La momentul la care scriu aceste rânduri, Donald Trump este președintele ales al Statelor Unite. În timp ce Donald Trump are 279 de electori, iar Hillary doar 218, după numărarea majorității voturilor populare Hillary a fost votată de 59.248.749 americani, iar Donald Trump de 59.096.015 cetățeni. Cu peste 150.000 de persoane mai puțin. Și totuși el va fi învestit ca președinte și nu câștigătoarea votului popular. Cum e posibil ?
E posibil pentru că, în esență, votul popular pentru alegerea președintelui este un vot indirect. Oamenii, deși pe hârtie votează pentru un candidat, în realitate votează pentru alți oameni (numiți electori) care la rândul lor se întrunesc într-o ceremonie și votează președintele. Oamenii votează în fiecare din cele 50 de state americane pentru un număr total de electori de 538.
Pentru a câștiga, un candidat trebuie să fie ales de cel puțin 270 de electori. Numărul de electori pentru fiecare stat e proporțional cu populația statului, cel mai mare stat, California, având de exemplu 55 de electori.
Cu două excepții, numărul de electori din fiecare stat câștigat de un candidat este decis în urma votului popular astfel: cine câștigă majoritatea votului popular, câștigă toți electorii statului. Adică dacă un candidat câștigă votul popular în California cu 51%-49% sau cu 90%-10%, va câștiga în ambele cazuri toți cei 55 de electori, iar adversarul său nici unul. Se poate deci, matematic, ca un candidat să câștige cele mai multe voturi populare per totalul celor 50 de state, dar să aibă mai puțini electori pentru că în statele cu o populație mare a pierdut la limită (s-a întâmplat asta de încă patru ori în istorie, ultima dată în cazul Al Gore din 2000). Revenind la exemplul California, tot el explică de ce Hillary a câștigat votul popular. California este cel mai populat stat american și modul în care au votat oamenii ieri acolo este redat mai jos de New York Times:
(clic pe imagine pentru a putea mări)
Hillary a fost votată în acest stat de 5,4 milioane de oameni, iar Trump de un pic sub 3 milioane. Victoria Lui Hillary este zdrobitoare, însă nu poate pleca acasă cu mai mult decât cei 55 de electori. Per total însă, cele 5,4 milioane de voturi explică de ce la final Hillary câștigă votul popular, dar nu și votul electorilor. Iată cum arată voturile în Florida, un important swing state:
(clic pe imagine pentru a putea mări)
Aici situația votului popular este mult mai strânsă, iar Hillary este votată de 4,4 milioane de oameni. Însă nu primește nici un elector din cei 29. E ca și cum cei 4,4 milioane de oameni care au votat pentru ea pur și simplu nu contează. Votul lor, dacă ar fi stat toți acasă, sau dacă votau 4,4 milioane, are în final aceeași influență asupra deciderii președintelui: zero.
E clar deci că din acest punct de vedere sunt întemeiate protestele celor care sunt uimiți de faptul că republicanul Trump a pierdut votul popular, dar a câștigat președenția. Democrația indirectă, confruntată cu aceste cazuri incomode, nu prea mai pare o democrație. Un constat supărător când vorbim despre Statele Unite ale Americii, leagănul democrației moderne.
Realitatea este însă că Statele Unite ale Americii reprezintă o federație de state care se bucură de o autonomie ridicată, guvernate la nivel federal de diferite instituții. Chiar asta reprezintă forța democrației americane, autonomia statelor pe de o parte, care pot decide în multe instanțe (de exemplu, tot în legătură cu votul, în unele state este illegal să fotografiezi buletinul de vot, nu și în altele) și forța instituțiilor federale care asigură că această uniune să funcționeze ca o entitate unitară, cel puțin văzută din exterior.
Toate aceste instituții federale și la nivelul fiecărui stat sunt legate de un sistem complex de checks and balances. Iar sistemul de vot prin electori face parte din acest sistem, deși a fost instaurat în secolul XIX și pare anacronic. Dar revenind la ideea de republică federală, formă de guvernământ a Statelor Unite, sistemul de reprezentativitate prin electori are un avantaj: oferă fiecărui stat federal posibilitatea să își aleagă acești electori și să conteze pe scena mare a deciderii președintelui Federației. Dacă votul ar fi fost direct, atunci rezultatul ar fi suferit de un alt tip de distorsiune, pentru că atunci câștigătorul ar fi fost decis de marile aglomerații urbane (New York, California, Florida etc), în detrimentul statelor cu o populație mai mică.
Reprezentativitatea la nivel federal ar fi avut de suferit. Votul prin electori elimină această problemă și oferă forță de decizie și statelor mai mici iar candidații vor fi nevoiți să ia în considerare și politicile acestor state.
Oricum ar fi, problema votului prin electori rămâne una importantă și preocupările de a îl reforma sunt legitime.
În final, pentru ca lucrurile să fie și mai interesante, chiar dacă Trump a câștigat electorii necesari pentru a fi învestit (cel puțin 270), există posibilitatea teoretică ca acei electori să nu voteze conform voinței populare și în decembrie aceștia să o voteze pe Hillary. Pot exista ceea ce se numește faithless electors, cei care deși au primit mandat din partea statului să voteze cu un candidat, pot în teorie să îl aleagă pe altul.
Constituția SUA nu interzice explicit acest lucru, deși multe state au legiferat împotriva acestei practici. Iar dacă prin faithless electors un candidat va fi votat de mai puțin de 270 de electori, Congresul va fi cel care va decide președintele și vicepreședintele.
Așa cum stau lucrurile acum însă, președinția lui Trump este solidă și America, și întreaga lume, trebuie să se obișnuiască cu această realitate, oricât de fantasmagorică ar fi părut ea acum ceva timp. Și, vorba președintelui în funcție, mâine va răsări din nou soarele și americanii o vor lua de la capăt. Și odată cu ei, lumea întreagă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum daca ar rezolva problema numita "gerrymandering", statele cu populatie ridicata ar deveni din nou relevante, dar nu pentru un partid, pentru amandoua. Pastrarea acestui sistem indirect si rezolvarea problemelor de repartizare al colegiilor ar duce la o competitie reala pentru votanti si ar face din nou ca prezenta la vot ridicata sa conteze si in statele cu aglomeratii urbane. De abia atunci ar fi votul popular un indicator real.
La fel de bine ar putea fi inginerul un rasist...