Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Dar nu crezi că încurajezi un comportament iresponsabil? Adolescentele ar trebui să îşi vadă de şcoală, nu să facă sex

Ca să onorez experienţa venirii mele pe lume (în casa bunicilor din Munţii Apuseni, asistată de o moaşă, într-o zi de vară) am decis ca la 40 de ani să sărbătoresc evenimentul într-un fel inedit. Mai precis să îmi donez ziua de naştere (am mai scris aici despre această practică), ba mai mult să încerc să creez un grup de 40 de persoane născute în iulie şi august care să facă acelaşi lucru, în beneficiul unui proiect pentru femeile dezavantajate, care există pentru ca „nici o mamă să nu mai moară dând viaţă”.

Spre surprinderea mea, gestul meu a declanşat nişte întrebări la care nu m-am aşteptat. Iată câteva dintre ele, alături de răspunsurile pe care le-am dat sau pe care le-am tăcut în faţa surprizei create de întrebare:   

1. Nu îţi e teamă că banii tăi o să fie prost cheltuiţi de organizaţia asta? Poate chiar o să îşi plătească salariile cu donaţiile tale! Unele organizaţii fac o treabă excelentă şi extrem de importantă, în condiţiile în care statul a abdicat în bună măsură de la îndatorirea sa de a oferi asistenţă medicală de calitate tuturor şi mai ales femeilor care trăiesc în sărăcie extremă. Dacă o adolescentă dintr-o familie înstărită rămâne însărcinată, după ce le trece şocul, părinţii ei o să se dea peste cap în toate felurile ca să îi asigure cea mai bună îngrijire, cea mai bună clinică privată pe care şi-o pot permite, cele mai bune condiţii. Fetele sărace care nasc sunt tratate cel mai adesea cu o crasă lipsă de omenie şi compasiune. Îmi doresc ca şi ele să aibă ajutor de specialitate, să fie îngrijite bine, să aibă o vorbă bună în momentul cel mai înfricoşător al umilei lor existenţe. Iar pentru asta e ok ca cineva să ia un salariu din donaţiile mele şi ale prietenilor mei, mai ales dacă asta înseamnă diferenţa dintre viaţa şi moartea acelei persoane.

2. Dar există spitale! De ce e necesar un astfel de proiect? În România „profundă”, cea extrem de săracă, mulţi copii încă se nasc acasă, fără nici un ajutor de specialitate, chiar şi atunci când sarcina e la risc. Femeile nu ajung la spital pentru că nu au bani de transport şi de plăţile formale şi informale. Sau când ajung la spital, sunt tratate în scârbă sau chiar deloc. Avem cea mai mare mortalitate infantilă din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că mulţi copii mor din cauze ce ar putea fi prevenite. La fel, avem şi cea mai mare rată a mortalităţii materne, ceea ce înseamnă că multe femei mor pentru că nu au primit îngrijirile de care au avut nevoie. De exemplu, în ţara în care cezariana e la liber, de curând mama a şapte copii a murit pentru că i s-a refuzat această intervenţie, deşi fătul avea o greutate extrem de mare. S-a chinuit până şi-a dat obştescul sfârşit, pentru a aduce pe lume un copil care tehnic nu putea să vină pe cale naturală. Un medic de familie a recomandat unei adolescente sărace care avea dureri foarte mari la jumătatea sarcinii să nu mai mănânce atâta ciocolată. Ajunsă la spital în durerile facerii, o femeie a fost ţinută ore întregi la uşa medicului, deşi nu erau alte persoane înaintea ei. A fost luată în cabinet, doar când au intervenit membrii unui ONG. 

3. Dar nu crezi că încurajezi un comportament iresponsabil? Adolescentele ar trebui să îşi vadă de şcoală, nu să facă sex. Articolul 380 din Codul Penal spune că părinţii care împiedică elevii să meargă la şcoală sunt pasibili de pedeapsă sau amendă, dar în România avem sute de mii de copii care au abandonat şcoala şi nimeni nu merge să îi cerceteze pe părinţi. În alte ţări şi chiar la noi în ţară, înainte de 1989, serviciile sociale şi chiar poliţia intervin imediat în astfel de cazuri. O generaţie întreagă se iroseşte în indolenţa autorităţilor şi în incapacitatea noastră de a pune mai multă presiune pentru respectarea legilor. În mod similar, articolul 220 din Codul Penal spune că actul sexual cu minori între 13 şi 15 ani se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani, iar dacă minorul e sub 13 ani, cu închisoare de la 2 la 7 ani. Încă nu am auzit de vreun bărbat care să fie închis (deşi nu spun că asta e neapărat cea mai bună soluţie), în schimb fete care nasc înainte de 15 ani, sau chiar înainte de 13 ani, sunt cu miile şi chiar zecile de mii, dacă ne gândim la situaţia din ultimii 10-15 ani. În familiile foarte sărace fetele sunt încurajate să se „mărite” (ghilimelele sunt aici pentru că foarte adesea aceste căsătorii nu sunt oficiale) cât mai curând, pentru a reprezenta o gură în minus în familia de origine şi un braţ de muncă în plus sau furnizoare de servicii sexuale gratuite în familia în care se „mărită”. Comportamentul iresponsabil e încurajat de toate acele autorităţi care închid ochii în faţa unui fenomen social care se bazează pe exploatarea minorilor.

4. Asta e o problemă socială extrem de complicată. Nu îţi e teamă că ajutorul tău o să fie doar o picătură într-un ocean, care nu o să rezolve nimic? Da, e adevărat, e o problemă extrem de complicată, care se agravează pe zi ce trece pentru că actorii publici care ar trebui să păzească legile mai sus menţionate nu consideră că acestea sunt îndeajuns de importante; pentru că sistemul public de sănătate şi de educaţie nu funcţionează pentru cei mai săraci dintre noi, ele fiind de facto semi-privatizate, chiar dacă noi plătim impozite pentru ca ele să rămână publice; pentru că omenia şi compasiunea, inclusiv cea creştinească, nu mai sunt o valoare; pentru că noi ca naţie ne despărţim prea uşor în „ei asistaţii şi „noi” contribuabilii, uitând că suntem cu toţii oameni care dacă s-ar ajuta între ei ar duce-o cu toţii mai bine. Dar nu pentru toate acestea cred ca e mai bine să stăm deoparte. Ba dimpotrivă!

5. Dar ce legătură are tema asta cu tine? Tu nici măcar nu ai copii. Nu am copii, dar am altceva. Un eşec parţial. Acum câţiva ani, am vrut să ajut o minoră care era deja mamă a doi copii. Am creat un grup de donatori şi împreună am construit o căsuţă, pentru că tânăra familie era lipsită de adăpost. Vroiam să o susţinem să îşi continue şcoala: renunţase în clasa a şasea. Urma să încercăm să îi găsim ceva de muncă, atunci când va fi absolvit clasa a opta şi poate, cine ştie, chiar să o ajutăm să facă o şcoală profesională. Planul era bun, era frumos, erau oameni care voiau să ajute. Şi a funcţionat exact până când am avut nevoie de ajutor de specialitate, de implicarea primăriei, a unui asistent social, a autorităţilor. Tânăra a rămas cu căsuţa noastră, fără şcoală, fără serviciu. Atunci am înţeles că mult bine se poate face „în privat”, dar că e la fel de important să susţinem acele organizaţii care au specialiştii necesari pentru a aborda o problemă complexă din multe puncte de vedere. Doar colaborarea strânsă dintre cetăţeni, dintre oamenii de bine şi acele entităţi (fie ele ONG-uri, sau grupuri informale de iniţiativă, autorităţi publice care vor să facă ceva), poate să creeze schimbarea socială pe care, în definitiv, cu toţii ne-o dorim.

6. Pe ce o să se cheltuie fondurile pe care o să le strângi? Cel mai probabil, pe analize medicale, pe ecografii, pe alimente pentru gravide şi pentru copiii lor, pe medicamente, pe transportul la spital şi înapoi, pe recuperarea actelor de identitate (o mămică de 16 ani nu e primită la medic pentru că nu are buletin, acesta fiind reţinut în alt judeţ de membrii familiei pentru a primi alocaţia ei). Spun cel mai probabil, pentru că nu ştiu exact. Nevoile sunt multe, iar eu o să am încredere în coordonatorul de proiect care va ştii mai bine decât mine cum să prioritizeze bruma de resurse pe care le are la dispoziţie pentru marea de nevoi.

Hai să trăim zic! Şi eu, şi toate mămicile care vor fi ajutate de acest proiect, alături de copiii lor, donatori, cititori şi chiar şi editori (mulţumesc Raluca!). 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bun articolul! Grozava inițiativă!! Respect!
    • Like 0
  • romania extrem de saraca nu a fost niciodata la spital, nu o-au vazut vreun medic sau asistent niciodata, nici nu au buletine sau certificate de nastere. Primul cnp apare in familie cand ajunge la puscarie. Sunt estimati peste 100mii de romani asa, majoritari romi. Si acolo femeia sufera si mai rau, iobagia inca nu a disparut.
    • Like 1
  • check icon
    Iarăși un articol feminist. Foarte bine argumentat, dar tot feminist.
    Cea care suferă e femeia, femeia și iarăși femeia (mă rog, fata care rămâne gravidă și naște). Bărbații vezi bine, ei nu suferă, ei sunt în afara problemei...
    Logic ar fi să se meargă la rădăcina problemei: să nu facă sex până nu vor copii. Cum însă asta nu se va întâmpla, pentru că sunt o grămadă de ingoranți având o cu totul altă mentalitate decât una sănătoasă, inițiativa autoarei rămâne fix asta: o picătură într-un ocean, care nu schimbă cu nimic lucrurile la nivel statistic.
    • Like 0
    • @
      Feminismul, desi poate parea altceva doar uitandu-te la termen, este despre egalitatea intre sexe, nu suprematia femeilor. Desi nu contest ca anumiti barbati au nevoile lor, statistic vorbind, femeile au fost mai defavorizate decat barbatii de-a lungul istoriei, dar nu asta este important oricum. Si cu siguranta acest fapt nu ii incalzeste cu nimic pe barbatii care au nevoie de ajutor.

      Insa, articolul asta nu este despre barbati si autoarea a preferat sa se concentreze asupra acestei probleme specifice. Avand in vedere ca ea este, in fond, doar un om de rand, ar fi culmea sa se ocupe acum de toate problemele sociale pe care le are Romania. Si, desi si eu am mentionat statisticile, in primul rand suntem oameni, apoi statistici. Nu invers. Indiferent ca aceasta initiativa ajuta o fata sau zeci de mii, tot inseamna ceva. Poate statisticile nu se vor schimba cine stie ce dupa ajutorul primit in aceasta situatie, dar cu siguranta vietile unor fete (putine sau multe) vor fi schimbate in urma acestui gest, lucru ce probabil va fi de nepretuit pentru individele in cauza. Mi se pare incredibil ca ne pierdem umanitatea si empatia si nu intelegem ca in spatele unei statistici de genul sunt tot oameni ca noi si ca nu ar trebui sa conteze statistica, in contextul acesta, unde este luata o initiativa de un membru al unei comunitati si nu al unei institutii, care putea sa nu faca nimic oricum. Ce ar trebui sa conteze este ca s-a facut o diferenta. Care poate fi enorma chiar daca implica viata unei singure persoane.

      Autoarea putea sa stea bine mersi acasa sa se uite la telenovele turcesti, dar uite ca totusi a decis sa ajute oamenii mai putin norocosi, in schimb. Si chiar sa ii indemne si pe altii sa i se alature. As avea multe de spus pe tema comunitatii si de ce un oras in general functioneaza mai bine cand votantii lucreaza impreuna cu politicienii si militeaza in mod activ pentru anumite cauze si se implica in deciziile luate la nivel local.

      Asa ca daca simtiti ca vreti si ca este nevoie sa faceti o schimbare pentru barbati, nu va impiedica nimeni.

      Referitor la sex, fiecare are propriile opinii. Din punctul meu de vedere, sexul nu este pentru a face copii neaparat, ci pentru a satisface niste nevoi biologice, care apar din adolescenta. Problema nu este ca fac sex, ci ca fac sex neprotejat. Si in loc sa incerci sa incerci sa ii obligi sa nu faca ceva, mai bine le oferi mai multe optiuni (cum ar fi sa ii educi sa practice ori abstinenta ori sexul protejat) pentru ca ei sa aleaga varianta care este cea mai potrivita pentru ei.

      Spor la treaba. Astept cu nerabdare sa vad ce initiative luati sa ajutati barbatii nevoiasi.
      • Like 4
    • @ Corina Oancea
      check icon
      Foarte bine argumentat, cu mult bun simț, nu am ce să replic. :)
      Mulțumesc pentru răspuns.
      • Like 1
    • @ Corina Oancea
      Victor66 check icon
      Corect, doar ca feminismul nu are legatura cu egalitatea. Nu face nimic pentru barbati, doar despre femei si, in prezent, suntem egali in drepturi.
      • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult