De la alegeri încoace, ne tot mirăm că iar a ieșit PSD. Iar și iar, același PSD...
Dacă ne întoarcem în timp, întâi imediat după cel de-al doilea război mondial, după ce tancurile lui Stalin ne-au adus liniștea, observăm cum prin 1947, românii dădeau în brânci să se înscrie în partidul comunist.
Asta deși de sus începuseră deja curățenia de primăvară printre cei care ar fi putut să aibă ceva idei năstrușnice, iar rezistența din munți încă rezista. Bașca faptul că deja se cam știa ce înseamnă să fii subt sovietici.
Spre deosebire de restul Europei aflată sub apăsarea patrafirului sovietic, noi am dat, se pare, cel mai mare zor cu adeziunile la Partid.
Apoi, ceva mai încolo, la primele alegeri de după '89, Iliescu a câștigat detașat alegerile în fața reprezentanților partidelor istorice, votat de un procent record de alegători. Ceaușescu fusese executat, în ziua de Crăciun, iar în locul lui românii au ales, liberi, pe altcineva.
Își mai amintește cineva discursul lui Ion Iliescu de dinaintea alegerilor din 1992? Nici nu contează ce spunea, ci cam cum spunea. Avea aceeași vervă de tip Sala Palatalui, aceleași inflexiuni ale vocii pline de sevă care animau pe vremuri Congresele de pe Ion Câmpineanu. Și atunci românii au ales. După chipul și asemănarea lor. Îmi amintesc de un argument dureros care circula liber ceva vreme în urmă, referitor la alegerile acelea: „și pe cine să fi ales? Pe ăia care au trait bine-merci în Occident, când noi ne-am chinuit aici?”
Tot cam pe atunci, în 1992, pe când românii alegeau liberi un nou conducător, Ioan Popa, scriitor, jurnalist și ofițer român, publică la Humanitas cartea Robi pe Uranus, carte în care era povestită într-un stil fluid și ascuțit, epopeea coloniilor de muncă din Uranus, uriașul cimitir pe care urma să se înalțe Casa Republicii. Pentru că acel uriaș cadavru de piatră nu a fost construit doar cu muncitori, ci și cu militari, rezerviști și militari în termen, cu toții aduși cu forța la muncă.
Era timpul ca adevărurile să înceapă să iasă la lumină. Dar ce a pățit Ioan Popa? A fost părăsit de toată lumea (e drept, mai puțin de Humanitas) a fost exclus din redacția revistei La Datorie și a fost acuzat că denigrează imagine armatei române și că este un trădător. Și asta pentru ce? Pentru că povestește fără menajamente și fără perdelele grele și îmbâcsite ale autocenzurii mânate de frică, unui cititor liber, adevărul despre construcția socialismului.
Iar asta se întâmpla în anii 90, cei liberi și frumoși, anii marilor tunuri, anii libertății. Anii în care chipurile ne-am lepădat de comunism...
Trebuie să reamintesc cititorului că în 2016, cu toții am ales PSD cam pe la toate alegerile pe la care am putut.
Revenind, tind să cred că totuși în 89 ne-am lepădat de altceva, și nu de comunism. Și totuși există circumstanțe atenuante. Un flagel atât de grav nu dispare cu o găleată de gloanțe trase la Târgoviște. Urmările se întind precum niște iedere mamut peste generațiile care tot curg de atunci încoace.
Puteam noi, oare, alege altceva în afara PSD-ului? Incoerența și romantismul formelor de protest de care suntem capabili, noi românii, conduc tot timpul la o mișcare de 360 de grade, un cerc amețitor și trist în care ne rotim impasibili și plictisiți. Și uneori ne plângem de rezultatul alegerilor. Acest cerc descrie perfect stratul de iederă care ne strivește. Impenetrabila noastra lipsă de reacție este o constantă veche de vreo 80 de ani. Nu pot să cred decât că este confortabilă. Niciodată omul nu a zăbovit în chinuri dacă acestea nu i-ar fi fost suportabile.
Astăzi, avem un premier propus de partidul care a câștigat alegerile, care este fin cu liderul partidului care a câștigat alegerile și care lider, condamnat penal, se laudă de zor și cu emfază că el va conduce, oricum și sub orice formă viitorul guvern.
(Foto Inquam Photos/Octav Ganea)
Puteam noi, oare, alege altceva în afară de PSD? Mi-e teamă că răspunsul nu trebuie căutat în opțiunile politice pe care le avem sau nu, ci în noi înșine. Nicolae Iorga a spus că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită.
Fiecare popor are conducătorii pe care este capabil să îi dea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În concluzie, FSN-ul este şi pe stânga , şi pe dreapta.
Cu privire la faptul că PSD-ul a câştigat întodeauna mai multe mandate, haide să recunoaştem adevărul: după fuziunea PDSR cu PSDR, realizată de Adrian Năstase, a rezultat PSD care nu a mai avut un concurent pe Stânga politicii româneşti. În tot acest timp, Dreapta a fost divizată. Absobţia PDL-ului de către PNL nu a avut rezultatul urmărit de Crin Antonescu. Au apărut PMP şi USR... Iar s-a divizat Dreapta... Cât a câştigat PSD-ul la aceste alegeri? 45%... Restul de 55% sunt Dreapta + UDMR. ALDE este tot Dreapta.
În concluzie, cetăţenii români sunt de dreapta, în majoritate, dar partidele de dreapta se urăsc şi se canibalizează. Din acest motiv este PSD-ul este la putere. Poporul român votează Dreapta (divizată) şi conduce Stânga (unită cu oricine). Q.E.D.
Ca să promovezi PSD-ul nu trebuie decît să masacrezi pe partea ailaltă și iată rezultatul.
P.S. A, da, corect, acum este cel mai bun rezultat al PSD-ului, dacă facem abstracție de anul 1992, cînd nu știu dacă putem vorbi de PSD în sensul de azi. În mod normal, PSD ar fi luat 35 %, poate spre 40 %, sau sub 35% cu un PNL coerent și închegat. Mi se pare evident însă că tocmai asta nu s-a dorit... Nu mă întreba „de cine nu s-a dorit”
PDSR a fost partidul care i-a cules pe cei mai mulți „gânditori” FSN-iști și le-a oferit platforma de care aveau nevoie ca să-și propage mizeriile.
În concluzie FSN nu a avut nicio legătură cu dreapta politică.
A doua greșeală pe care o văd este să presupui că ALDE este de dreapta; tare mi-e că habar n-ai ce principii are dreapta politică dacă ești în stare să gândești asta; n-aș vrea să știu însă ce motive te determină să susții o astfel de aberație.
Românii formează un popor fără identitate, ceea ce îl face să fie de stânga; sigur că, lipsindu-i inteligența politică (e suficient să ne uităm ce ai scris tu ca să vedem asta), nici nu are habar de opțiunile sale.
În concluzie, toți cei care au fost copiii sau chiar nenăscuți la revoluție pot face analize pertinente cu privire la ceea ce trăim astăzi, ca urmare a unor opțiuni care au legătură cu evenimente istorice la care au participat votanții de astăzi.
Sa iesi si sa votezi PNL si sa te trezesti cu Roberta - nu merge...
Mai bine stai acasa.
Anul asta am avut USR si pe Ciolos, un partid prapadit ca vai de mama lui, zero condamnati sau anchetati, personaje din societatea civila si un om cu bun simt... romanii le au clocit vini, Soros, reptilieni, liliputani, zicand ca tot mai bine cu politicienii lor, aia macar sunt de tagma lor. Continuam sa ne scaldam in ape tulburi, constiinta nationala e in hibernare pe termen imposibil de calculat. Somn usor.
Noapte buna !
Cu siguranță, l-au ales.
Va avea oare Le Pen succes la primăvară?
Sunt șanse foarte mari.
O merită poporul francez? Cu siguranță.
Nici Germania nu pare să fie departe, de fapt, dacă e să fim cinstiți, e mai mult decât popoare separate aliniate pe destine pe care „le merită”.