Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De ce 50 la sută + 1 nu este uneori o majoritate

Rezultatul Brexitului a surprins și năucit ambele tabere de votanți din UK. Aceia care votaseră pentru „remain” au început a doua zi după vot să strângă semnături pe o petiție online, cerând repetarea referendumului, în timp ce tabăra care votase „leave” căuta cu febrilitate pe Google înțelesul sintagmei UE. Și asta se întâmpla într-una din țările de referință în privința a ceea ce înseamnă o democrație consolidată. Și ca starea de năuceală să se adâncească, la numai câteva zile de la vot, cei care conduseseră și erau cumva responsabili de această decizie finală, Nigel Farage și Boris Johnson, unul și-a dat demisia din fruntea UKIP, iar celălalt a făcut un pas înapoi în ascensiunea preconizată la conducerea Partidului Conservator, ambele gesturi fiind specifice învinșilor, și nu învingătorilor. Oare ce se ascunde în spatele unor asemenea comportamente? Ipocrizie, iresponsabilitate, incompetență, ignoranță ori din fiecare câte ceva?

Îndrăznesc să risc o explicație a cauzei care a generat acest derapaj comportamental atât al maselor de votanți din UK, cât și al elitelor lor politice: majoritatea de 50% plus unu din numărul total de voturi valabil exprimate în adjudecarea rezultatului referendumului. 

Cu voioasă superficialitate, fiecare dintre noi cunoaște și recunoaște, la rigoare, că democrația înseamnă voința majorității. Bine, bine, dar care majoritate? Aceea de 50% plus unu din numărul total de voturi valabil exprimate?

În cazul acesta de majoritate înseamnă că o decizie, oricare ar fi ea, poate fi luată chiar în cazul în care există o tabără care își apropie 50% din voturi plus unu, în timp ce cealaltă tabără își contorizează 50% din voturi minus unu. Aceasta este voința democratică pe care ne-o dorim? Există „un vot” care decide tabăra învingătoare… în măsura în care se adaugă unei tabere sau celeilalte.

În imperiul roman de răsărit, la Constantinopol, în secolul VI d.H., pe vremea împăratului Justinian, erau identificate pe hipodrom două tabere adverse, după culori: verzii și albaștrii. Simplificând, putem spune că acel „un vot”, alegând culoarea verde sau albastru decide victoria uneia dintre tabere. Dar acel „un vot” poate fi oricine: un masterand la Oxford, un etnic pakistanez de religie musulmană naturalizat în UK, un fost miner din Țara Galilor care cu ani în urmă și-a pierdut locul de muncă, actualul PM al Regatului Unit ori o tânără domnișoară ocupată în Soho. Asta să fie democrația pe care au construit-o britanicii și la care o mare parte dintre noi aderă? Sincer, mă îndoiesc.

La Brexit, nu „un vot”, ci „un milion de voturi” a făcut diferența între „remain” și „leave". Este mult, este puțin? Depinde cum privește și înțelege fiecare dintre noi jocul cu cifre.

Din cei 33 de milioane de votanți (am rotunjit cifrele), 16 milioane au votat „remain”, iar 17 milioane au votat „leave”. Din cei 33 milioane de verzi și albaștri luați la un loc, un milion, adică 3% de verzi sau albaștri, ce vreți dvs., au decis în final căci voturilor celorlalți 16 milioane de verzi și albaștri s-au anihilat reciproc. Nu, nu asta este majoritatea chemată să decidă într-o astfel de problemă, așa cum înțeleg eu înțelesul corect al conceptului de democrație.

Să presupunem că nu verzii au fost mai mulți cu un milion, ci albaștri. Rezultatul referendumului ar fi fost total diferit, dar năucirea și confuzia votanților ar fi rămas aceeași. În fapt, efectul cel mai important al acestui vot este că în cazul unei divizări a masei electorale în două segmente slab diferențiate numeric – 3% - una dintre ele își impune voința celeilalte.

O națiune divizată într-o problemă esențială pentru existența ei este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla în termeni de coeziune socială și aderare la un sistem politic. Majoritatea care ar trebui, cred eu, să decidă într-o democrație consolidată, pe teme de yes/not sau in/ouț nu ar trebui să fie o majoritate simplă de 50% plus unu din numărul total de voturi valabil exprimate, ci o majoritate calificată – cu cât numărul de voturi ale verzilor/albaștrilor, ca pondere din totalul voturilor, depășește numărul de voturi ale albaștrilor/verzilor. Acest prag de decizie să fie de 50% plus unu, adică altfel spus 75% plus un vot versus 25% minus un vot. Voința unei astfel de majorități devine indubitabilă, iar ideea de minoritate decizională, de asemenea. 

 Tradus în cazul votului pentru Brexit asta ar fi însemnat că, din numărul total de voturi de 33 milioane, 24,75 de milioane plus un vot să fie albastre/verzi și 8,25 milioane minus un vot să fie verzi/albastre. Puterea de decizie a acelui „un vot”, chiar dintre categoriile menționate, nu ar avea efect asupra rezultatului final al votului, ci asupra validării sau invalidării procesului de votare în sine. În cazul în care una din părți nu atinge pragul de 75% plus un vot, votarea ca proces este invalidată și se prezervă starea anterioară, ori se repetă votarea. Asta înseamnă voința democratică a majorității în înțelesul meu și sper că nu numai al meu.

Citirea într-o cheie superficială a sintagmei 50% plus un vot din totalul voturilor valabil exprimate a condus în ultimii 20 de ani la divizări ale votului în jurul cifrei de 50%, ceea ce a provocat o polarizare politică periculoasă pentru stabilitatea și coerența sistemelor politice. Vezi exemplele rezultatelor campaniei prezidențiale din anul 2000 în SUA, în care Bush câștiga la limită, ale campaniei prezidențiale din 2009 în România când Băsescu câștiga așișderea la limită și inclusiv Brexitul din 2016 în UK. Acestea și multe altele, au creat, în unele cazuri, posibilități de manipulare de voturi din partea unei tabere, de suspiciune și neîncredere a electoratului, de divizare în două blocuri electorale aproximativ egale și prin urmare de nesocotire a voinței celuilalt. Urmarea unei astfel de stări de fapt a fost o mai slabă legitimitate percepută a învingătorului prin discutabila lui reprezentativitate – dar noi, cealaltă jumătate? -, cu consecințe nefaste pe toată perioada dintre două cicluri electorale – vezi încercarea de înlăturare din poziția câștigată printr-un vot foarte strâns în 2009 a președintelui Băsescu la jumătatea mandatului său, în 2012.

Cui folosesc toate aceste lucruri? Învățăm ceva din ultima experiență a Brexitului? Nu vreau să cred că ideea „las’ că merge și așa”, pe care noi românii, deseori în mod nedrept, ne-o atribuim în termeni de specificitate, a atins cote de universalitate și, mai mult, că își face simțite efectele chiar la nivelul deciziilor politice din Europa și chiar întreaga lume. Recitirea cu atenție, reinterpretarea și reglementarea cu inteligență a sintagmei „majoritate” se impune tuturor iubitorilor declarati, dar mai ales onești, de democrație și cu precădere tuturor amatorilor de viitoare NEXiT-uri. (NEXT - EXIT).

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ipocrizia claselor conducatoare a crescut exponential de la Churchill incoace. Uzand fara sfiala de "circular refference", conducerile "democratic" alese se folosesc tot mai mult in mod selectiv de gogoasa democratiei. Desigur, nu exista (cel putin, deocamdata) un sistem mai bun. Probabil ca daca in locul referendumurilor ori a votarilor s-ar trage la sorti, rezultatele nu ar fi mult diferite de ce vedem azi. La fel cum hawkeye-ul a fost bagat pe gat in tenis (in locul unor sisteme cu mult mai multe sanse de a stabili adevarul), la fel "democratia" e folosita in mod ipocrit de catre cei ce pot pentru a "rupe pisica" si pentru a inchide gura prostimii. Dezertarea unora ca Farage si Johnson demonstreaza ipocrizia de care au dat dovada tot timpul si incapacitatea lor de a pune in practica ce pretindeau ca au in cap. Pe terenurile de zgura, neoficialele rezolutii hawkeye se dovedesc din cand in cand gresite. Atunci cand se va gasi o metoda de a judeca corect o chestie aparent simpla ca impactul unei mingii de tenis, tot atunci vor fi sanse de a gasi democratiei un inlocuitor superior. Va fi acesta acceptat de cei catarati (gratie democratiei) in fruntea bucatelor? Probabil ca nu.
    • Like 1
  • Singura solutie este revenirea la SFATUL BATRANILOR ca tribunal.Stamosii nostri au ajuns la solutia aceasta in urma experientei de multe milenii.
    • Like 0
  • Interesant punct de vedere acesta, inaplicabil insa. Daca pana la un punct logica din spate functioneaza si are sens, nu cred ca se mai poate numi democratie ceea ce ar rezulta. Printre altele democratia presupune posibilitatea luarii de decizii, fara de care societatea nu poate progresa, ori in sistemul propus de autor va genera extrem de rar actiuni. Care este ultima idee care a coagulat in jurul ei o majoritate de 75%? Societatea prin natura ei este polarizata si insasi ideea de a obtine un asemenea consens in ziua de azi este usor absurda. Iar lucrurile nu se aplica doar la referendumuri. In fond 100% din voturile date in parlament sunt de tipul da sau nu, pentru sau impotriva. Pe acelasi rationament si acolo ar trebui sa aplicam majoritatea de 75%, care s-ar atinge probabil doar in voturi precum cel al legii indemnizatiilor pentru mame sau al legii de crestere a pensiilor demnitarilor.
    Democratia majoritatii de 50%+1 a dat rateuri in trecut, dar, dupa cum spunea Churchill, democratia este cel mai prost sistem politic, daca le elimini pe toate celelalte.
    Cat priveste ideea ca nu toti ar trebui sa aiba drepturi egale la vot, mi se pare ciudat ca vine tocmai de la niste oameni care se pretind democrati. Faptul ca unii oameni stiu foarte putine despre ceea ce voteaza este valabil peste tot in lume si de cele mai multe este din vina societatii si nu din vina lor. Ideea de a-i priva de un drept nu cred ca este tocmai in regula. In America exista asa numita inregistrare la vot care a fost una dintre armele taberei Bush in castigarea bataliei electorale in 2000 in statul decisiv: Florida. Se prea poate ca majoritatea asa cum este ea acum sa nu fie perfecta, dar functioneaza si a permis societatii sa progreseze.
    • Like 0
    • @
      Imi pare rau sa te dezamagesc, dar unde exista mai mult de 3 persoane si o problema la care trebuie raspuns cu da sau nu, daca nu exista consens, intotdeauna vor exista 2 lideri de opinie si un altreilea care il va urma pe unul din cei 2. Mai trist este cand sunt doar 2 pentru ca de obicei unul nu supravietuieste.
      • Like 0
  • Poate ca asa ar fi trebuit sa fie. Marea Britanie, impreuna cu majoritatea celorlalte tari din UE, nici nu ar fi intrat in UE daca era nevoie de 75%.
    • Like 0
  • check icon
    Problema este foarte delicată privind procentele și aveți dreptate că normal ar fi ca o majoritate să fie de la 75% în sus.Dar mai apare o problemă sensibilă,evitată în discuții dar realistă.Nu este normală punerea semnului = între o persoană educată(indiferent de studii) și o persoană ignorantă atunci când este vorba de înțelegerea viitorului cetății sub toate aspectele și de aici aiureala asta a procentelor în alegeri sau referendumuri.Restul e gargară despre frustrările datorate de imperfecțiunile unui sistem ce nu se vrea perfectat.
    • Like 1
    • @
      Eventual si cei boln pe moarte, nu-i normavi de cancer sau mai batrani de 50 de ani sa-i scoatem de la vot, si-asa suntal sa ne decida ei viitorul. Si pe cei cu un IQ mai redus the 95, ca e prosti, nu e normal sa ne conduca. Dar aia din diaspora, ce treaba au ai sa voteze ca ei traiesc in alta parte?Nu-i normal. Si cei de la tara, aia nici nu se uita la televizor ca-s la dat cu sapa, stiu ei ce se intampla in lume ca sa decida viitorul tarii? Nu-i normal.
      • Like 0
  • Problema sunt cei care voteaza fara sa aibe vreun habar ce voteaza. Asta este problema principala si in Romania. Nu-mi trag speranta sa se schimbe ceva vreodata in romania atat timp cat cei care voteaza nu au nici o idee desprea ceilati candidati, plaformele lor s.a.m.d. Nu cred ca e chiar asa greu sa se faca un simplu test obligatoriu prin lege unde o persoana poate alege de exemplu 3 topicuri (eg. Sanatare, Educatie, Pensii) si sa raspunda la niste intrebari despre candidati in functie de subiectele selectate.
    • Like 1
  • Diana N. check icon
    50% +1 e intotdeauna o majoritate. Iar democratia, ca si justitia, e o conventie acceptata de noi toti - cumva trebuie sa se termine un concurs sau un litigiu, n-o putem tine luni de zile in alegeri, zeci de ani in procese! E sanatos sa acceptam reguli simple de convietuire, care sa ne lase timp si energie si pentru altceva. Oricat de grele sunt unele momente, societatea umana are puterea de a se adapta, de a se regenera. Ganduri bune!
    • Like 0
  • Dan Pop check icon
    Dupa logica dumneavoastra, daca 70% dintre britanici ar fi votat "Leave" si 30% "Remain", atunci ar trebui ca lucrurile sa ramana asa cum sunt, adica "Remain". Doar mie mi se pare ca ceva nu e in regula cu afirmatia asta?
    • Like 0
  • E ok 75%, societatea nu ar mai fi divizată, însă ar fi și mai conservatoare. Poate e mai bine, poate ne mișcăm cu viteză prea mare, atât de mare încât nici nu înțelegem foarte clar încotro mergem...
    • Like 0


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult