate abilitățile lor dezvoltate la potențial. Avem nevoie de elevi cărora să le fie descoperite timpuriu înclinațiile profesionale, atuurile și să le permitem să și le dezvolte pentru a putea îmbrățișa meseriile potrivite lor și pieței.

Și aici apare o a patra chestiune pe care mi-o pun pe masă copiii: irelevanța informației primite. Mulți spun că avem un curriculum școlar greoi și prea stufos. Eu nu sunt adepta acestei abordări, dar spun că lecțiile predate ar trebui obligatoriu însoțite de exemple reale, de argumente pragmatice care să le dovedească copiilor de ce trebuie să cunoască respectivele teorii, informații sau fenomene. Profesorul de biologie, de exemplu, să vină la ore și cu exemple de biotehnologii sau cu exemple din viața practică. E valabil pentru toate materiile. Inclusiv pentru ora de sport, la care profesorul poate să explice care este utilitatea acelor exerciții fizice pentru sănătate, pentru o postură corectă în scaun sau în mers. Mai dau un exemplu aleatoriu. La matematică, unde teama e mare și disperarea multor elevi care nu au gândire logică abstractă dezvoltată e presantă, aplicațiile din viața reală împrietenesc copiii cu domeniul respectiv. Deci asta cred că trebuie să facem pentru a transforma conținutul educațional într-unul relevant. Să conectăm fiecare lecție predată, fiecare informație livrată elevilor cu exemple foarte practice din viața de zi cu zi și cu studii de caz reale.

Un alt lucru pe care elevii mi-l spun este că se simt demotivați să învețe în clase. Mediul în care ei învață, cei patru pereți clasici de clasă cu băncile așezate unul în ceafa celuilalt. S-a scris deja multă literatură de specialitate, dar s-au schimbat prea puține. Învățarea este facilitată de poziționarea elevilor față în față, pentru a stimula colaborarea, interactivitatea, lucrul în echipă. Exact așa am gândit și Smart Lab. Mediul acesta propice de învățare poate fi însoțit și de project-based learning, adică învățarea centrată pe proiecte pe care ei să și le aleagă, care să le facă plăcere și să învețe tot ceea ce e necesar, dar din nou aplicat în zona lor de interese și pasiuni. Asta mi se pare extrem de important - să adaptăm cunoașterea, educația la pasiunile elevilor. Cred însă că școala se va transforma în viitor într-un laborator pentru colaborarea om-mașină, un spațiu experimental unde vom învăța să colaborăm constructiv cu IA. Elevii vor lucra frecvent în echipe formate din oameni și sisteme de IA. Vor experimenta nu doar cum să folosească mașinile pentru a îmbunătăți procesele individuale, ci și cum să păstreze ceea ce este unic uman în fața acestor interacțiuni.

foto: Andriy Popov / Panthermedia / Profimedia

Elevii îmi mai spun că cei mai importanți consilieri ai lor în carieră sunt părinții, care fie îi îndrumă către meseriile pe care le-au avut ei sau primesc mesaje de genul alegeți orice altceva, dar nu meseria pe care o am eu, ca părinte. Iar cu consilierilor școlari nu prea ajung să discute căci, iată, în București avem în medie cam o mie de copii pe fiecare umăr al unui consilier școlar. 2000 de elevi în medie pe consilier școlar, ceea ce face aproape imposibil dialogul direct, corect așezat pentru setarea profilului de carieră al fiecărui elev în parte. Chiar avem nevoie de mulți mai mulți consilieri școlari buni în România care să îi ajute pe elevi să-și stabilească un traseu educațional și de carieră. Acesta ar fi ultimul lucru la care m-aș raporta când vine vorba despre dialogul nostru cu elevii.

Ce sfaturi ați avea pentru elevii de liceu care încearcă să-și aleagă un domeniu de studiu? Nu s-au hotărât la ce facultate să meargă, unde ar fi mai bine?

I-aș sfătui să țintească mai întâi profesia și apoi să-și aleagă facultatea. Nu invers. Avem ponderi halucinante de absolvenți de studii universitare care profesează în alte domenii decât în cele pentru care au învățat. Pierd ani buni din viață. I-aș sfătui pe liceeni, așadar, să opteze mai întâi pentru internship-uri de scurtă durată la companiile active în domeniile în care ei cred că s-ar putea să le facă plăcere să lucreze, vizite în mai multe domenii de activitate pentru a descoperi din timp ceea ce le place și ce nu. Aceste mini-stagii de practică le pot aduce rapid răspunsul dacă li se potrivește domeniul de activitate cu adevărat sau nu. Pot ajuta mult și discuțiile cu diferiți profesioniști din domeniile pe care ei le țintesc. Vacanțele sunt extrem de ofertante din acest punct de vedere, dar elevii nu au încă cultura aceasta de a comunica direct cu companiile private sau instituțiile publice. Ar trebui să-i învățăm să facă acest lucru încă din școală. Antreprenorii sunt foarte fericiți să-i primească în scurte stagii de practică pe acești elevi sau chiar în vizitele despre care v-am vorbit.

Un alt sfat este să-și stimuleze creativitatea permanent, să iasă din zona proprie de confort, să nu ezite să se auto provoace, să inoveze timpuriu ... în domeniile lor de pasiune sau de interes, indiferent că e vorba despre muzică, dans, sport, noi tehnologii, gadget-uri digitale, jocuri video și așa mai departe. Nu v-am dat exemple din e-sports, un domeniu extrem de prolific, dar pe care l-am detaliat în Ghidul meseriilor viitorului și care, într-adevăr, oferă noi perspective de meserii, despre care părinții nu le vorbesc copiilor.

Le-aș mai spune liceenilor să caute cursuri online care să le servească propriilor lor interese și visuri profesionale. Așa numite MOOC-uri sau cursuri de mare intensitate și de scurtă durată. Și sunt multiple platforme online, Udemy, Coursera, Skillshare... lista continuă, unde ei pot găsi cursuri de actualitate care dezvoltă competențe digitale sau alte competențe, la mare căutare pe piața muncii, și pe care le pot parcurge atunci când programul le permite, la orice oră din zi, din noapte. La finalul cursurilor on-line se dau examene de evaluare, tot online, și primesc certificate recunoscute pe piața muncii la nivel internațional, care, de obicei, aduc venituri consistente absolvenților. Angajatorii au certitudinea că posesorii acestor certificate stăpânesc noile tehnologii și abilități de ultimă generație.

Interesantă ideea de stagiu de intership, dar din discuțiile în mediul online reiese că studenților le foarte greu să își găsească un internship, cu atât mai greu este acest lucru pentru un elev de liceu. Ar fi o idee oare să existe o simulare în mediul virtual a unor condiții de lucru, iar copiii să urmărească această experiență cu ochelari VR?

Se întâmplă deja astfel de experiențe profesionale in fabrici sau birouri virtuale create cu ajutorul sistemelor de realitate augmentată virtuală augmentată mixtă. Dar am să vă dezvălui in premieră în spatiul public că anul acesta INACO lucrează la o platformă digitală care să servească acestui scop în anul 2025 și la un Robodesk pe care să il pilotăm in holul unei scoli. Robodesckul ar trebui să faciliteze interactiune dintre elevi si sistemul administrativ al scolii, dar si cu companiile dispuse să primească acești elevi în stagii de practică de scurtă durată. să le prilejuiască experiența reală în spațiul lor de lucru. Stimulată oarecum și de dialogul cu dvs de acum, mă voi strădui să creăm o platformă digitală în care să facilităm tuturor elevilor din țară cu acces la internet conectarea cu companiile active în zona lor de activitate. Am să încerc să croiesc cu echipa mea de voluntari de IT -ști o astfel de platformă. Sper să reușim să lansăm această platformă odată cu împlinirea a 8 ani de existență a Asociației INACO.

Sunteți profesor la ASE. Care dintre programele de master este cel mai căutat?

Eu predau la 2 masterate de la Facultatea de Relații Economice Internationale, unde îi ghidez în cercetare pe studenții mei la materiile Guvernanță Economică Europeană și Guvernanță Economică Globală. Este vorba despre programele masterale DEI sau Diplomație în economia internațională și EIAE sau Economie internațională și afaceri europene, adică masterate centrate pe afaceri internaționale și pe bună guvernanță. Aceste programe avansate de studii deschid absolvenților noștri multiple oportunități de carieră, de la diplomație în instituțiile publice, consultanță, instituții financiar-bancare, până la boardurile de companii naționale și multinaționale. Ceea ce noi încercăm să le antrenăm studenților noștri sunt abilitățile metacognitive de analiză, de rezolvare a problemelor, de comunicare, de mobilizare creativă a resurselor și a oamenilor, de anticipare a viitorului și de adaptare, adică de citire corectă a semnalelor, de bună auto-guvernare. Alături de colegii mei încercăm să le dezvoltăm studenților noștri capacitatea de a lua decizii private si publice favorabile umanității în condiții de incertitudine și de complexitate accentuată internațională. Scopul meu este să cresc lideri, nu executanți. La urma urmei, profilul general al masteranzilor noștri ambițioși este de leadership.

Împreună devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial VERDE, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul Evryo România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp