Foto: Guliver/Getty Images
Bătrânul Marx ar fi fost tare încântat de noi. Tocmai acum, când părea că figura lui a rămas prizonieră într-un colț prăfuit al memoriei colective, spiritul luptei de clasă a revenit și e mai ascuțit ca niciodată. Motivul? Învățământul privat din România.
Deunăuzi, membrii unui partid politic au dat startul unor discuții care privesc (și) școlile particulare. S-a făcut vorbire despre situația actuală a învățământului privat, au fost invitați reprezentanți ai acestuia și s-au căutat soluții pentru debirocratizare. Într-o notă de moderație și bun simț absolut salutară. O, dar ce mai freamăt, ce mai zbucium a năpădit dintr-odată pe toată lumea. Vascularizate brusc de fiorul exploatării burghezo-moșierești în materie de educație, armate de specialiști și paraspecialiști au năpustit peste școlile particulare, denunțându-le energic drept dușmanul de clasă.
Reflexe pe care le credeam de mult uitate au revenit zilele acestea, eliminând din dezbaterea publică orice urmă de rațiune și reflecție.
Ei și? Ce (mai) e de făcut?
Păi, înapoi la argument, vorba unui contemporan.
Că ne place sau nu în România există școli particulare. Așa cum sunt și clinici particulare de stomatologie. De prestări servicii. Firme de avocatură. De construcții. De consultanță. De catering. Companii private în industria textilă, producătoare de unelte, mașini sau medicamente. Magazine. Firme de distribuție. Vânzătorul de mărar și pătrunjel din Piața Obor este, ce să vezi, tot un particular. Deci e clar. Tot ce nu se află sub jurisdicția administrativă și susținerea financiară a statului intră în această categorie, a initiativei private și antreprenoriatului. Că există o rețea întreagă de relații între stat și sectorul privat precum și grade diferite de vasalitate ale celui din urmă față de bugetul public e o discuție separată care nu face obiectul textului de față.
Ce mă nedumerește însă este că, dacă în cazul exemplelor enumerate mai sus nu are nimeni nici o problemă, când vine de învățământul particular măsura cu care se cântărește nu mai este aceeași. Legislația este una ambiguă, cu multe goluri și aduce o încărcare birocratică excesivă pe umerii antreprenorilor în educație. În România, învățământul particular este tolerat nicidecum susținut sau încurajat. Întotdeauna când a fost vorba de îmbunătățirea prevederilor legale privind funcționarea școlilor private, discuțiile s-au purtat pe un ton jos, precaut, de parcă ar fi fost vorba de ceva rușinos sau despre care nu ar trebui să ne batem prea tare capul. Vezi, Doamne, avem destule necazuri cu învățământul de stat așa că nu mai stăm acum să ne pierdem timpul cu fandosiții ăștia de la privat.
Să ne înțelegem. Dacă mă întrebați pe mine este fundamental pentru destinele societății românești ca învățământul de stat să fie scos din starea în care se află și pus pe o direcție care să-i dea speranțe reale de însănătoșire. România va progresa atunci când și școala din ultimul cătun din județul Vaslui sau Teleorman va avea condiții egale cu cele mai renumite licee din buricul Bucureștiului. Altfel nu se poate. Degeaba îți faci curat în casă, dacă în scara blocului nu mai poți intra de mizerie. Cam așa e și în educație. Degeaba ai niște școli, elevi sau profesori străluciți în marile orașe din țară dacă în aproape 90% din celelalte școli nu există condiții elementare pentru un act educational decent. Degeaba ai olimpici și device-uri ultimul răcnet în școlile bune dacă în România există încă elevi care merg la toaleta din curtea școlii. Apropo, nu aveți cumva senzația că școlile particulare (chiar) nu au nici o vină în povestea asta? Sesizați că în România problema asta ar exista și dacă nu am fi noi, cei din privat? Da? Perfect, că și eu o am dar, de asemenea, e un subiect despre care vom vorbi cu altă ocazie.
Și atunci, ce atâta supărare pe școlile particulare?
Păi, v-aș da eu câteva răspunsuri. În primul rând, e clar că jumătate de secol de comunism și-a pus amprenta pe felul în care percepem initiativa privată. Și nu numai în educație. Dacă ne uităm la ce gen de slujbe preferă concetățenii nostri, veți observa că întotdeauna vor fi mai atrași de cele de la stat. Sunt mai sigure. Mai comode. Chiar dacă salariile sunt poate mai mici. Întotdeauna vor avea rezerve cu privire la un angajament într-un sector în care, e adevărat, riscurile sunt mai mari iar asumarea responsabilității pentru serviciul prestat este obligatorie. Sectorul privat este construit genetic să-și asume cât se poate de realist performanțele proprii. Sau dă faliment. Atât de simplu e. Evident, așa cum am mai spus, asta nu înseamnă că nu există bugetari foarte buni specialiști în ceea ce fac. Sau că nu ar fi cel puțin la fel de implicați în munca lor. Dar, să recunoaștem, nu ei dau nota dominantă a sistemului.
Apoi, ar mai fi și ura noastră proletară pentru cei oareșce mai înlesniți financiar. Chiaburii. Burghezo-moșierimea care suge sângele obiditei clase muncitoare. Cred că e o gravă problemă de înțelegere aici sau cei ce își dau cu părerea despre școlile particulare n-au interacționat în viața lor cu una. Pe ăia “bogații” cu adevărat nu-i veți găsi neapărat la particular. Ci la școlile cu faimă. Cu prestigiu. Etichetate drept școli “bune”. Încercați să ghiciți, vă rog, cam câte mașini ultraluxoase parchează în fața unor licee bucureștene. De stat. Și câți politicieni cu greutate sau personalități de tot felul se perindă pe holurile unor școli “bune” din oraș. Vă spun eu. Mulți. Nu spun că e rău sau bine ci doar constat că s-ar putea ca lumea (neavizată) să confunde un pic lucrurile.
În privat veți vedea mai degrabă o categorie aparte de oameni. Întreprinzători, corporatiști, în general oameni care prețuiesc fiecare bănuț investit în educația copiilor lor. Bani pentru care au așteptări foarte bine formulate. Oameni care au învățat că dacă vor o școală puternică trebuie să-i fie alături. Oameni cu un cod etic care nu mai îngăduie tradiționalul nostru “merge și așa”. E vorba de fapt despre clasa de mijloc din România aflată, după treizeci de ani de la Revoluție, încă în chinurile facerii, încă într-o interminabilă perioadă de tranziție. Da, ei sunt oamenii care aleg o școală privată. Un sistem nici pe departe perfect dar care le oferă posibilitatea de a controla măcar minimal ce li se întâmplă copiilor lor. Lipsa oricărei conexiuni (de comunicare, principială, emoțională)cu sistemul public de învățământ îi impinge spre școala privată.
Nu vă așteptați, vă rog, să vă spun că la școlile particulare curge lapte și miere sau că am avea rețeta perfectă pentru o educație de calitate. Nu, nu o avem și de multe ori avem și noi (aceleași) probleme pe care le au și colegii nostri de la stat. Greșim uneori. Avem alteori impresia că inventăm apa caldă. Ne-am dorit atât de mult să fim altfel încât ne-am procopsit cu un limbă de lemn semicorporatistă care nu are de-a face cu nimic (în realitate) cu educația. Dar, vai, poate aveați impresia că noi, profesorii de la privat am fost teleportați de pe altă planetă și aduși în România să aruncăm sămânța schimbării. Nu, absolut deloc, nicidecum. Subsemnatul, de pildă, a fost, mai la început profesor la stat. Cu toate bunele și relele, metehnele sau experiențele pozitive aferente. Ce încerc să vă spun e că puteți, sigur că da, înjura învățământul privat cât doriți. Dar nu pentru că ar avea finanțare privată pentru că asta este esența unei societăți democratice și economii liberale. Adică baza Europei moderne.
Ar mai fi, iubite cetitoriule, multe de spus. Aș vrea doar să înțelegi că în România sunt la ora actuală aproape două sute de mii de copii care învață în școli particulare. Copii ca toți copiii. Cu aceleași bucurii, tristeți, așteptări, emoții, împliniri sau eșecuri precum colegii lor de la stat. Pentru ei măcar, nu pentru instituția particulară de învățământ, poate te vei mai gândi când îi vei arunca disprețuitor în găleata prejudecăților și discriminării sociale. Căci discriminare se cheamă atunci când disprețuiești un copil doar pentru că merge la o școală privată așa cum tot discriminare se cheamă și când îl ții într-o școală cu toaleta în curte.
Nu trebuie să faceți nimic special pentru învățământul particular. Nu ne trebuie nici o favoare sau vreun privilegiu. Știți ce? Puneți dumneavoastră învățământul de stat pe roate pentru că și noi vom fi fericiți. Pentru că birocrație mai puțină la stat va însemna birocrație mai puțină și la privat. Mai multă autonomie și putere de decizie date la nivel de școală vor însemna un beneficiu (fantastic) și pentru unii și pentru ceilalți. Mai multă atenție acordată în învățământul universitar pentru formarea viitorilor profesori, decongestionarea programelor școlare, revenirea la normalitate în ceea ce privește manualele, schimbarea paradigmei în evaluarea copiilor, toate acestea vor avantaja indirect și învățământul particular.
Pentru că școala privată nu a fost niciodată în opoziție cu cea de stat. Este, mai degrabă, un sistem complementar școlilor publice și un mediu de la care se poate învăța (mult) cum să-ți și asumi responsabilitatea pentru educația pe care o faci.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La învăţământul liceal, din câte-mi amintesc, au fost licee DE STAT care n-au avut NICIUN ABSOLVENT LA BACALAUREAT. Aşa că nasul puţin mai jos, şi treceţi la curăţenie domnilor miniştri, inspectori şi alţi distinşi conducători ai învăţământului românesc!
(a) Ne-am dorit atât de mult să fim altfel încât ne-am procopsit cu o limbă de lemn semicorporatistă care nu are de-a face cu nimic (în realitate) cu educația;
(b) Nu trebuie să faceți nimic special pentru învățământul particular. Nu ne trebuie nici o favoare sau vreun privilegiu. ...Pentru că birocrație mai puțină la stat va însemna birocrație mai puțină și la privat;
(c) Mai multă atenție acordată în învățământul universitar pentru formarea viitorilor profesori, decongestionarea programelor școlare, revenirea la normalitate în ceea ce privește manualele, schimbarea paradigmei în evaluarea copiilor, toate acestea vor avantaja indirect și învățământul particular;
(d) ...școala privată nu a fost niciodată în opoziție cu cea de stat. Este, mai degrabă, un sistem complementar școlilor publice și un mediu de la care se poate învăța (mult) cum să-ți și asumi responsabilitatea pentru educația pe care o faci.
ps - ideea apartenenței la o ceva altfel, superioară, smintește. mai ales când vorbim de vârste fragede. intră „la fel”. dar ies altfel. ies „setați”. „configurați”. nu zic că e rău. trebuie să iasă răul din om. dar se poate și fără. întotdeauna, omul alege varianta cea mai chinuită. e un rezultat firesc al existenței nevrotice.
1. In 2016, cand a declansat scandalul Vianu impotriva domnului profesor S M, a stiut ca fata implicata, copilul angajatorului dumnealui de la LL, a intrat la Colegiul Tudor Vianu fara a sustine Evaluarea Nationala asa cum fac elevii obisnuiti in Romania si apoi mama, proprietara scolii private, s-a suparat cand domnul profesor i-a spus ca nu face fata ritmului?
2. Are cunostinta domnul Bartic ca o alta scoala privata, respectiv ichb, are clase speciale de olimpici nereglementate legal unde nu se fac ore normale de curs, se lipseste cu lunile si notele sunt puse cum sunt puse in timp ce ceilalti olimpici ai Bucurestiului merg la scoala, invata la istorie, geografie etc si se pregatesc dupa orele de curs?
Am pus aceasta intrebare pentru ca dezbaterea de care pomeneste domnul Bartic a vizat si aceasta problema.
Tipic comunist.
Dar bască are?
1. Nu am nimic personal cu sistemul privat de invatamant atata timp cat este respectat cadrul legal in vigoare.
Eu insami lucrez in sistemul privat in alt domeniu. Daca nu respect prevederile legale, sunt taxata.
2. Am pus prima intrebare pentru ca domnul Bartic ne-a luat cu comunismul si cu lupta de clasa, cu principii si alte povesti de acest gen.
Nu poti vorbi de un sistem privat ca alternativa la cel corupt/deteriorat de stat daca nu respecti tu insuti, antreprenorul privat, anumite principii morale.
Acel copil de care pomeneam, fiica unui antreprenor din sistemul privat, a intrat la Colegiul Tudor Vianu fara a sustine Evaluarea Nationala pe baza unei aprobari date de minister.
Un alt copil, care sustinuse Evaluarea Nationala si a avut o medie egala, dar a intrat in discutie un criteriu suplimentar de departajare, nu a avut sansa de a fi admis pe acel loc eliberat.
Cum se numeste aceasta poveste?
3. De ce am adus in discutie celalalt liceu privat?
Tolerarea existentei unor clase speciale carlig doar in invatamantul privat, orientate pe anumite materii cu scopul precis de a aduce medalii la olimpiade pentru a atrage in clasele celelalte elevi-platitori, unde nu se fac ore normale, unde in semestrul II nu lucrezi decat pentru acea materie la care performezi - a se vedea interviuri ale elevilor pe internet, nereglementate legal discrimineaza in mod evident elevii orientati spre performanta din liceele de stat
Galagia produsa de descoperirea acelor clase din cele 3 licee brasovene a fost produsa in special de reprezentanti ai scolilor private. Atunci se urla despre elitism, se plangea de mila copiilor etc.
Spre deosebire de acele clase speciale din Brasov, unde se fac toate orele normale de curs si apoi pregatirea pentru olimpiade, dincolo se trece peste programa normala fara nicio jena.
De ce doar brasovenii sunt acuzati de toate cele si ceilalti n-au nicio problema? De ce aceasta discriminare stat-privat? De ce nu se respecta legea in vigoare peste tot?
4. Domnule Bartic, nu stiu in fata carei scoli "cu faima, cu prestigiu" ati stat si ati observat masinile ultraluxoase din care debarca aia "bogatii" de la "scolile bune" de stat, dar eu, in calitate de parinte, va pot spune un singur lucru: la acel liceu de top la care copiii mei merg, cei mai multi vin cu metroul/autobuzul/tramvaiul din toate colturile Bucurestiului si ii jigniti profund pentru ca au muncit/muncesc mult. Si sunt mai multe aceste licee.
Nu lipiti eticheta de "privilegiati" pe fruntea unor copii care, in aceste momente de haos educational, de razboi impotriva invataturii in general, au ales sa studieze, sa munceasca pentru visul lor.
Aduceti in discutie si politicienii care tropaie la scolile bune,
Daca respecta legea, au dreptul, in caz contrar, ar trebui sanctionati. Dar, in conditiile de coruptie extrema din societatea romaneasca, cine sa ii sanctioneze?
Pana la urma si doamna cu Vianu intra in aceeasi categorie cu politicienii tropaitori.
Sper ca totul sa se reglementeze in mod corect pentru toata lumea implicata. Actuala putere nu este in stare de asa ceva, poate in urmatorii ani.
Pentru a nu exista nedumeriri, voi posta fragmentul mai jos:
"Apoi, ar mai fi și ura noastră proletară pentru cei oareșce mai înlesniți financiar. Chiaburii. Burghezo-moșierimea care suge sângele obiditei clase muncitoare. Cred că e o gravă problemă de înțelegere aici sau cei ce își dau cu părerea despre școlile particulare n-au interacționat în viața lor cu una. Pe ăia “bogații” cu adevărat nu-i veți găsi neapărat la particular. Ci la școlile cu faimă. Cu prestigiu. Etichetate drept școli “bune”. Încercați să ghiciți, vă rog, cam câte mașini ultraluxoase parchează în fața unor licee bucureștene. De stat. Și câți politicieni cu greutate sau personalități de tot felul se perindă pe holurile unor școli “bune” din oraș. Vă spun eu. Mulți. Nu spun că e rău sau bine ci doar constat că s-ar putea ca lumea (neavizată) să confunde un pic lucrurile."
Personal, m-am simtit vizata pentru ca ambii copii invata intr-un liceu de stat de top la care au intrat pentru ca au invatat. si invata in continuare.
De aceea, va mai pun iarasi intrebarea :
In fata carui liceu de stat de top ati stat si ati observat masinile acelea ultraluxoase?
Ca eu aud numai de metrou, tramvai, autobuz, la nevoie cate un taxi sau un Uber (cand se lasa cu intarzieri), masini obisnuite de "middle -class", ca tot va place sa credeti ca doar corporatistii si clasa de mijloc sunt la particular. Sunt pline liceele de top de stat de copii din clasa de mijloc, o spun ca o constatare, Care invata sa intre la ele si apoi invata, cu exceptiile de rigoare normal, pentru a intra in universitati, de aici sau de aiurea.
Domnisoara in cauza este singura care a reusit sa intre in Vianu venind din Romania. Ceilalti din aceasta categorie- fara medie de admitere, sunt, fie de origine straina, fie copii romani veniti din sisteme de invatamant din strainatate). si nu au reusit in Vianu.
Sunt sigura ca exista explicatii in spate (intotdeauna exista, inclusiv cei care distrug in aceste zile Romania au explicatii), dar procesul de admitere pe aceasta filiera este cel putin netransparent, mai ales prin prisma celor intamplate ulterior ( nu a facut fata, declansandu-se acel sinistru scandal din 2016).
Principiile morale au luat o mica pauza in aceasta situatie concreta.
Ne dorim o societate curata, bine guvernata, in care atat invatamantul de stat, cat si cel privat sa fie de calitate inalta, in care copiii amarati sa nu mai cada in buda din spatele scolii si sa nu mai invete cu suplinitori care habar nu au ce e cu materia pe care o predau, dar aceasta societate ideala se construieste si pe modul in care fiecare dintre noi, cei care o alcatuim, reactionam in situatii personale, cum este cea despre care am scris.
In cazul Brasov, s-a incercat alcatuirea unor clase speciale, asa cum sunt de exemplu in ICHB (desi nici ei nu au cadrul legal), au trecut aceasta prevedere in Regulament, incalcand legea si ani in sir nu s-a intamplat nimic pentru ca foarte multi copii din acele trei clase obtineau usor media generala mai mare decat 9 pe ansamblul gimnaziului.. Cei aflati in aceasta situatie, mai putin de 7 in 10 ani (din 900 de copii), au avut si posibilitatea de a fi evaluati iarasi in toamna. In 10 ani, nu au fost mai mult de 5 transferuri (din 900 de copii , adica 0.5%). Dar, situatia a fost super balamucizata tocmai de reprezentantii scolilor private.
Va inselati si in privinta modului in care este privit/tratat un olimpic in scoala romaneasca.
Olimpicul roman a devenit mai nou elementul rau si nu beneficiaza de niciun tratament special(mai putin in ICHB , desigur), cu exceptia motivarii absentelor in 1-2 saptamani din perioada Nationalelor/Barajelor/Internationalelor. Profesorul, in clasa, mentine ritmul celui din mijloc, nu poate sa sara cu probleme de nationala, dar nici de clasa intai la liceu. Iar acel copil invata singur acasa, de altfel, e plin internetul de resurse, daca doresti sa aprofundezi ceva care iti place. Cele mai tari universitati au cursuri la liber, moderne , la zi. Ce-i drept, in loc de 5 ore de frecat Instagramul si de colectionat like-uri, stai doar 1 ora.
Ce doream sa subliniez este ca nu cele trei clase din Brasov si nici cei 10 olimpici care au mai ramas in invatamantul de stat impiedica realizarea unei educatii de calitate in Romania. Acesti copii oricum nu sunt bagati in seama. Pe alocuri, sunt supusi cu mare aplomb chiar fenomenului de bullyng, la instigarea unor parinti frustrati.
Bineinteles ca ne dorim o societate functionala, cu medici buni, cu soferi de autobuz competenti, cu instalatori adevarati, dar, toti acestia, la un moment dat au trebuit sa munceasca , sa invete pentru a fi mai buni in ceea ce fac. fie ca au facut Medicina sau o scoala profesionala.
O societate stabila si democratica ar trebui sa aiba si invatamant de stat si privat de calitate. Dar, ,nimeni nu garanteaza, in acest moment, ca invatamantul privat romanesc este mai bun,
Parerea mea este ca in Romania NU AVEM INVATAMANT PRIVAT ! daca dvs numiti ce avem noi invatamant privat inseamna ca sistemul educational este pe cele mai "inalte culmi de civilizatie si progres " !!! Invatamantul privat de la noi este de 1 %, restul...de stat. Avem noi invatamnt privat !!??
Cred ca aceasta este adevarata dezbatere din societate, sursa motivarii sau a nemotivarii particulare, sociale sau politice, care bine spuneti, iubite screitorule, ca are in centru clasa de mijloc.
Toate problemele pe care le avem in timpul in care suntem la scoala, incepand din generala si pana la doctorat au la baza, ca radacina, democratia, sau mai bine spus implica o permanenta negociere cu cateva grupuri 'tinta', cum ar fi familia, clasa - si aici ma refer la materiile in sine, unde doar chimia si sportul, poate si literatura, cu sala de spectacole, beneficiau de o reprezentare democratica, privata, restul intrau intr-un cos comun greu de definit, care exact ca pe timpuri, reprezenta o confiscare a factorilor de productie, care trebuia sa ramana la popor, adica in carte, in speta de care facem vorbire, si cand plecam de la scoala, ne simteam flamanzi, furati si chiar batuti in unele cazuri, pentru ca din prea multa pasiune pentru o materie sau alta am indraznit sa comentam.
Observ ca in multe instante, atitudinea dusmanoasa fata de generatia tanara copii se multiplica pe zi ce trece, de la crese, scoli, baby-sitting si chiar si in societate, ca vezi doamne asa merge treaba, fara nici un feed-back, fata de celelalte grupuri implicate, familia si statul.
Eu ma bucur ca exista religia, ca exista business-ul, ca exista daca vreti politica, legea samd, care tine piept scolii, ca si optiune in socientate, excluzand de la judecata partea obligatorie.
Eu sunt pentru orice forma de educatie, care sa concureze pe piata, inclusiv statul, si de aici apare interactiunea naturala si formarea unei socientati civilizate.
"Că ne place sau nu în România există școli particulare. Așa cum sunt și clinici particulare de stomatologie. De prestări servicii. Firme de avocatură. De construcții. De consultanță. De catering. [...] Ce mă nedumerește însă este că, dacă în cazul exemplelor enumerate mai sus nu are nimeni nici o problemă, când vine de învățământul particular măsura cu care se cântărește nu mai este aceeași." - ma indoiesc profund ca ar fi asa. In primul rand nu cred ca sunt cantarite cu aceeasi masura spitalele/clinicile particulare si firmele de consultanta, de exemplu. Riscurile prezente in diverse categorii de entitati particulare sunt diferite.
Iar scolile de stat cu 'renume' s-au afirmat acum 150 de ani.
"Lipsa oricărei conexiuni (de comunicare, principială, emoțională)cu sistemul public de învățământ îi impinge spre școala privată." - generalizati.
De fapt tot paragraful ala e un ghiont abia disimulat.
"Oameni cu un cod etic care nu mai îngăduie tradiționalul nostru “merge și așa”. E vorba de fapt despre clasa de mijloc din România aflată, după treizeci de ani de la Revoluție, încă în chinurile facerii, încă într-o interminabilă perioadă de tranziție. " - .. de ce va permiteti sa vorbiti in numele unei "clase"?
Cu tot respectul, eu vin din mediul corporatist si la 38 de ani m-as incadra in descrierea dumneavoastra. Dar momentan nu mi-as duce copilul la scoal privata din mai multe motive:
1. Pentru ca, desi ce spuneti e adevarat, copii bogati vin si la stat, la privat vin doar cei bogati. La 2k plus RON pe luna de copil nu e tocmai accesibil oricui.
2. Si nu asta e musai baiul.. se creeaza un simt de casta si de presiune sociala inadmisibil pentru mine.. vazut la prima mana.
3. DIn nou , nu asta e musai tot baiul. Ajunge, la aia mare: tot la prima mana am vazut si rezultatele: clasa cu 6 copii, dupa 8 ani in scoala intensiv engleza, a avut nevoie de 2 ani de pregatire la Romana, mate, istorie si da... engleza!!!!! Ca sa poata intra la un liceu. Oricare. Si atunci pe ce au fost dati banii?! Scoala e considerata in continuare de top.. Eu stiu ca parintii tb sa se implice oriunde, dar.... la stat ramanea corijent copilul, era un semnal de alarma. Asa.. banii au schimbat mana si "merge si asa".
Si eu imi doresc un invatamant de calitate, dar sincer, vreau modelul Scandinav sau Coreean nu cel American. Ala e pur bussiness. Si oricum, va contraziceti nitel cand spuneti ca vreti sa va ocupati de copiii mediocri, vanand parintii cu bani .. scuze, clasa de mijloc.
Nu este vorba de bani, aici, nici despre calitatea copiilor, sau a cadrelor didactice.
Ce incercam sa spun este ca nu am vazut atatea articole despre ciocoii imbuibati care isi trimit copiii la scoli private incat sa fiu de acrod cu faptul ca sistemul privat de educatie este persecutat.