Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Dacă, prin absurd, rămășițele Ceaușeștilor ar fi expuse într-o raclă, pelerinajul la moaștele Sf. Parascheva ar păli în fața celui organizat de Crăciun

mormantul lui Ceausescu

Foto: captura digi24

Privindu-i sâmbătă pe preacucernicii români de ziua a 25-a jelind la mormântul Ceaușeștilor din cimitirul Ghencea, comemorând 32 de ani de la martiriul acestora, am avut o revelație.

Dacă prin absurd cineva ar deshuma rămășițele dictatorilor și le-ar expune într-o raclă, pelerinajul anual la moaștele Sf. Parascheva expuse la Iași ar păli în fața celui organizat în ziua de Crăciun, întru puparea pasională a moaștelor Sfinților Nicolae și Elena, protectorii tuturor românilor care se închină de decenii la icoanele făuritorilor Epocii de Aur.

Să fiu în locul d-lui Simion, apostolul pe pământ al celor nevoiași cu duhul și degrabă iubitori de autoproclamați lideri mesianici care să-i mâne perpetuu către un trecut reînviat, m-aș preocupa neîntârziat de concretizarea unei asemenea inițiative de mare succes la popor.

Aș dispune degrabă deshumarea moaștelor sfinților și plimbarea lor prin toată România. Ce cozi nesfârșite s-ar forma, ce de nostalgici din cultul Cizmarului și Chimistei de Renume Mondial s-ar târî în genunchi pentru a apuca să pupe falangele sfinților care au plătit, în premieră mondială, datoria externă a României, cu prețul modest al înfometării poporului timp de un deceniu...

Pe acest fundal mistic, dl. Simion, ridicat între timp la rangul de Restaurator al Republicii Socialiste România, visul său umed, ar putea reinstaura liniștit Epoca de AUR.

La viteza cu care partidul domniei sale se îndreaptă către vârful clasamentului politicii românești, înregistrând recolte record de adepți la hectar, nu m-aș mira ca acest lucru să se întâmple în următorul cincinal de mărețe împliniri împotriva rahiticului stat de drept, pe care dl. Simion se pregătește să-l înhumeze, fără onoruri militare, în groapa rămasă liberă în cimitirul Ghencea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult