În timp ce pentru televiziunile româneşti subiectele cele mai fierbinţi erau câinii plătiţi de la protestele anti-graţiere sau spovedaniile unui (nou) inculpat fugar, o ştire externă a trecut aproape neobservată. Liderii acestei lumi, în număr de peste 3000 de delegați, s-au întâlnit în Elveţia, la Davos, în cadrul reuniunii anuale a Forumului Economic Mondial (World Economic Forum). Au fost patru zile cu peste 400 de sesiuni, totul pentru a căuta răspunsuri la marile întrebări ale zilei de azi: Cum reducem inechitatea socială în condiţiile în care cei mai bogaţi opt oameni ai lumii deţin o avere echivalentă cu cea a jumătăţii cele sărace a lumii? Cum va arăta SUA în era Donald Trump? Care este viitorul economiei mondiale, inclusiv în contextul schimbărilor climatice? Cum putem combate valul tot mai ameninţător al populismului politic? Mai reprezintă globalizarea o soluţie în lumea de astăzi?
Reuniunea de la Davos a reunit de la lideri politici precum preşedintele chinez Xi Jingping, premierul Marii Britanii, Theresa May, fostul vicepreşedinte SUA Joe Biden, fostul secretar de stat american John Kerry, şefa FMI Christine Lagarde, oameni de afaceri precum Bill Gates sau Jack Ma sau artişti precum Forest Whitaker sau Shakira.
Concluziile acestei întâlniri? Lumea se schimbă în profunzime, iar această schimbare are loc chiar sub ochii noştri. Tot acest proces înseamnă progres tehnologic și dezvoltare fără precedent, dar vine la pachet cu tensiuni sociale în raport cu cei care se simt uitați, ignorați sau pur și simplu lăsați în urmă.
Istoria îşi urmează propriile căi – marile schimbări sociale, economice și politice ale omenirii au venit mai mereu în urma unor revoluţii tehnologice. Preşedintele şi fondatorul Forumului Eonomic Mondial, Klaus Schwab, susţine că astăzi suntem în pragul celei de-a patra revoluţii industriale, o revoluţie care va schimba nu numai societatea şi economia, ci însăşi esenţa naturii omeneşti. Mai mult, caracteristicile acestei noi revoluţii industriale o diferenţiază profund de celelalte. Primul motiv ţine de viteza de propagare: suntem martorii unei revoluţii în timp real. Totodată, impactul său va fi unul greu de evaluat. Aproximativ 47% din actualele locuri de muncă din Statele Unite vor dispărea în următoarele două decenii, fără a şti însă cu ce vor fi înlocuite, arată un studiu marca Oxford University. Putem anticipa astfel de tendințe la nivel global, mai ales ținând cont de progresele incredibile în domeniul inteligenței artificiale (cognitive computing).
Un alt subiect arzător la Davos a vizat rolul şi evoluţia Statelor Unite sub preşedinţia lui Donald Trump. Forumul Economic Mondial l-a avut printre participanţi pe unul dintre membrii staff-ului noului Preşedinte - Anthony Scaramucci - care va asigura relaţia cu publicul la Casa Albă. Declaraţiile sale despre noul lider al SUA îl pun pe Donald Trump într-o lumină diferită decât cea de până acum și ar trebui privite cu mare atenție. Scaramucci a ţinut să infirme cinci speculaţii despre noul Preşedinte al SUA, subliniind că ne vom schimba opinia despre acesta.
Prima se referă la raportarea acestuia la restul lumii. Deşi programul său pare avea drept doctrină izolaţionismul, Scaramucci susţine că Trump este de fapt ultima speranţă a globalizării. Prin eforturile sale de a revigora clasa de mijloc americană, Trump va creşte puterea de cumpărare, iar încurajarea consumului va determina dezvoltarea comerţului, ceea ce va duce la pace şi prosperitate mondială. Comerțul liber se va axa mai mult pe relații bilaterale, dar nu va da înapoi.
O altă teorie infirmată de Anthony Scaramucci se referă la intenţiile Preşedintelui Americii de a duce un război comercial cu China, ipoteză criticată dur atât de Jack Ma, cât şi de Bill Gates. Noua administraţie americană doreşte un parteneriat puternic cu China, care să ducă la un proces de liber schimb corect. Singurul amendament este ca acordurile comerciale să fie simetrice, a mai declarat acesta. Anthony Scaramucci a ţinut să nege şi zvonurile legate de o eventuală îndepărtare a Statelor Unite de aliaţii din NATO, pe care nu o doreşte dizolvată, ci reformată. Potrivit acestuia, NATO trebuie să răspundă ameninţărilor prezente, adică mai puţin comunismului şi mai mult terorismului şi radicalismului islamic. Aceste declarații, la care se adaugă cele făcute de James Mattis și Rex Tillerson cu ocazia audierilor din Congres, ar trebui să mai liniștească grijile României, cel puțin pentru moment. Un alt mit contrazis de Anthony Scaramucci ţine de viziunea lui Trump asupra Uniunii Europene, pe care nu şi-o doreşte desfiinţată, ci, la fel ca în cazul NATO, mai degrabă reformată.
O altă temă des discutată la Davos a fost cea a combaterii populismului, un curent are câştigă tot mai mult teren în lumea occidentală, îngrijorător mai ales prin potenţialele sale consecinţe – amplificarea unui discurs al urii, ce poate duce inclusiv la conflicte armate. Ideea unei asemnănări cu perioada anilor 30 nu reprezintă însă o ipoteză validă pentru participanţii la Davos, care susţin că o întoarcere la o lume atomizată în care interesele egoiste ale fiecărei ţări stau în faţa „binelui comun” nu se va întâmpla.
Totodată, potrivit acestora, soluţia la reducerea sărăciei şi a marilor inegalităţi este tot globalizarea. „A întoarce spatele globalizării, a întoarce spatele dezvoltării, este răspunsul greşit. A spune că globalizarea este rea pentru că duce la pierderea locurilor de muncă este o abordare simplistă pentru o problemă complexă care necesită mult mai multă înţelegere şi analiză”, a declarat şefa Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde. Aceasta a ţinut să amintească că a vorbit despre pericolul amplificării inechităţii sociale de acum patru ani, însă nu a fost ascultată. Printre posibilele rezolvări ale acestei probleme se numără soluţii convenţionale, precum regândirea sistemului fiscal, dar şi unele radicale, precum introducerea unui venit garantat universal. Tema inechităţii sociale este, în momentul de faţă, una dintre cele mai cele mai acute probleme ale lumii, iar rezolvarea va trebui să fie una cu adevărat inovatoare pentru a produce efecte durabile, susţine profesorul Walter Scheidel de la Stanford University, cel care a publicat recent un studiu remarcabil, demonstrând că de-a lungul istoriei umanității problemele de inechitate au fost mereu rezolvate exclusiv pe cale violentă.
Fără îndoială, trăim vremuri interesante iar România trebuie să-și găsească rapid locul în această nouă lume. Liderii lumii de azi au tras un semnal de alarmă puternic la Davos: dacă soluţiile vechi nu au au avut efectul preconizat, poate e cazul să căutăm altele. Însă răspunsul nu va fi niciodată izolarea şi conflictul, ci o deschidere şi mai mare, o incluziune sporită. Dacă ne dorim o lume mai bună, trebuie să lucrăm unul cu celălalt, nu unul împotriva celuilalt. Este o lecţie valororasă, care ar trebuie repetată zi de zi de toţi liderii politici, străini sau (mai ales) români. Altfel, prăpastia dintre categoriile sociale se va adânci, iar conflictele ideologice se pot transforma în conflicte armate. Schimbări profunde de pe piaţa muncii, în politicile sociale sau în gestionarea crizelor internaţionale trebuie să-şi facă loc repede pe agenda tuturor liderilor responsabili din lumea civilzată.
Îmi place să cred că România face parte din această categorie şi că avem acei potențiali lideri. Din nefericire, deşi tocmai am avut o campanie electorală care a constituit un prilej de dezbatere, aceste teme sunt inexistente pe agenda publică din România, deși de ele depind siguranţa şi bunăstarea fiecăruia dintre noi. De aceea, consider esenţial ca România să ia parte la această dezbatere globală și mă întreb, firesc, unde a fost România la Davos?
Minţile luminate ale României, fie că trăiesc în ţară sau dincolo de graniţele sale, trebuie să joace un rol hotărâtor în definirea viitorului omenirii. O soluţie ar putea-o reprezenta reunirea celor mai prestigioşi oameni de ştiinţă într-o comisie aflată sunt tutelajul Preşedintelui României, după modelul Grupului JASON din Statele Unite ale Americii. Ar fi o ocazie excelentă pentru a crea legături mai puternice între elita academică din diaspora şi cea din ţară.
Am susţinut mereu că pentru a se dezvolta sustenabil, România are nevoie de un proiect de ţară. Şi chiar am propus unul – atingerea mediei UE pentru toţi indicatorii de dezvoltare, într-o generaţie. Raportul complet se regăsește aici. Însă dincolo de un proiect de țară, omenirea are nevoie de un proiect global. Cred că resursele umane ale României, extrem de ofertante (în prezent sunt peste 45.000 de studenţi români la universităţi din stăinătate) trebuie încurajate să ia parte la definirea acestui proiect. A le ignora ar însemna o pierdere nu numai pentru ţara noastră, dar şi pentru întreaga lume. Pentru România, este esenţial să înţeleagă că felul în care-şi va gestiona viitorul va depinde de implicarea sa în grupul celor care îl decid. Altfel spus, regulile jocului se schimbă și trebuie să fim printre cei care le decid pentru a putea performa în această nouă realitate globală.
Uneori, transformările lumii ne pot lua pe nepregătite. Suntem pățiți în istoria noastră. Iar istoria rimează, dacă nu se repetă de-a dreptul, parafrazând pe Mark Twain. România are nevoie astăzi mai mult ca oricând de oameni de stat care să înţeleagă direcţia în care se îndreaptă lumea şi să aibă capacitatea de a participa și de a influența aceste transformări. Asta face un lider. Simţiţi că liderii noştri şi-au pregătit cetăţenii pentru viitor? Eu nu. Eu simt că suntem adesea prizonierii unui grup de politruci care trăiesc într-un univers propriu, fără legătură cu realitatea globală, un univers în care contează doar interesele înguste de gașcă sau de trib. Vor putea ei să conducă România spre mai bine în buza celei de-a patra revoluții industriale, dominată de populism, inegalitate socială, schimbări climatice și riscuri (inclusiv militare) tot mai greu de anticipat și de gestionat? Niciodată. Ei se pricep doar la mici șmecherii și la proiecte de lege cu dedicație.
România va avea acces și va începe să conteze la masa marilor decizii numai când va propulsa lideri autentici. Pentru asta trebuie să ne trezim cu toții, cât mai rapid. Pentru că în loc să ne pregătim pentru viitor batem pasul pe loc într-un prezent care seamănă tot mai mult cu un trecut de tristă amintire.
A contribuit Alin Iliescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Că lumea se schimbă e clar, tehnologia a făcut ca informația să circule instantaneu, dar și falsa informație, manipularea masselor (fake news) etc. Nu știu dacă soluțiile propuse de Trump și de alții sînt cele corecte. Zidul de la frontiera cu Mexicul duce imediat cu gîndul la Marele Zid, de circa 22.000 km. Rezultatul? Zero: mongolii au ocolit zidul și au ocupat China ca și cum acel zid nu ar fi fost.
U.E. a apărut, ca idee, în a doua jumătate a sec. 19 (vezi, mai ales, memoriile lui Seton Watson, Scotus Viator); a fost creată, în prima fază, prin Liga Națiunilor care, din păcate, nu a avut un mecanism pan european de funcționare. Abia după al doilea război mondial, la un secol de la apariția ideii de Europă unită (care, atunci, ar fi urmat să pornească de la reforma politică a Austro-Ungariei pentru ca ulterior și treptat să se alipească și alte țări), s-a trecut la un mecanism matur și viabil, urmarea războiului rece și a competiției est-vest.
Astăzi, U.E. începe să se fisureze. U.E. a fost și este singura cale de a menține o unitate economică, financiară și culturală a Europei, singura cale de a evita războiul în Europa (vezi fosta Iugoslavie, unde lucrurile nu sînt deloc aranjate pe termen mediu și lung). Cei care au impresia că lucrurile astea se rezolvă de la sine și cu lozinci naționaliste se înșală. Iar faptul că un domn X ne explică ce ar dori de fapt să facă Trump nu are nicio noimă, noimă are ce va face efectiv Trump și cum vede el rezolvarea problemelor.
Concluzia este corectă: „România va avea acces și va începe să conteze la masa marilor decizii numai când va propulsa lideri autentici.” Da, România a avut cîțiva lideri autentici: Basarab Întemeietorul, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Bălcescu, Brătienii... Anul de grație cînd România a căzut brusc a fost 1930 și cei 10 ani de după. Dictatura carlistă a însemnat implementarea rapidă și nemiloasă a unuia dintre cele mai corupte sisteme politice din Europa, de care România nu a scăpat nici pînă azi. Va scăpa? De vreme ce Țările Române au avut, în epoca modernă, o evoluție deosebit de bună de la 1821 la 1930, este de presupus că, teoretic, ar putea. Acest lucru ar însemna promovarea valorilor la toate nivelurile, lucru foarte greu de realizat într-o țară cu încrengături corupte, unde promovarea non-valorilor pe scară largă este regula, nu excepția.
Potențialul României este imens, neevaluat corect, dominat de interese meschine, mărunte, cel mult de grup. Chiar daca avem un număr semnificativ de tineri instruiți, masa critica nu s-a constituit, astfel încât sa poată crea o alta abordare, la nivel macro, a viitorul nostru in ansamblul global.
Revoluția tehnologica 4.0 s-a declanșat, iar noi putem sa realizam un reviriment cel puțin pentru doua domenii, care pot fi avute in vedere ca obiectiv de tara.
Primul, ar viza tehnologiile inteligentei artificiale, faza de star-up fiind trecuta cu succes, gratiei unui fenomen nemaipomenit al investițiilor făcute de fiecare familie pentru copii lor, după revoluție, fenomen început de prin anii 80, odată cu apariția computerelor, astfel încât astăzi avem un cuvânt de spus atât la nivel teoretic, prin școlile dezvoltate, dar si practic, prin numeroasele centre de cercetare științifică si aplicative in care romanii excelează.
A doua, o reprezintă resursa agricolă, mult peste media mondiala, cu un nebănuit potențial de dezvoltare. Oricât ar fi de eficienta o revoluție tehnologica, omenirea va avea nevoie de hrana. Când vorbim de sărăcie, in primul rând vorbim de nevoia minima de hrana. Gluma potrivit căreia foametea se va instala pe glob abia atunci când China va înlocui bețișoarele cu furculița, este perfect valabila. Investițiile intr-o agricultura sănătoasă, după ultimele cercetări științifice in domeniu ar putea propulsa Romania mult mai departe decât ceea ce se discuta acum la Davos.
Încă odată mulțumiri contributoriilor pentru articol.